Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 622/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 622
Ședința publică de la 03 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta . împotriva deciziei civile nr. 57 din 4 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr- și a sentinței civile nr. 1367 din 19.11.2007 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, pârâta PRIMĂRIA COMUNEI și intervenienții, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând pe recurenta pârâtă . și avocat, reprezentând intimatul reclamant, lipsind intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI și intimații intervenienți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta pârâtă ., a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că ambele instanțe au interpretat greșit actul dedus judecății, hotărârile fiind și rezultatul unei interpretări greșite a probelor.
A arătat sentința civilă nr. 1317/1987, rămasă definitivă și irevocabilă, a avut același obiect - revendicare și grănițuire, hotărâre ce nu a fost pusă în executare din culpa reclamantului și intervenienților. Această excepție a fost invocată la instanța de fond.
S-a făcut dovada că fântâna și magazia din scândură nu au făcut parte din averea succesorală a autorilor comuni și, reținută prin sentința civilă nr. 1110/1994 a Judecătoriei Caracal, prin care s-a constatat că averea autorului consta în casă de locuit și șopron aplecătoare. Fântâna a fost întotdeauna proprietate autorului recurentei, așa cum reiese și din extrasul registrului agricol.
Totodată, a mai fost invocată și prescripția achizitivă ca mod de dobândire a proprietății asupra fântânii.
Pentru stabilirea hotarului dintre cele două proprietăți, prin decizia de trimitere a cauzei spre rejudecare, s-a recomandat efectuarea unei expertize topo, însă a fost numit un expert agricol.
Prin cererea în revendicare a fost solicitată, în final, suprafața de 102,39. însă instanța i-a acordat 102,63. Instanța de apel a considerat această diferență minoră.
În ceea ce privește linia de hotar, aceasta era marcată prin existența unor arbori cu vârstă de aproximativ 50 de ani, amplasați lângă gardul de scândură, dar a fost stabilită o altă linie de hotar, cu mult în interiorul proprietății recurentei.
A pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare, la udecătoria Corabia.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri și pe fond respingerea acțiunii.
Avocat pentru intimatul reclamant, a arătat că în mod corect au fost respinse excepțiile invocate de recurentă. Astfel, este neîntemeiată excepția privind autoritatea de lucru judecat, sentința civilă nr. 1317/1987 nefiind executată întrucât s-au schimbat proprietarii.
S-a mai cerut anularea contractului de vânzare-cumpărare, acțiune ce a fost respinsă în mod irevocabil.
Corect s-a stabilit și linia de hotar, în raport de actele deținute de părți. Pentru efectuarea expertizei tehnice, părțile au fost de acord cu numirea unui expert în specialitatea agricultură, fiind efectuată chiar și o cercetare la fața locului.
A solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la nr. 1568/203 reclamantul a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâta și a solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să fie obligată să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de aproximativ 300. teren intravilan pe care-l ocupă abuziv și fântâna existentă pe acest teren, să-și ridice construcțiile amplasate pe teren, respectiv o hazna, un bazin de apă, o boltă pentru susținut vița de vie și îngrădirea sub magazie, iar în cazul în care refuză să ridice aceste construcții să fie autorizat reclamantul să efectueze lucrările, pe cheltuiala pârâtei.
Reclamantul a mai solicitat ca, prin aceeași hotărâre, să fie stabilită linia de hotar ce desparte proprietățile părților, iar pârâta să fie obligată la cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a susținut că este proprietarul unei suprafețe de teren intravilan de 1.398,04. situată în comuna, sat l, județul O și a construcțiilor existente pe acest teren, respectiv o casă de locuit, anexe gospodărești și o fântână cu tuburi din beton și în mod abuziv pârâta i-a ocupat o suprafață de teren de aproximativ 300. pe care se află amplasată fântâna și, fără autorizație a edificat pe acest teren o hazna, un bazin de apă, o boltă pentru susținut vița de vie și a îngrădit o magazie.
A mai susținut că prin nr. 1317/11.07.1987 pronunțată de Judecătoria Caracal, hotărâre care a rămas definitivă, tatăl pârâtei, respectiv numitul a fost obligat să monteze gardul pe vechiul amplasament, iar, ulterior între părți au avut loc mai multe litigii cu privire la dreptul de proprietate pentru teren și ieșire din indiviziune.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.
Pârâta a susținut prin întâmpinare că părinții reclamantului, respectiv și au devenit proprietari numai a unei cote părți din terenul intravilan la care se referă reclamantul în acțiune, restul de teren aparținând moștenitorilor autorului, care se află în indiviziune și cu privire la fântână, iar construcțiile la care se referă reclamantul sunt proprietatea tatălui pârâtei, edificate de acesta pe propriul lui teren.
A mai susținut că nr. 1317/1997 a Judecătoriei Caracal, la care face referire reclamantul,nu are nici o legătură cu cauza de față.
Pârâta a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se constate nulitatea parțială a contractului de vânzare cumpărare, autentificat la nr. 1285/24.03.2000, cu motivarea că, obiectul acestui contract îl constituie bunuri care nu sunt proprietatea vânzătorilor și, respectiv părinții reclamantului și care nu au făcut niciodată parte din averea succesorală a autorului.
Au fost anexate la cererea reconvențională copii de pe actele de stare civilă privind pe pârâtă.
Reclamantul, a depus întâmpinare la cererea reconvențională și a solicitat respingerea acestei cereri ca fiind neîntemeiată, cu motivarea că nu s-a precizat temeiul juridic al cererii cu privire la nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare, iar coindivizarul care nu a consimțit la încheierea contractului nu are deschisă calea acțiunii în constatarea nulității vânzării și nici a revendicării bunului, deoarece nu are un temei legal pentru astfel de cereri.
La termenul de judecată din data de 14.10.2003 au fost introduși în cauză în calitate de intervenienți numiții și, iar la termenul din 15.03.2006 reclamantul a invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtă, cu motivarea că, prin nr. 1042/13.12.2005 solicitarea privind anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 1285/24.03.2000 a fost respinsă ca nefondată.
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la nr.1968/2003, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta și au solicitat să se constate pe cale judecătorească că au devenit proprietarii întregii suprafețe de teren intravilan de 1398,04. situată în comuna, județul O,în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr. 10966/14.04.1994.
Reclamanții au susținut că prin acest contract terenul pe care l-au cumpărat a fost delimitat prin vecinătățile N - drum comunal, S -, E - și V -, obiectul contractului constituindu-l deci întreaga suprafață de teren intravilan de 1.398,04.
Au fost depuse la acest dosar copii de pe o parte din actele existente deja în dosarul cu nr. 1568/2003, iar la termenul de judecată din data de 9.12.2003 instanța a dispus conexarea celor două dosare.
A fost atașat la dosarul cu nr. 1568/2003 și dosarul cu nr. 2180/2003.
Prin nr. 506/12.06.2006, pronunțată de Judecătoria Corabias -a admis excepția autorității lucrului judecat invocată de reclamantul, s-a respins ca inadmisibilă cererea reconvențională formulată de pârâta privind constatarea nulității parțiale a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1285/24.03.2000 și s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu Primăria comunei ( dosar nr. 1968/2003 - conexat )
Prin aceeași sentință s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamant și s-a stabilit hotarul despărțitor dintre fondurile limitrofe ale părților din proces, pe aliniamentul propus de expertul, în raportul și anexa la raportul de expertiză întocmite în dosar 4642/1986 al Judecătoriei Caracal ( nr. 1317/11.07.1987) pe direcția N - S, E - V, N - S sub forma unei linii frânte cu dimensiunile S - N = 41.( până la 1 metru în spatele garajului pârâtei, E - V = 4,5. ( 0,5 metru în spatele magaziei )și S - 7. astfel încât terenurile părților să aibă pe latura de dimensiunea de 17,50. pentru reclamant, și 37. pentru pârâtă și pe latura de S - 22. pentru reclamant și 32,50, pentru pârâtă.
Pârâta a fost obligată să-și ridice de pe terenul reclamantului o hazna, un bazin de apă, o boltă pentru susținut vița de vie și îngrădirea de sub magazie și în caz de refuz s-a încuviințat ca reclamantul să ridice aceste construcții pe cheltuiala pârâtei. S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 300.p, teren intravilan.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile și prin nr. 463/27 nov.2006 a Tribunalului Olts -au admis aceste apeluri, s-a desființat această sentință împreună cu încheierea din 30 august 2006 și cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
La data de 7 mai 2007, reclamantul și-a precizat acțiunea cu privire la terenul agricol care în realitate este de 152. și este ocupat abuziv de pârâtă, a depus concluzii scrise, iar la termenul din 25.05.2007 s-a pus în discuția părților efectuarea unei expertize de specialitate pentru stabilirea situației actuale a celor două imobile, fiecare dintre părți depunând la dosar obiective de care să se țină seama la efectuarea acesteia. Totodată la data de 26.04.2007 s-a efectuat o cercetare la fața locului, procesul verbal fiind atașat la dosar, fiecare dintre părți au depus la dosar acte de proprietate și sentințe civile ce se regăsesc și în dosarul de fond.
Prin sentința civilă nr.1367 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul cu nr-, s-a respins excepția privind autoritatea de lucru judecat, invocată de pârâta ., referitoare la nr. 1317/1987 privind stabilirea liniei de hotar dintre părți.
S-a respins excepția invocată de pârâtă privind prescripția achizitivă cu privire la fântână și magazie.
S-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantul cu privire la anularea contractului de vânzare - cumpărare nr. 1285/2000 ( nr.1042/2005).
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă, ca inadmisibilă.
S-a respins cererea formulată de reclamanții și domiciliați în comuna, sat, județul O în contradictoriu cu Primăria comunei, județul O, ca neîntemeiată.
S-a admis cererea reclamantului domiciliat în C,-, Bl. 4, Sc.1.Ap.5, județul O împotriva pârâtei . domiciliată în comuna, satul, județul O, așa cum a fost precizată.
S-a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietatea reclamantului și pârâtei la distanța de 0,94. de actualul gard despărțitor din partea de Nord ( la stradă) apoi pe o lungime de 26,60. spre Sud, apoi la 4,30. față de gardul actual al reclamantului în dreptul magaziei și în continuare până se întâlnește spre sud cu gardul actual ce desparte proprietățile părților, aflat în colțul de SE al magaziei.
A fost obligată pârâta să-i lase reclamantului suprafața de 102,63. compusă din suprafața de 69,69.p teren aflat în continuarea magaziei spre Nord, și suprafața de 32,94. teren ce ocupă din suprafața de sub magazie.
A fost obligată pârâta să ridice de pe terenul proprietatea reclamantului o hazna, rândul de stâlpi în linie dreaptă ai boltei de de vie de pe proprietatea reclamantului și îngrădirea de sub magazie și în caz de refuz s-a încuviințat ca reclamantul să ridice aceste construcții, pe cheltuiala pârâtei.
A fost obligată pârâta la 390,60 lei cheltuieli de judecată către reclamantul.
Excepția autorității de lucru judecat pentru cererea privind constatarea nulității parțiale a contractului de vânzare cumpărare nr.1285/2000 s-a reținut în raport de sentința civilă nr.1042/2005 pronunțată de Judecătoria Corabia, prin care s-a soluționat acțiunea cu același obiect și cauză și între aceleași părți, apreciindu-se irelevant faptul că în acel litigiu au avut calitate de părți și alte persoane și s-a dispus partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctei.
Cererea intervenienților și, formulată în dosarul nr.1968/2003, prin care au solicitat să se constate că au devenit proprietarii terenului de 1398,04 mp. dobândit în baza contractului nr.10944/1994a fost considerată nefondată, față de faptul că terenul a fost dobândit de intervenienți, parte prin cumpărare și parte prin moștenire, iar ulterior vândut fiului lor.
Privitor la cererea în grănițuire, întemeiată pe dispozițiile art.584 Cod civil, s-a reținut că sentința civilă nr.1317/1987 a Judecătoriei Caracal, prin care s-a stabilit hotarul despărțitor al proprietăților deținute de autorii părților, nu a fost pusă în executare în termenul de prescripție de 3 ani, astfel că nu operează excepția autorității de lucru judecat prevăzută de art.1201 Cod civil, dar nici excepția prescripției achizitive invocată de pârâtă, având în vedere că prin sentința civilă nr.798/1998 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.2044/1999 a Curții de APEL CRAIOVAs -a constatat că magazia din scândură cu pătul din nuiele și șopron, cât și fântâna sunt bunuri proprietatea tatălui pârâtei.
Coroborându-se constatările din procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării la fața locului cu rezultatul măsurătorilor efectuate de experți, în prezența părților, s- constatat că o suprafață de 69,69 mp. cuprinsă între magazia și gardul de la stradă, precum și suprafața de 32,94 mp. reprezentând din terenul ocupat de magazie (terenuri individualizate în schița anexă la raportul de expertiză), totalizând 102,63 mp. sunt deținute fără titlu de pârâtă, ceea ce justifică cererea în revendicare formulată de reclamant și obligarea pârâtei de a-și ridica bunurile existente pe teren.
În conformitate cu aceleași constatări s-a stabilit și aliniamentul gardului despărțitor dintre proprietățile părților.
Împotriva sentinței pârâta . a declarat apel, susținând că instanța de fond a denaturat probele administrate și nu a dat o soluție corectă excepțiilor invocate, că a reținut eronat prescripția executării sentinței civile nr.1317/1987, deși intervenientul și tatăl reclamantului solicitaseră în termen punerea în executare a hotărârii, executare contestată de pârâtă în dosarul nr.341/1998 soluționat prin sentința civilă nr.623/13.04.1998.
S-a mai arătat că fântâna și magazia nu au făcut parte din succesiunea autorilor și, fiind edificate de tatăl pârâtei -, iar asupra lor aceasta a dobândit proprietatea prin uzucapiune.
Pentru efectuarea măsurătorilor pe teren și a stabilirii hotarului, deși instanța de trimitere a dispus numirea unui expert topo, instanța de rejudecare a numit expert agricol, iar acesta nu a avut în vedere că grănițuirea trebuia făcută pe actualul amplasament, determinat prin semne exterioare.
Măsura de respingere a probei testimoniale, cerută de pârâtă, nu a fost motivată de niciuna din instanțe.
Prin decizia civilă nr.57 din 5.03.2008 a Tribunalului O l t, apelul declarat de pârâtă a fost respins, reținându-se că prima instanță a dat o corectă rezolvare excepțiilor invocate și a constatat justificat că nu s-a insistat în executarea sentinței civile nr.623/13.04.1998 prin care s-au grănițuit proprietățile, datorită schimbării titularilor dreptului de proprietate, iar situația fântânei și magaziei a fost rezolvată prin hotărârea de partaj, care a atribuit toate imobilele în lotul lui, drepturile celorlalți moștenitori fiind stabilite sub forme de sultă.
Privitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.10966/1994, operează autoritatea de lucru judecat, o cerere cu obiect și cauză identice, fiind soluționată prin sentința civilă nr.1042/2005,
Expertiza dispusă în rejudecare s-a conformat obiectivelor stabilite de instanță, părțile nu au formulat obiecțiuni, iar grănițuirea s-a dispus în raport de măsurătorile efectuate pe teren, cu acordul părților, așa cum s-a consemnat în procesul verbal de cercetare locală.
În baza art.299 Cod pr.civilă, împotriva deciziei pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9 Cod pr.civilă, formulând următoarele critici:
1. S-a făcut dovada că sentința civilă nr.1317/1987 pronunțată de Judecătoria Caracala fost pusă în executare în termenul legal de prescripție, cererea de executare fiind depusă de în 1988, iar contestația la executare promovată de pârâtă a fost admisă prin sentința civilă nr.623/1998, aspecte ce nu au fost avute în vedere de instanță.
În cauză se regăsește situația a două subrogații reale asupra acelorași fonduri, una luând naștere prin moștenire, iar cealaltă prin vânzare cumpărare, grănițuirea ca și revendicarea fiind soluționate între autorii părților, astfel că nu se mai justifică o nouă acțiune cu același obiect.
2. Fântâna și magazia din scândură nu au făcut parte din averea succesorală a autorilor și, fiind construite de - tatăl pârâtei, aspect dovedit, dar de care instanța nu a ținut seama.
3. Excepția prescripției achizitive, invocată de pârâtă cu privire la fântână, a fost respinsă de instanțe, deși pârâta și autorul acesteia au avut posesia neîntreruptă a bunurilor.
4. Numirea unui expert agricol pentru efectuarea expertizei, încalcă îndrumările date de Tribunalul Olt prin decizia de trimitere, măsurătorile fiind făcute cu mijloace empirice.
Prin sentință, acțiunea în revendicare a fost admisă pentru 102,63 mp. deși prin precizarea de acțiune reclamantul a solicitat 102,39 mp.
5. Nu s-a avut în vedere că hotarul este marcat cu semne externe vizibile, aceasta fiind linia despărțitoare actuală, corespunzătoare celei aflată în urmă cu circa 35-40 ani.
Examinând criticile invocate, se constată nefondat recursul:
Pârâta nu poate opune, cu putere de lucru judecat, sentința civilă nr.1317/1987 a Judecătoriei Caracal, în privința grănițuirii celor două proprietăți, în raport de prevederile art.6 din Decretul nr.167/1958, în conformitate cu care dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor, se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.
Din certificatul eliberat de Judecătoria Caracal - executorul judecătoresc, depus la fila 28 în dosarul de fond, rezultă că a solicitat executarea hotărârii în anul 1988, în dosarul nr.192/1988, în anul 1990 s-a format un nou dosar de executare, cu nr.267, în care, ultima cerere de continuare a executării a fost depusă pe data de 16 septembrie 1991.
De la această dată și până în 1997 creditorii obligației nu au mai depus diligențe în vederea executării, situație în care dreptul lor de a pune în executare, pe cale silită, titlul executoriu s-a stins, prin împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de norma legală citată.
Pârâta din prezenta cauză a formulat contestație la executare după împlinirea termenului de prescripție a executării, iar sentința civilă nr.623/1998, pronunțată în contestație, nu are ca efect repunerea creditorilor în termenul de executare, cu atât mai mult cu cât, prin această sentință formele de executare din dosarul nr.250/1997 al Judecătoriei Corabia au fost anulate.
În privința fântânii și magaziei de lemn, bunuri a căror proprietate o invocă pârâta, se constată că este irelevant regimul lor juridic, față de obiectul cererii cu a cărei soluționare a fost investită instanța. Prin hotărârile atacate nu s-a dispus asupra acestor bunuri, dar s-a stabilit cu certitudine că sunt amplasate pe terenul revendicat, astfel încât eventualele drepturi pe care pârâta le invocă în privința lor pot fi valorificate în condițiile prevăzute de art.494 civ.
Prescripția achizitivă nu poate fi reținută pentru terenul ocupat de cele 2 construcții, dispozițiile art.1847 impunând condiția ca posesia să fie exercitată sub nume de proprietar, cerință ce nu este îndeplinită în cauză, având în vedere că atât între părți, cât și între autorii acestora au existat neînțelegeri permanente legate de întinderea proprietăților și linia de hotar, ceea ce exclude posibilitatea ca atributele posesie să fi fost exercitate în calitatea prevăzută de text.
Nu sunt fondate nici criticile referitoare la expertiza dispusă de instanța de rejudecare.
La termenul din 25.05.2007, Judecătoria Corabiaa dispus efectuarea expertizei topografice, sens în care, urmare adresei instanței, Biroul local de expertize tehnice și judiciare Oac omunicat, la data de 5.06.2007, lista cu numele a 2 experți.
Pârâta a fost cea care, prin apărător, la termenul din 8.06.2007, s-a opus desemnării unui din cei 2 experți, solicitând ca lucrarea să fie întocmită de un expert din raza altui tribunal, situație în care s-a făcut adresă Biroului de expertiză D, care a comunicat cu adresele de la filele 91 și 92 imposibilitatea desemnării specialiștilor topo din cadrul Biroului, datorită numărului mare de lucrări.
Instanța a pus în discuția părților posibilitatea numirii unui expert agricol, variantă acceptată de apărătorul pârâtei, așa cum s-a consemnat în practicaua încheierii de ședință din data de 31.08.2007.
În acest context și ținând seama și de dispozițiile art.108 alin.3 Cod pr.civilă, în conformitate cu care părțile au obligația de a invoca neregularitatea actelor de procedură la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate, susținerea pârâtei referitoare la efectuarea lucrării de un expert de o altă specialitate, nu se justifică.
Modalitatea în care s-a dispus grănițuirea celor două proprietăți, conformă constatărilor făcute de instanță cu prilejul cercetării la fața locului și măsurătorilor expertului, în prezența și cu acordul părților, ține seama de actele de proprietate exhibate de părți, respectând suprafețele de teren deținute de acestea, astfel că nu se justifică pretenția pârâtei de a se stabili hotarul în funcție de anumite semne exterioare, atâta timp cât nu sunt probe care să confirme că acestea au delimitat cele 2 proprietăți.
Pentru considerentele arătate, recursul pârâtei este nefondat și va fi respins conform art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
În baza art.274 Cod pr.civilă, recurenta va fi obligată la 100 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta . împotriva deciziei civile nr. 57 din 4 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 1367 din 19.11.2007, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, pârâta PRIMĂRIA COMUNEI și intervenienții,.
Obligă recurenta pârâtă la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
Năvală
8.07.2008
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Paula Păun
