Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 497/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 497
Ședința publică de la 28 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de și - împotriva deciziei civile nr. 406 din 9.06.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenți și avocat pentru intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru avocatul titular și de substituire pentru intimată. Solicită o copie după motivele de recurs întrucât nu a intrat în posesia lor pentru a-și formula apărări.
Instanța constată că intimata a fost citată cu duplicatul motivelor de recurs conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare fila 10 iar la timp de trei termene de judecată nu s-a ridicat acest aspect, instanța respinge cererea de comunicare a motivelor de recurs.
Instanța pune în discuția părților aspectul privind admisibilitatea căii de atac a recursului în raport de valoarea pretenției deduse judecății, invocat la termenul de judecată din data de 31.10.2008.
Avocat solicită respingerea excepției, apreciind că recursul este admisibil.Susține că acest aspect trebuie raportat la prevederile art. 299 Cod procedură civilă și nu la dispozițiile art. 282 ind.1 Cod procedură civilă.
Arată apărătorul că acțiunea are două capete de cerere, grănițuirea (capătul principal) ce reprezintă o acțiune în realizare, neevaluabilă în bani, atacabilă cu apel.În cazul în care instanța va aprecia că sunt incidente prevederile art. 282 ind.1 Cod procedură civilă, recursul nu este doar admisibil ci și întemeiat. Dacă se apreciază că tribunalul a soluționat o cale neprevăzută de lege, raportat la normele de procedură, nu se poate aprecia ca inadmisibil recursul. Hotărârea tribunalului este și va rămâne o hotărâre dată în apel, potrivit dispozițiilor art. 299 Cod procedură civilă, este atacabilă cu recurs și nimeni nu poate schimba natura apelului.
Mai arată că, dacă se va aprecia că tribunalul a soluționat o cale neprevăzută de lege, în temeiul disp. art. 306 al. 2 Cod procedură civilă solicită casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre soluționare la tribunal pentru a fi soluționată în recurs, aceasta fiind și practica Inaltei Curți de Casație și Justiție
Precizează că Procurorul General al României a formulat un recurs în interesul legii la data de 18.11.2008 ce vizează faptul că pricina trebuie soluționată în complet de recurs, argumentarea fiind principiul constituțional și pe art. 6 din CEDO. Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară. Solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Apărătorul intimatei solicită admiterea excepției invocate de instanță.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra aspectului privind admisibilitatea recursului.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr. 7012 din 31 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Iașis -a dispus admiterea acțiunii civile formulată de reclamanții și -, în contradictor cu pârâta.
S-a stabilit linia de hotar care desparte proprietățile părților situate în intravilanul comunei, sat, județul I, pe aliniamentul 9, 8 și 8, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză tehnică, efectuat în cauză de către expertul, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pârâta a fost obligată să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 57,91 teren situat în intravilanul comunei, sat, delimitată de punctul 8, 7 și 3 prin același raport de expertiză.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 3.039.000 lei (ROL) cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4459/21 mai 2004, reclamanții au dobândit proprietatea asupra terenului în suprafață de 1.300, situat în extravilanul comunei, județul I, amplasat în sector cadastral 64, parcela 1 /2957/15/1/4) având număr cadastral 1018 și intabulat în Cartea Funciară nr. 629 a comunei.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2737/4 iulie 2004, a dobândit terenul în suprafață de 1001,34 situat în comuna, sector cadastral 64, parcela 2/1 (2957/15/1/2/1), având număr cadastral 1007/2; intabulat în Cartea Funciară nr. 920 a localității.
Proprietățile părților se învecinează.
Conform raportului de expertiză tehnică topografică efectuată în cauză pârâta ocupă din proprietatea reclamanților suprafața de 57,91, delimitată de punctele 8, 7 și 3. Totodată, prin același raport de expertiză a fost stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 9, 8 și 7.
Având în vedere situația de fapt expusă, reținând că pârâta în calitate de posesor neproprietar ocupă suprafața de 57,91 teren din proprietatea reclamanților - proprietari neposesori - în baza dispozițiilor art. 480 și următoarele cod civil a fost admisă acțiunea, dispunându-se în consecință.
Prin decizia civilă nr. 406 din 9 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Iașis -a dispus respingerea apelului declarat de reclamanții și - împotriva sentinței civile nr. 7012 din 31 mai 2006, pronunțată de Judecătoria Iași și păstrarea acesteia. A fost respinsă cererea de despăgubiri formulată de apelanți în sensul dispozițiilor art. 108 alin. 3 Cod procedură civilă.
S-a respins ca nedovedită cererea intimatei de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanții-apelanții au solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta să se stabilească linia de hotar care desparte proprietățile și ca urmare a stabilirii liniei de hotar, pârâta să fie obligată de a respecta dreptul de proprietate și posesie asupra porțiunii de teren pe care a acaparat- În vederea soluționării cauzei prima instanță a dispus în cauză efectuarea unei expertize topometrice având ca obiective: identificarea suprafețelor de teren proprietatea părților, să se stabilească dacă pârâta ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea reclamanților și să stabilească linia de hotar care desparte cele două proprietăți. În concluziile expertizei, a reținut expertul, pârâta ocupa din proprietatea reclamanților suprafața de teren de 57,91, care a fost individualizată și a propus o delimitare între cele două proprietăți. Reclamanții-apelanți au formulat obiecțiuni pe care instanța le-a admis, expertul răspunzând la acestea.
În apel a mai fost efectuată încă o expertiză topometrică de expertul, care a concluzionat că intimata deține din proprietatea apelanților suprafața de 17 și, de asemenea, a propus linia de hotar.
La efectuarea acestei expertize a participat, în calitate de expert consultant, și expertul care, deși a semnat inițial raportul de expertiză, ulterior a depus la dosar opinia sa separată - fila 79.
S-au formulat și obiecțiuni față de expertiza efectuată de expertul, obiecțiuni admise de instanță și la care a răspuns expertul.
Din analizarea tuturor expertizelor efectuate în cauză rezultă că în zona respectivă toate proprietățile nu respectă amplasamentul stabilit prin actele de proprietate, că nu este respectat planul parcelar. Așa cum a retinut și expertul "haturile ce se observă în ortofotoplan nu se suprapun peste limitele stabilite între proprietari prin planul parcelar, haturile fiind deplasate și rotite spre sud, spre drumul de exploatare DE 2957/9. Ori a retine expertiza efectuată de expertul înseamnă a modifica limitele tuturor proprietăților din zona respectivă, fapt inacceptabil având în vedere că proprietarii acestora nu au nici o calitate în această cauză. De asemenea nu poate fi reținută în cauză nici expertiza efectuată de expertul deoarece ar însemna o înrăutățire a situației apelanților în propria cale de atac. În ceea ce privește cererea de despăgubiri formulată de apelanți împotriva expertului aceasta a fost respinsă întrucât instanța l-a sancționat pe acesta pentru nedepunerea lucrărilor în termenul fixat de instanță și care a cauzat tergiversarea acesteia și prin urmare nu s-a mai impus și obligarea acestuia la plata despăgubirilor in suma de 2000 lei.
În considerarea tuturor celor expuse mai sus, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă a respins apelul și a păstrat sentința apelată ca legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia și în consecință și a acțiunii și stabilirea liniei de hotar conform documentelor cadastrale în vigoare, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În mod greșit instanța nu a reținut situația din schița anexată opiniei separate a expertului consultant, care cuprinde identificarea corectă a proprietății părților și stabilește exact granița reală dintre ele.
Pe de altă parte, instanța trebuia să se pronunțe doar cu privire la granița dintre proprietățile părților și nu cu privire la proprietățile vecine.
De asemenea, instanța era obligată să își întemeieze soluția pe documentele cadastrale oficiale și pe planul parcelar al zonei și nu pe situația din teren.
Greșit a fost respinsă cererea de despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânarea cauzei, formulată împotriva expertului principal în baza articolului 108 indice 3 Cod procedură civilă, deoarece de la numirea expertului și până la termenul la care răspuns la obiecțiuni au trecut 14 termene de judecată, adică un an și cinci luni, contrar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Solicită admiterea recursului motivat pe dispozițiile articolului 304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă.
La termenul din 28 2008 instanța de judecată, din oficiu, a pus în discuția părților excepția privind admisibilitatea recursului, raportat la valoarea litigiului, invocată la termenul din 31 octombrie 2008.
Curtea apreciază că acțiunea în revendicare are un caracter patrimonial, fiind evaluabil în bani deoarece privește capătul de cerere principal și atrage competența judecătoriei în primă instanță chiar dacă este însoțită de un capăt de cerere subsecvent privind grănițuirea, capăt de cerere neevaluabil.
Potrivit dispozițiilor înscrise în articolul 282 indice 1 Cod procedură civilă, așa cum a fost modificată prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei.
Tot astfel, Curtea de Casație și Justiție a decis, prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008, pronunțată în recursul în interesul legii că dispozițiile articolului 1 punctul 1 articolul 2, punctul 1 literele a, b și articolul 282 indice 1 Cod procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea rezoluțiunea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
În aceste condiții recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității și a celui constituțional al egalității în fața legii și autorităților.
Astfel, dacă potrivit articolului 282 indice 1 Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe este supusă numai căii de atac a recursului, iar recurentul a uzat de această cale, ce a fost soluționată de tribunal, ele nu mai pot exercita un nou recurs la Curtea de apel.
Împrejurarea că tribunalul a soluționat cauza în complet compus din doi judecători și nu în complet de trei judecători nu este de natură să confere reclamantului dreptul de a exercita o cale de atac neprevăzută de lege.
Față de cele ce preced, în baza articolului 312 alineat 1 teza a - II - a Cod procedură civilă, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de și - și se va menține decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de și - împotriva deciziei civile nr. 406 din 9 iunie 2008 a Tribunalului Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
23.12.2008
Tribunalul Iași
Jud. -
Jud.
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea, Liliana
