Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 560/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIA NR.560
Ședința publică de la 19 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costel Drăguț Președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Marian Budă Președinte Secție
Grefier -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 16 iunie 2008, privind judecarea contestației formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.299 din data de 01 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat instanței că, ersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 16 iunie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de cererea formulată de reprezentantul contestatorului, pentru a da posibilitatea acestuia de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 19 iunie 2008.
CURTEA
Asupra contestației de față;
Prin sentința civilă nr. 13424 din 16 oct. 2005, Judecătoria Craiovaa admis în parte acțiunea precizată, în revendicare și grănițuire, formulată de reclamanta l împotriva pârâtului.
A fost obligat pârâtul să-i lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 108,33 mp.
A dispus grănițuirea proprietăților părților pe linia de hotar descrisă în schița la raportul de expertiză tehnică, între punctele 4-14-22. Pârâtul a fost obligat către reclamantă la 2.974.000 lei.
Împotriva sentinței civile a formulat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând art. 282-298 pr.civ.
La 30 martie 2006, instanța a calificat calea de atac ca fiind recurs, în raport de valoarea terenului revendicat și dispozițiile legale în materie.
Prin decizia nr. 1206 din 30 iunie 2006, Tribunalul Dolja respins recursul pârâtului, în contradictoriu cu reclamanta, împotriva sentinței pronunțată de judecătorie.
Reclamantul a fost obligat la 500 RON cheltuieli de judecată către intimată.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs pârâtul, pe motiv că instanța nu a interpretat corect probele administrate, stabilind greșit linia de hotar dintre proprietăți.
Prin decizia nr. 3231 din 20 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, s-a admis recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 1206 din 30 iun ie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1176/2006, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
S-a casat decizia civilă atacată și s-a dispus trimiterea cauzei pentru soluționarea apelului la Tribunalul Dolj, reținându-se că întrucât obiectul acțiunii este neevaluabil în bani, sentința Judecătoriei este supusă căii de atac mai favorabile, respectiv apelului, de competența Tribunalului.
Prin decizia civilă nr.551 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr-, s-a respins apelul formulat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 13424 din 16 decembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 22019/2003, în contradictoriu cu reclamanta
A fost obligat apelantul la 500 RON cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Pentru a decide astfel, s-a apreciat că prima instanță a reținut corect întinderea drepturilor de proprietate ale părților, modificarea liniei de hotar, precum și posesia nelegitimă a apelantului pârât asupra terenului în suprafață de 180,33. în completarea suprafeței de teren aflată în proprietatea intimatei reclamante, până la limita de 911. și a aplicat corect dispozițiile art. 480 și u584, Cod civil, la situația de fapt stabilită.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că acțiunea în revendicare este inadmisibilă, fiind promovată fără acordul tuturor coproprietarilor, prin încălcarea regulii unanimității. Astfel, potrivit certificatului de moștenitor nr. /1963 și a nr.1995/1968 a Judecătoriei Craiova, asupra terenului în litigiu, reclamanta este coproprietară cu, care însă nu a figurat ca parte în litigiu.
Nu s-a analizat prima condiție pentru admiterea acțiunii în revendicare, și anume întinderea dreptului de proprietate al reclamantei, care a manifestat rea credință, indicând în acțiunea introductivă o suprafață de 1056. iar apoi făcând trimitere la o suprafață de 911.
Actele de proprietate ale autorului reclamantei se referă la 1200. în- ( certificatul de moștenitor S 24/1963), iar certificatul de moștenitor S8/-, emis cu privire la succesiunea lui. indică un imobil din-, astfel că nu există identitate între imobile.
Recurentul pârât a mai criticat și faptul că a fost ignorată nr. 1995/14 mai 1968, prin care s-a tranzacționat cu privire la imobilul din-, și în care se menționează o suprafață totală de 895,80, aceeași întindere ca cea menționată în autorizația pentru înstrăinare de teren nr.134/11.03.1968 ( fila 118 apel), susținând astfel că doar această întindere a dreptului de proprietate a fost probată de reclamantă.
O ultimă critică a fost în sensul că nu s-a verificat cea de-a doua condiție cerută pentru admisibilitatea acțiunii în revendicare, cea privind exercitarea de către pârât a unei posesii nelegitime, abuzive, asupra suprafeței de teren proprietatea reclamantei. Astfel, atât actele de proprietate, cât și documentația cadastrală întocmită de expertul, precum și martorii audiați au evidențiat că pârâtul are un drept de proprietate pentru 1218.și că linia de hotar dintre proprietățile părților nu a fost modificată.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată în apel, și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul respingerii acțiunii fie ca inadmisibilă, fie ca nefondată.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare la data de 14.02.2008, solicitând respingerea recursului, și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor de fond.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civilă nr. 299 din 01.04.2008, a respins recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 551 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
A fost obligat recurentul pârât la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Excepția de ordine publică a inadmisibilității acțiunii în revendicare, derivată din încălcarea regulii unanimității actelor de dispoziție, nu este întemeiată.
Recurentul pârât a susținut că reclamanta se află în indiviziune cu asupra terenului din-, în calitate de moștenitoare ale defunctului, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor S 24/1963 ( fila 93 apel ), și a c nr.1995/14 mai 1968 Judecătoriei Craiova ( fila83 ), și nu poate promova acțiunea decât alături sau cu acordul expres al acesteia, cererea în revendicare având semnificația juridică a unui act de dispoziție, de esența căruia, în materia coproprietății, este regula unanimității.
Din conținutul certificatului de moștenitor nr. 4/16.01.2003 ( fila 110), emis de pe urma defunctei rezultă însă că la data deschiderii succesiunii acesteia, în masa succesorală nu se afla cota indiviză din imobilul în litigiu, ceea ce înseamnă că deși având vocație, în calitate de descendentă de gradul I la succesiunea autorului său, nu a înțeles, ulterior emiterii certificatului de moștenitor nr. 24/1963, să-și valorifice drepturile succesorale izvorâte din moștenirea acestuia.
În aceste condiții, acțiunea în revendicare nu este inadmisibilă, întrucât nu s-a încălcat regula unanimității specifică acestei acțiuni reale petitorii, cererea de chemare în judecată fiind introdusă de reclamantă, în calitate de proprietară exclusivă a imobilului din-.
Pentru admisibilitatea acțiunii în revendicare, titularul cererii de chemare în judecată trebuie să probeze, potrivit art. 1169 Cod civil, atât dreptul său de proprietate asupra bunului obiect al restituirii, cât și faptul posesiei nelegitime, abuzive, exercitate de pârât.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au recunoscut că reclamanta justifică dreptul de proprietate în limita a 911. astfel că motivul de recurs referitor la acest aspect, respectiv întinderea dreptului de proprietate exhibat de titulara acțiunii, nu poate fi primit.
Raportul de expertiză întocmit la prima instanță de exp. tehnic, în varianta a IV-a, a răspuns obiectivelor stabilite, având în vedere întinderea dreptului de proprietate al reclamantei pentru 911. concluzionând că aceasta ocupă în fapt o suprafață mai mică, de 730,67. mai puțin cu 180,33. față de actele de proprietate, și că există identitate între imobilul situat anterior pe-, și cel identificat în prezent pe-.
De altfel, critica recurentului privind pretinsa inadvertență în succesiunea numerele factoriale ale imobilului proprietatea reclamantei a fost invocată pentru prima dată în recurs, fiind astfel formulată omissio medio, și în consecință, fiind inadmisibilă.
Cât privește întinderea dreptului de proprietate al pârâtului, tribunalul a reținut în mod just că s-a făcut dovada pentru 1200.p, potrivit deciziei nr. 145/1945, și a certificatului de moștenitor nr. 658/19 mai 1978, emis la decesul autoarei, însă față de faptul că o parte din aceasta, ce nu a putut fi determinată cu exactitate, a fost supusă exproprierii, în anul 1944, în vederea extinderii și alinierii străzii -, și că dimensiunea proprietății la stradă excede în prezent celei existente în anul 1968, s-a concluzionat că pârâtul și-a extins ocupațiunea spre vecinul din partea de est, acaparând din proprietatea reclamantei.
Toate aceste aspecte coroborate converg către concluzia că pârâtul a ocupat din terenul reclamantei, de 911. o porțiune, identificată de expert ca fiind de 180, 33. așa cum corect au reținut instanțele de fond, criticile formulate de recurent fiind nefondate.
Critica privind aprecierea depozițiilor testimoniale de către instanțele de fond este inadmisibilă în recurs, în condițiile abrogării pct.10 al art.304 Cod pr. civ.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul, susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică; instanța a omis să cerceteze mai multe din motivele de casare și modificare, invocând dispozițiile art. 317 alin.1, pct. 2 și art. 318 (1) Cod pr. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului se constată următoarele:
Referitor la primul motiv de contestație în anulare invocat de către contestatorul, cel prevăzut de dispoz. art. 317 alin.1, pct. 2 Cod pr. civ. respectiv, când hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, se constată că acesta este nefondat.
Aceasta deoarece, modificarea componenței completului de judecată, de altfel justificată legal în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 98, alin.5, rap. la alin.6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, nu reprezintă un motiv de contestație în anulare prevăzut, eventual, după cum precizează contestatorul, de dispozițiile art. 317 alin.1, pct. 2 Cod pr. civ.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de contestație în anulare, respectiv acela prevăzut de art. 317 alin.2 Cod pr. civ. se constată că se face referire la cercetarea pe fond a cauzei.
Însă, acestor aspecte care țin de fondul cauzei nu le sunt incidente dispozițiile legale care prevăd contestația în anulare, respectiv art. 317 alin.1 și alin. 2 Cod pr. civ. fiind motive neîntemeiate.
De asemenea, se invocă de către contestator incidența dispozițiilor prevăzute de art. 318 Cod pr. civ. prin care se motivează și respectiv se critică soluția dată de către instanțele de judecată pe fondul cauzei, respectiv modul de apreciere al acestora asupra probelor administrate.
Contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317 Cod pr. civ. - necompetență sau vicii, vizând procedura citării - și art. 318 Cod pr. civ. - greșeală materială sau nepronunțarea unui motiv de recurs - iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicarea legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu pe calea contestației în anulare.
Mai mult, instanța de recurs a cercetat toate motivele de recurs invocate de către recurentul-contestator, astfel încât nu există un motiv întemeiat în conformitate cu art. 318 alin.1, teza a Cod pr. civ.
Instanța a analizat și prin prisma aplicării directe sau nu a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, s-a avut în vedere respectarea acestor drepturi prevăzute în Protocolul 1 la Convenția Europeană, precum și în art. 6 al Convenției, respectiv dreptul la un proces echitabil.
În consecință, având în vedere aceste considerente și prin prisma dispozițiilor art. 317 și art. 318 Cod pr. civ. instanța va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de către contestatorul, iar în baza art. 274 Cod pr. civ. contestatorul va fi obligat la 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.299 din data de 01 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata.
Obligă contestatorul la 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimata.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./02.07.2008
Președinte:Costel DrăguțJudecători:Costel Drăguț, Ionela Vîlculescu, Marian Budă
