Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 48/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 48/
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminita Solea
JUDECĂTOR 3: Simona Bacsin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul,domiciliat în com.jud.V,împotriva deciziei civile nr.244 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimat,av.,în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar,lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat dar netimbrat,iar prin declarația autentificată sub nr.7318/12.12.2008,recurentul a declarat că renunță la judecarea recursului.De asemenea,s-a arătat că intimatul a depus la dosar întâmpinare,după care;
Apărătorul intimatului depune la dosar concluzii scrise.
Curtea,deliberând,având în vedere că excepția de netimbrare primează asupra cererii de renunțare la judecată,pune în discuție excepția netimbrării recursului cu 202 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar,așa cum i s-a pus în vedere recurentului prin citația emisă pentru termenul de astăzi,a cărei dovadă se află la fila 6 dosar.
Apărătorul intimatului solicită anularea recursului ca netimbrat.În cazul în care până la sfârșitul ședinței de judecată se va depune taxa judiciară de timbru,solicită să se ia act de renunțarea la judecarea recursului.Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele;
Prin acțiunea înregistrată la nr- la Judecătoria Focșani reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care acesta să fie obligat să lase reclamantului în deplină posesie și proprietate terenul în suprafață de 501 mp, situat în comuna jud.V, 444, pc.537/2, 47, pc.536/1, și să se dispună grănițuirea proprietăților părților, prin retragerea gardului construit de pârât în mod nelegal.
La termenul din data de 19.05.2008, reclamantul și-a precizat cererea, în sensul că revendicarea are ca obiect terenul în suprafață de 205 mp, situat pe același amplasament și identificat de expertul tehnic desemnat.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietar, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.5848/1998, a două terenuri în suprafață de 1700 mp extravilan și, respectiv, 1500 mp intravilan, situate în com. unul în prelungirea altuia, și care sunt învecinate pe o latură cu terenul stăpânit de pârât, dobândit de acesta prin cumpărare de la tatăl său,. A mai arătat că inițial gardul despărțitor dintre cele două proprietăți respectă linia de hotar conform actelor, dar ulterior pârâtul a mutat gardul treptat pe întreaga lungime a laturii comune, intrând în terenul reclamantului pe diferite lățimi, astfel că pârâtul ocupă fără drept în prezent suprafața de teren de 501 mp revendicată.
Pârâtul a formulat întâmpinare (14-15), prin care a arătat că, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4605/1997 și contractul de donație autentificat sub nr.4604/1997, a dobândit de la tatăl său două terenuri în suprafață de 2500 mp extravilan 47, pc.534/1 și, respectiv, 500 mp intravilan 47, pc.537, situate în com. și că de la data dobândirii terenurilor nu a efectuat nici un act de grănițuire față de terenurile reclamantului, iar gardul existent de peste 30 ani între terenurile părților, format pe o lungime de 50 din scânduri de lemn și stâlpi metalici, iar pe o lungime de 150 din plase de sârmă montate pe stâlpi de beton, a rămas nemodificat în tot acest timp.
Prin sentința civilă nr.2699/2008 Judecătoria Focșania admis acțiunea, a obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină posesie și proprietate terenul în suprafață de 205 mp, identificat în schița anexă la raportul de expertiză prin poligonul 21-19-14-12-10-6-9-11-18-21.
A stabilit linia de hotar dintre terenurile proprietatea părților pe aliniamentul 21-19-14-12-10-6 indicat în aceeași schiță și l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 641,30 lei cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond că gardul dintre proprietăți este format din mai multe segmente. Primul de la stradă pe o lungime de 43 este cu fundație de beton, stâlpi metalici și scânduri de lemn, iar cel de-al doilea segment, în continuare, din plase de sârmă montate pe stâlpi de beton și de lemn, gardurile au fost edificate de autorii părților.
Instanța a reținut din raportul de expertiză tehnică că pârâtul și autorul său au mutat gardul în timp de la linia dreaptă în interiorul terenului reclamantului, i-a ocupat acestuia suprafața de 205 mp, iar reclamantul mai stăpânește doar 2989 mp.
Instanța de fond a înlăturat depozițiile martorilor ca neconcludente și a stabilit linia de hotar pe aliniamentul indicat în schița anexă a raportului de expertiză, hotar care respectă dreptul de proprietate al reclamantului.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel pârâtul care a criticat sentința ca nelegală și netemeinică deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra excepției prematurității acțiunii, nu s-a pronunțat asupra excepției uzucapiunii de 30 ani. Instanța a înlăturat greșit depozițiile martorilor deși aceștia au arătat că terenul este stăpânit în aceste condiții de fapt de peste 20 ani, fapt confirmat și de expertul tehnic numit în cauză. Instanța nu a admis proba cu cercetarea la fața locului care ar fi demonstrat că acel gard nu putea fi mutat puțin câte puțin, prin ochiurile de plasă cu crescut pomi fructiferi, iar prin diametru acestora se poate aprecia și vârsta acestora, respectiv vechimea gardurilor.
Prin decizia civilă nr.244/14.10.2008 Tribunalul Vranceaa admis apelul declarat de pârâtul,a schimbat sentința în sensul că a admis în parte acțiunea ,a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți pe aliniamentul 21-18-15-11-9-6 din schița anexă la raportul de expertiză și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind revendicarea.
Conform actelor de proprietate depuse la dosar reclamantul are un teren de 3200 mp, dar stăpânește 2989 mp conform expertizei, iar pârâtul în nume propriu și ca moștenitor prin titlu și acte 15000 mp și stăpânește 13895 mp.
Conform raportului de expertiză s-a reținut că tarlaua în care se află și terenurile părților este în realitate mai mică cu 10-20, prin verificarea lungimilor de la este la vest, astfel că suprafețele din zonă la fiecare proprietar sunt mai mici.
Se mai reține din același raport de expertiză că lățimile la capete coincid cu proiectul parcelar.
Instanța de fond a reținut pe baza raportului de expertiză că suprafața de 205 mp din interiorul proprietății, conturul 21-19-14-12-10-6-9-11-18-21 aparține reclamantului și a fost ocupată de pârât prin mutarea gardului în timp de la linia dreaptă.
Din aceeași expertiză tribunalul reține însă că gardul și mutarea s-ar fi făcut înainte de 1990, că gardul cu stâlpi din lemn și beton cu sârmă ghimpată este deteriorat în proporție de 70-80%. Iar din depozițiile martorilor rezultă că gardul din plasă de sârmă s-a mai curbat datorită pomilor care au crescut prin el.
Potrivit dispozițiilor legale grănițuirea reprezintă fixarea, prin semne exterioare și vizibile a liniei de separație dintre proprietățile vecine și în cazul în care cuprinde și o revendicare presupune examinarea titlurilor de proprietate și măsurători.
În speță rezultă că apelantul nu a ocupat vreo suprafață din terenul intimatului, amândoi dețin în realitate suprafețe de teren mai mici decât în actele de proprietate și în aceeași situație sunt toți proprietarii din tarlaua respectivă deoarece aceasta este mai scurtă față de ceea ce este cuprins în proiectul parcelar.
Susținerea că gardul ar fi fost mutat puțin câte puțin în timp nu poate fi primită deoarece un gard din stâlpi de lemn și beton prin care au crescut pomi nu se poate muta în acest fel așa cum susține intimatul. Ocuparea suprafeței de 205 mp nu a fost dovedită în vreun fel de intimat ci doar împrejurarea că deține teren mai puțin decât are în acte. În aceeași situație se află și apelantul dar asta nu înseamnă că vreunul este îndreptățit să-și întregească suprafața din acte cu cea a vecinului său. Faptul că îi lipsește o suprafață de teren nu este determinantă în admiterea acțiunii în revendicare ci trebuie să se dovedească ocuparea efectivă lucru care nu s-a produs așa cum s-a reținut mai sus.
Cum apelantul nu a acaparat terenul intimatului linia de hotar dintre proprietăți este cea care există până la data înregistrării acțiunii respectiv gardul de plasă de sârmă pe aliniamentul 21-18-15-11-9-6.
Celelalte motive de apel nu au putut fi reținute deoarece acțiunea nu are ca obiect o obligație de a face ci este o acțiune reală imobiliară iar uzucapiunea în materia grănițuirii nu s-a împlinit ca termen.
Împotriva susmenționatei decizii civile,în termen legal,a declarat recurs reclamantul,pe care însă nu l-a timbrat cu 202 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar,așa cum i s-a pus în vedere recurentului prin citația emisă pentru termenul de astăzi,a cărei dovadă se află la fila 6 dosar.
Recursul este netimbrat.
Potrivit disp.art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru,cererile și acțiunile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de această lege și se taxează ca atare.
Conform art.11 din aceeași lege,cererile pentru exercitarea căilor de atac se timbrează cu 50% din taxa datorată la suma contestată în cazul acțiunilor evaluabile în bani sau din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani,soluționată în primă instanță.
Pe de altă parte,art.20 al.1 și 2 din aceeași lege,instituie obligativitatea plății anticipate a taxelor judiciare de timbru,cel mai târziu până la primul termen de judecată.Neîndeplinirea acestei cerințe are drept consecință anularea cererii în condițiile art.20 al.3 din lege.
Totodată,art.1 din OUG nr.32/1995,instituind obligativitatea plății timbrului judiciar pentru toate cererile susceptibile a fi timbrate cu taxa judiciară de timbru,a precizat și sancțiunea neîndeplinirii acestei cerințe în art.9 al.1,respectiv anularea cererii.
Din verificarea actelor dosarului,rezultă că recurentului i s-a pus în vedere prin citația de la dosar-fila 6- să timbreze recursul de față cu 202 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Intrucât la termenul din 21 ianuarie s-a constatat că recurentul nu a satisfăcut această cerință,Curtea,văzând dispozițiunile legale mai sus citate,urmează să anuleze recursul de față,ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul,domiciliat în com.jud.V,împotriva deciziei civile nr.244 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect grănițuire.
Obligă pe recurent la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
: /28.01.2009
: /28.01.2009
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminita Solea, Simona Bacsin
