Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 534/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 534
Ședința publică de la 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 13 aprilie 2009, privind judecarea recursului formulat de pârâții G, împotriva deciziei civile nr. 505 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 4439 din 6 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect grănițuire.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din13 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea recurenților pârâți G, prin intermediul apărătorului angajat, să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 16 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-J sub nr.10462C/2006, reclamantul a chemat în judecată pârâtul, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună grănițuirea proprietăților acestora, conform actelor de proprietate și a actului de încheiat între frați, din anul 1948, semnat de autori, precum și a altor dovezi.
Totodată, reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtului și a moștenitorilor acestuia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren ocupată de către aceștia, stabilită după efectuarea expertizei, urmând să recupereze cheltuielile și uzufructul de la aceștia.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a moștenit o de casă cu 3 camere, lungă din satul, lată de 20, vecină la răsărit cu și la apus cu Gr. cu obligația ca una din camerele locuinței să fie pusă la dispoziția fraților, conform actului de din anul 1948, semnat de toți frații.
Reclamantul a menționat că prin actul de schimb din 23.08.1960 a cedat fratelui său, din lățimea siliștii de casă moștenită, contra unui teren în schimb.
De asemenea s-a arătat de către reclamant că mama sa i-a lăsat moștenire pivnița situată în continuarea casei, tot pe pământul moștenit și că a obținut titlul de proprietate nr. 281 și s-a făcut o punere în posesie fictivă prin procesul-verbal din 28.02.2005, care nu reflectă realitatea, iar fratele său îi ocupă o suprafață de teren de aproximativ 1,5 lățime, pe toată granița dintre proprietăți, suprafață ce urmează a fi stabilită în urma expertizei.
În urma probelor administrate, Judecătoria Tg-J prin sentința civilă nr. 1242 din 22.02.2007 a respins acțiunea formulată cu motivarea că din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză cu cele constatate în raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că pârâtul nu ocupă nici o suprafață de teren din proprietatea reclamantului.
Tribunalul Gorj prin decizia civilă nr. 318A/28.08.2007 a admis apelul declarat, a desființat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță cu motivarea că cererea a fost soluționată pe excepția inadmisibilității capătului de cerere privind grănițuirea cu motivarea că pârâtului nu i-a fost eliberat titlul de proprietate, precum și pe excepția inadmisibilității capătului de cerere privind nulitatea actului testamentar, cu motivarea că cererea nu a fost făcută în contradictoriu cu toate persoanele - beneficiare ale testamentului iar ]n apel, a fost depus ca act nou titlul de proprietate eliberat pârâtului ce nu a fost avut în vedere la soluționarea capetelor de cerere privind revendicarea și grănițuirea.
În cursul cercetării judecătorești pârâtul a decedat, fiind introduși în cauză moștenitorii acestuia, G, și.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr. 4439 din 06.06.2008, Judecătoria Tg.-J a admis acțiunea cu precizarea ulterioară formulată de către reclamantul, împotriva pârâților G, în calitate de moștenitori legali ai autorului-pârât.
S-a stabilit ca linie de hotar între cele două proprietăți linia formată prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9 potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expert.
Au fost obligați pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 61. identificată în raportul de expertiză efectuat în cauză, precum și să plătească reclamantului suma de 762,5 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții G, și, criticând-o ca netemeinică și nelegală, pentru că în mod greșit instanța a admis acțiunea pe baza concluziilor raportului de expertiză, care nu se coroborează cu celelalte probe iar prin stabilirea liniei de hotar se încalcă modul de folosință de peste 40 de ani și convenția de împărțire a terenului din 23 august 1960.
Au arătat că în baza rolului activ reglementat de art.128 și 129.Pr.Civ. instanța de fond trebuia să dispună completarea probatoriului pentru a evita mărirea lățimii terenului ce se cuvine reclamantului în detrimentul terenului ce i se cuvenea pârâților, avându-se în vedere că de peste 40 de ani, părțile au stăpânit terenurile limitrofe în litigiu, astfel reclamantul luând ca reper zidul din spatele construcției pe liniade hotar continuând cu gardul ce se află în prezent construit pe vechiul amplasament al celui ce a fost înlocuit datorită uzurii excesive, cu acordul și în prezența reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de apel au mai susținut pârâții că din primul raport de expertiză întocmit în primul ciclu procesual a rezultat că linia de hotar între proprietățile limitrofe nu este linia pe care cade picătura streșinii, ci zidul din spatele construcției proprietății reclamantului.
Prin decizia civilă nr.505 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâți.
A motivat instanța de apel că acțiunea în grănițuire este admisibilă chiar dacă între proprietățile părților există hotar care nu s-a stabilit însă prin înțelegerea părților ori pe cale judecătorească.
A mai reținut că în mod corect s-a caracterizat acțiunea reclamantului ca fiind în grănițuire și revendicare în raport de scopul urmărit de reclamant de a obține stabilirea corectă a liniei de hotar dar și eliberarea unei porțiuni de teren ocupată de către pârâți.
Pe fond a motivat că hotarul s-a stabilit corect pe baza expertizei efectuată în cauză, starea de fapt stabilită fiind în concordanță cu materialul probator administrat în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții G, și.
Prin motivele de recurs au susținut în esență că hotarul dintre proprietățile părților s-a stabilit eronat - doar pe baza raportului de expertiză efectuat în cel de-al doilea ciclu procesual, care nu a determinat întreaga suprafață de teren deținută efectiv de reclamant - ce are la stradă o lățime de 15,87. și care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză cu ignorarea totală a primului raport de expertiză întocmit de expert.
Au mai arătat că în mod simplist expertul a concluzionat că suprafața pe care ipotetic pârâții o dețin în plus față de titlul lor - ar reprezenta suprafață lipsă din proprietatea reclamantului.
Au mai arătat că s-a pornit de la ipoteza eronată că hotarul trebuie stabilit astfel încât picătura streșinii de la casa reclamantului să cadă pe terenul acestuia, deși expertul a constatat că linia de hotar dintre proprietățile părților nu este pe proiecția picăturii streșinii ci pe zidul casei reclamantului, care la edificarea construcției nu a respectat servitutea legală.
O altă critică adusă deciziei se referă la nepronunțarea instanței de apel asupra cererilor de probatorii formulate prin motivele de apel.
Recurenții pârâși au solicitat în principal modificarea deciziei cu consecința schimbării sentinței și stabilirii linie de hotar care să urmeze aliniamentul existent - respectiv de la zidul casei reclamantului, prin axul fântânii, iar în subsidiar casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal pentru administrarea de noi probatorii.
Prin concluziile scrise formulate de intimatul reclamant, acesta a solicitat respingerea recursului, apreciind că motivele invocate nu se regăsesc în art.304 pr.civ. iar pe fond că soluția pronunțată de cele două instanțe este cea corectă.
Examinând nulitatea recursului invocată de intimatul reclamant se constată că nu se poate reține, criticile formulate de recurenții pârâți vizând motivele prevăzute de art.304 pct.7 și 9 din Codul d e procedură civilă, întrucât se referă la încălcarea dispozițiilor legale prin modul de soluționare a cauzei, și la nemotivarea deciziei.
Recurenții susțin că în decizie nu s-au examinat motivele de apel și că decizia și-a bazat soluția doar pe expertiza efectuată în apel, ignorând celelalte probe administrate în cauză.
Recursul este fondat.
Prin motivele de apel pârâții au criticat sentința pentru că s-a bazat doar pe raportul de expertiză întocmit în cel de-al doilea ciclu procesual, cu ignorarea primei expertize și a celorlalte probe administrate în cauză ce dovedesc existența hotarului dintre proprietățile părților pe același amplasament ce se menține de peste 40 ani - în acest sens făcând referire atât la declarațiile de martori cât și la înscrisurile primare de proprietate ale părților conform cărora proprietățile acestora sunt în suprafețe egale.
Prin considerentele deciziei recurate, nu se dă răspuns acestor motive, hotărârea limitându-și conținutul la considerații generale privitoare la admisibilitatea grănițuirii și la caracterizarea acțiunii - iar în privința probatoriului doar la mențiunea că hotarul a fost stabilit corect de către prima instanță pe baza probatoriului administrat și a propunerilor expertului.
Nu s-a reanalizat probatoriul administrat în toate fazele procesului - așa cum o cer dispozițiile art.295 pr.civ.; nu s-au arătat considerentele pentru care instanțele s-au oprit la concluziile celui de-al doilea raport de expert -și s-a înlăturat primul raport întocmit în cauză.
Din examinarea celor două rapoarte de expertiză întocmite în cauză se constată că ajung la concluzii contradictorii atât în privința suprafețelor pe care părțile le dețin potrivit titlurilor de proprietate cât și a suprafețelor de teren deținute în fapt.
Astfel, pe când în primul raport se reține că pârâtul deține conform titlului de proprietate 2056 mp.și în fapt 2063 mp. - iar reclamantul conform titlului, 2135 mp. și în fapt ocupă 2139 mp. - în cel de-al doilea raport s-a consemnat că pârâtul deține conform titlului 1956 mp.și în fapt 2046 mp. iar în privința reclamantului nu se indică nici suprafața conform titlului și nici cea efectiv ocupată.
Pe când prima expertiză a avut în vedere la determinarea suprafețelor părților și în final a hotarului despărțitor titlurile de proprietate emise părților în procedura Legilor fondului funciar - și procesele verbale de punere în posesie și a ținut cont și de actele de proprietate primare, cea de-a doua expertiză, deși s-a referit atât la actele primare de proprietate cât și la cele emise în baza Legii 18/1991, în final nu a ținut cont de datele acestora, expertul recurgând la un artificiu prin care a împărțit în două părți egale suprafața de 3970 mp, ce ar reprezenta suprafața efectiv ocupată de ambele părți.
Acest din urmă raport nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, pe când primul raport este susținut atât de declarațiile martorilor potrivit cărora, între proprietățile părților există hotar determinat prin semene vizibile - reprezentate de gard - zidul casei, axul fântânii folosită în comun - de peste 40 ani cât și de înscrisurile inițiale de proprietate ale părților - din 1948 și respectiv din 1960.
Potrivit acestui raport linia de hotar este reprezentată prin următoarele repere: steneap gard de la drum - picătura de apă a streșinii casei reclamantului - prin ax fântână - perete exterior anexa C 2 și în continuare aliniament steneap gard spate până la, cu respectarea lățimii de 11. a terenurilor.
Întrucât acest hotar s-a stabilit cu luarea în considerare a întinderii proprietăților părților conform titlurilor de proprietate - este cel care trebuia fixat de instanțe cu respectarea art.584 civ.
Se va stabili însă în dreptul casei reclamantului ca reper chiar zidul casei care corespunde actualului amplasament iar nu proiecția streșinii, întrucât pentru respectarea servituții de picătură a streșinii reclamantul poate monta jgheaburi prin care să preia apele pluviale pe proprietatea sa.
Conform concluziilor expertizei, în această modalitate de stabilire a hotarului pârâții nu ocupă din proprietatea reclamantului, astfel că soluția ce se impunea în privința revendicării era de respingere.
Față de considerentele arătate și în baza art.312 rap.la art.312 rap.la art.304 pct.7 și 9 pr.civ. se va admite recursul, se va modifica decizia, se va admite apelul pârâților. Se va schimba în parte sentința, în sensul că se va admite doar capătul de cerere în grănițuire și se va fixa hotarul pe aliniamentul arătat mai sus și se va respinge capătul de cerere în revendicare.
Având în vedere că grănițuirea profită ambelor părți, iar potrivit art.584 cheltuielile grănițuirii se suportă în mod egal de părți - în raport și de dispozițiile art.274 pr.civ. se vor obliga pârâții către reclamant la suma de 165 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții G, împotriva deciziei civile nr. 505 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 4439 din 6 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Modifică decizia menționată, în sensul că admite apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 4439 din 6 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința în sensul că admite capătul de cerere în grănițuire și stabilește linia de hotar dintre proprietățile părților pe actualul amplasament, respectiv de la steneap gard de la drum pe zidul casei reclamantului, prin axul fântânii, peretele exterior al anexei C 2, în continuare aliniament steneap gard spate până la.
Respinge capătul de cerere în revendicare.
Obligă pârâții la 165 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
06.05.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/3 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Alexandrina Marica
