Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6/2009
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții G, și împotriva deciziei civile nr. 221/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul pârât, personal și avocat pentru recurenții reclamanți G, lipsind aceștia și intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus prin serviciul registratură la data de 05.01.2009 întâmpinare formulată de către intimatul pârât.
Avocat depune la dosar chitanță privind cheltuielile de judecată și declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Intimatul pârât depune la dosar adeverință medicală pe numele intimatei pârâte și arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței, în principal, admiterea recursului, casarea cu trimitere în rejudecare la instanța de fond în vederea administrării de probatoriu și, în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, în rejudecare, modificarea hotărârilor instanței de fond și apel în sensul admiterii acțiunii reclamanților. Arată că era necesar în cauză administrarea unui probator mai amplu, deoarece cel deja administrat este contradictoriu în concluziile sale, instanța întemeindu-și motivarea pe analiza probatoriului testimonial, fără a lua în considerare întregul probator administrat, aceste declarații de martori fiind unele subiective, fiind stabilit în mod clar în expertiză că terenul de 332 mp se află în perimetrul pârâților, sens în care s-ar impune administrarea unei probe cu expertiză efectuată de către trei experți pentru a înțelege exact situația de fapt. Mai arată că se știe că terenul în litigiu a avut o evoluție sinuoasă, din cei 5404 mp existenți faptic lipsesc 454 mp, iar prin compararea datelor faptice cu cele de CF se evidențiază că această suprafață se află la pârâți, în folosința lor, iar varianta din expertiză cu privire la linia de graniță, argumentată de expert ca fiind corectura normală, este cea care ar fi cel mai puțin păgubitoare pentru părți. În concluzie, față de aceste argumente logice prezentate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât, având cuvântul, la întrebarea instanței arată că folosesc această suprafață de teren de 10 ani, iar casele s-au vândut, în timp, de două ori, terenul reclamanților având o de pe timpul cât primăria întreținea acest imobil, iar pârâții au cumpărat suprafața în cauză de la același proprietar ca și reclamanții, cu granițele cele vechi, pomenite astfel de la strămoșii lor, care așa cunosc linia de delimitare dintre cele două imobile. Concluzionând, solicită instanțe respingerea recursului de față ca neîntemeiat.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului și cele expuse de părțile prezente, personal și prin mandatar, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 776 din 24.03.2008 a Judecătoriei Mediașa fost respinsă acțiunea civilă promovată sub dosar nr. 1906 din 1.06.2007 de reclamanții G și -, și în contradictoriu cu intimații și, pentru grănițuire și revendicare, reținându-se în esență că reclamanții au dobândit imobilul lor de la proprietarul anterior în starea actuală, că nu există semne că ar fi fost modificată linia de graniță sau că ar fi fost încălcată proprietatea lor de către pârâți. S-a apreciat ca irelevant și lipsit de consecințe în favoarea lor, faptul că pârâții stăpânesc o suprafață mai mare decât cea trecută în CF, cât timp reclamanții stăpânesc ceea ce au dobândit.
Împotriva soluției au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru greșita calificare, nemotivarea și nepunerea în discuție a naturii cauzei, invocă principii CEDO referitoare la imparțialitatea justiției, nepreconcepții și echitate, face referiri la aspecte legale de momentul dezmembrării, partajul de folosință, împrejurări ale dreptului exercitat de proprietari anterior, se critică înlăturarea raportului de expertiză și lipsa de rol activ al instanței.
Prin decizia civilă nr. 221/2008 Tribunalul Sibiua respins apelul promovat de apelanții G, și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că reclamanții folosesc efectiv ce au dobândit prin cumpărare de la proprietarul anterior, limitele proprietății nefiind deloc modificate ulterior cumpărării. În această situație, orice neconcordanță între evidențele de CF și realitatea în teren poate fi imputată transmițătorului și nu vecinilor, în raport de care, granițele au fost aceleași. de teren al vecinilor nu poate fi apreciat decât în contextul limitrof al acestora și raportat la reperele de grănițuire originare.
În ce privește lipsa de teren a apelanților, aceștia au dobândit terenul fără schiță de dezmembrare, fără stabilirea limitelor și întinderii dreptului efectiv în realitate, fapt care favorizează estimările aproximative.
Din probele administrate în cauză, în ambele instanței, nu rezultă nici o încălcare de graniță, nici o uzurpare de drept, iar în ce privește plusul vecinilor, nici o dovadă nu a concurat la a stabili că acesta provine din încălcarea dreptului apelanților.
În ceea ce privește raportul de expertiză, acesta propune o soluție de conciliere, aceasta însă trebuie să găsească corespondențe în situația reală a imobilelor, ceea ce nu se poate, cât timp granița nu a fost afectată.
Referitor la imparțialitatea, echidistanța și rolul activ al instanței, din modul de desfășurare a litigiului nu rezultă nici un semn de viciere a procedurilor impuse imperativ, nici un semn de abuz sau aplicare greșită a normelor specifice.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs reclamanții, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 9 Cod procedură civilă.
În expunerea criticilor recurenții arată următoarele.
- instanța de apel nu a motivat respingerea apelului, în special, cu privire la greșita calificare a naturii acțiunii de către instanța fondului care nu a pus în discuție acest aspect, ceea ce reprezintă o încălcare a principiului contradictorialității;
- instanța de apel nu a motivat prin argumente proprii hotărârea, încălcând dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă;
- instanțele de fond au nesocotit caracterul declarativ al acțiunii în grănițuire și care constă în aceea că instanța va trebui să reconstituie cel mai vechi hotar necontestat între două proprietăți vecine;
- instanța de fond a încălcat principiile de drept care obligă să nu se antepronunțe, s-a încălcat liberul acces la justiție;
- scurta motivare făcută de instanța de fond în ceea ce privește respingerea acțiunii în revendicare este în afara dispozițiilor legale, iar instanța de apel nu motivează în nici un fel respingerea acțiunii în revendicare, acțiune ca a fost dovedită întrucât s-a făcut dovada dreptului de proprietate fără o opoziție motivată pe probe administrate în dosar din partea pârâtului și fără a se proba existența unei grănițuiri anterioare.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Prima critică întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă nu poate fi primită. Instanțele de fond nu a încălcat principiile contradictorialității și disponibilității.
Reclamanții au învestit instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect două capete de cerere, unul în revendicare și unul în grănițuire. Împrejurarea că instanța de fond a reținut ca principal capătul de cerere în grănițuire pentru a stabili corect calea de atac, nu constituie o încălcare a vreunui principiu de drept arătat de către recurenți, cu atât mai mult cu cât, prin considerentele hotărârii, ambele capete de cerere au fost analizate și exhaustiv s-au arătat argumentele care au stat la baza pronunțării soluției.
Este adevărat că instanța de apel nu a arătat pe larg motivele pentru care instanța de fond nu a încălcat aceste principii, însă acest aspect nu constituie motiv de recurs nici sub incidența prevederilor art. 304 pct. 5 și nici cu privire la punctul 7 al aceluiași articol din Codul d e procedură civilă și aceasta întrucât, într-o manieră succintă, instanța de apel a verificat stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Nici criticile referitoare la antepronunțare, accesul liber la justiției nu pot fi primite întrucât argumentele recurenților în fundamentarea acestor critici exced noțiunilor acestor principii de drept.
Astfel, faptul că prima instanță, înainte de a analiza probatoriul administrat, a reținut o opinie doctrinară, în cuprinsul hotărârii, nu echivalează cu o antepronunțare sau cu îngrădirea liberului acces la justiție.
De asemenea, nici critica referitoare la soluționarea capătului de cerere privind revendicare nu poate fi primită.
Instanța de fond a arătat pe larg argumentele care au stat la baza soluției de respingere a cererii în revendicare.
E de precizat că aspectele de netemeinicie a hotărârilor exced prezentului recurs după abrogarea pct. 10 și 11 ale art. 304 Cod procedură civilă, astfel că nu pot fi analizate.
E de menționat însă că situația de fapt a fost corect reținută de către instanțele de fond prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, înscrisurile de la dosar, raportul de expertiză efectuat în cauză.
Din toate aceste probe rezultă fără echivoc că cererea în revendicare a reclamanților nu este întemeiată.
Critica referitoare la cererea în grănițuire este fondată.
Potrivit art. 584 Cod civil, orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa; cheltuielile grănițuirii vor fi suportate pe
Astfel, acțiunea în grănițuire este acea acțiune prin care reclamantul cere instanței e judecată ca în cadrul unui proces să determine, prin semne exterioare, linia despărțitoare dintre cele două fonduri vecine.
Dreptul fiecărui proprietar de a-l obliga pe vecinul său la grănițuire este o facultate, iar în raport de titularii dreptului real asupra celor două fonduri vecine, grănițuirea este, pe de o parte, o obligație reală, și, pe de altă parte, este un atribut al dreptului real, au atribut esențial al dreptului de proprietate ocrotit de legea civilă prin dispozițiile art. 480 Cod civil.
În situația în care unul din titularii fondurilor vecine nu este de acord cu grănițuirea, ea poate fi hotărâtă numai de instanța competentă, care are obligația, în conformitate cu prevederile art. 584 Cod civil, de a stabili linia de graniță între cele două fonduri vecine.
În cauză, soluțiile pronunțate de instanțele de fond sunt vădit nelegale, în contradicție flagrantă cu dispozițiile citate mai sus.
Reținerea instanței de apel și a celei de fond că, grănițuirea nu este întemeiată fiind stabilită de antecesori, existând în teren prin semne clare de hotar, este nelegală.
La dosar nu s-a depus vreo convenție încheiată de către părți sau antecesorii părților prin care să se stabilească linia de graniță dintre imobilele în litigiu și care ar fi putut fundamenta soluția instanțelor de fond.
Prin nici o convenție sau hotărâre judecătorească, între imobilele reclamanților și pârâților, imobile vecine, nu s-a stabilit linia de graniță.
Prin urmare, prin hotărâre judecătorească, fiind formulată cerere în acest sens de către reclamanți, instanța de judecată avea îndrituirea legală să stabilească linia de graniță dintre cele două proprietăți.
Ori atât timp cât cererea în revendicare nu este fondată, stabilirea liniei de graniță, față de dispozițiile art. 584 Cod civil, nu se poate realiza decât potrivit folosinței faptice, a semnelor clare exteriore reținute de către instanța de fond.
Prin urmare, singura variantă de grănițuire care se poate acorda este cea arătată în raportul de expertiză întocmit de expert tehnic. ca fiind în prezent linia frântă delimitată de punctele 27-23-11-10-6-2, evidențiată în planul situației actuale (fila 89 dosar fond).
Pentru considerentele ce preced, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica decizia atacată în sensul că va admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței Judecătoriei Mediaș nr. 776/2008 pe care o va schimba în parte numai cu referire la capătul de cerere privind grănițuirea și va stabili linia de graniță pe linia prezentă delimitată de punctele 27-23-11-10-6-2.
Dispozițiile referitoare la cererea în revendicare vor fi menținute.
Față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, intimații vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurenți și justificate cu înscrisuri la dosar în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamanții G și și și împotriva deciziei civile 221/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în doar civil - pe care o modifică în sensul că admite apelul reclamanților împotriva sentinței civile nr. 776/24.03.2008 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
Schimbă în parte sentința atacată numai sub aspectul capătului de cerere privind grănițuirea și în consecință:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții G și și și împotriva pârâților și și
(continuarea decizie nr. 6/2009 din dosar -)
Stabilește linia de graniță dintre imobilele părților, respectiv imobilul înscris în CF 1773 nr. top 10/1; 11/2/1; 11/2/2; 11/2/3 și imobilul înscris în CF 2534 nr. top 11/1; 10/2; 10/3 situate administrativ în loc., nr. 100, respectiv nr. 99 conform raportului de expertiză efectuat de expert tehnic. și planului situației actuale pe linia prezentă delimitată de punctele 27-23-11-10-6-2.
Menține dispozițiile sentinței de respingere a cererii de revendicare imobiliară.
Obligă intimații la plata sumei de 300 lei către recurenți, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.01.2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 2 ex/ 16 Ianuarie 2009
Jud. fond:
Jud. apel:,.
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Augustin Mândroc
