Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 663/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 663
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 12 mai 2009 privind judecarea recursului formulat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 651 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 12 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea recurentului pârât să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 19 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Judecătoria Calafat, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat acesta să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren intravilan de 20 mp. pe care o ocupă fără drept, suprafață situată între proprietățile vecine pe care le deține în comuna, județul
A precizat reclamantul că terenul îi aparține, fiind cuprins în titlul de proprietate nr. 1001-58798/1999, este situat în T 67, P 2835, 2836 pe latura de est pe toată lungimea liniei de hotar dintre cele două proprietăți și a solicitat să se dispună grănițuirea și stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți, iar pârâtul să fie obligat la cheltuieli de judecată.
In fapt, a motivat că este proprietarul suprafeței de teren intravilan situată in T 67, P 2835 si 2836, suprafață care se învecinează pe latura de est cu pârâtul care în mod abuziv îi ocupă o suprafață de 20 mp. situată între cele două proprietăți pe toată lungimea hotarului și că l-a rugat pe pârât să elibereze această suprafață și să-i permită să construiască un gard despărțitor, dar acesta a refuzat.
La data de 23.01.2008, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.
A susținut că acțiunea reclamantului este netemeinică și a menționat că acesta a construit pe linia de hotar, întrucât la data construirii imobilului, atât acesta cât și părinții săi i-au dat voie reclamantului să construiască casa pe linia de hotar, pentru a nu mai face împrejmuire, iar prin eliberarea suprafeței de 20 mp. nu ar face altceva decât să-i dea reclamantului din suprafața pe care o deține în proprietate.
Prin sentința civilă nr.1069 din 23 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Calafat, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, stabilindu-se linia de hotar între proprietăți conform opiniei expertului din suplimentul la raportul de expertiză, între pct.1 și 2 din schița anexa nr.4 la o distanță de 7,51. față de imobilul reclamantului.
A fost obligat pârâtul să-i lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 246,5 mp. precum și la plata sumei de 626,1 lei cheltuieli de judecată, către reclamant.
S-a reținut că reclamantul este proprietarul suprafeței de teren intravilan situat în T 67, P 2835 si 2836, ce se învecinează pe latura de est cu proprietatea pârâtului.
Că, în urma măsurătorilor efectuate în teren, a rezultat că reclamantul ocupă fizic în intravilanul comunei, județul D, suprafața de 1004, 68 mp, mai puțin cu 40,32 mp. decât are consemnat în titlul său de proprietate nr. 1001-58798 din 15.06.1999 în T 67, P 2835 și 2836, iar pârâtul ocupă fizic, în intravilanul comunei, județul D, suprafața de 1230 mp, mai mult cu 465 mp. decât are consemnat în titlul de proprietate nr. 1721/23.12.2008, în T 67, P 2839.
S-a mai reținut că în practica judiciară, în litigiile privind revendicarea si grănițuirea, plusul sau minusul de teren constatat între cele două proprietăți se suportă proporțional în funcție de suprafețele consemnate în actele de proprietate, instanța a omologat varianta a III-a din suplimentul la raportul de expertiză, în care pârâtul va ceda suprafața de 246, 50 mp. reclamantului, noua linie de hotar dintre cele două proprietăți fiind marcată pe schița anexa nr. 4 intre punctele 1 și 2, în această variantă suprafața rămasă în proprietatea reclamantului după trasarea noii linii de hotar fiind de 1304, 69 mp. iar suprafața rămasă în proprietate pârâtului, după trasarea noii linii de hotar, fiind de 930 mp.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că instanța de fond a făcut o analiză sumară a probelor administrate în cauză, ignorând actele de proprietate depuse la dosar, respectiv titlul de proprietate nr. 1059-58798, din care rezultă că alături de suprafața de teren de 765 mp. deține și suprafața de 323 mp. deși amplasamentul terenului a fost greșit stabilit de către primărie.
O altă critică a vizat faptul că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut de reclamant prin acțiunea promovată, fără a avea în vedere că pentru suprafața de 1088 mp. pârâtul deține acte de proprietate.
Prin decizia civilă nr.651 din 08 decembrie 2008, Tribunalul Dolj a respins apelul declarat de pârâtul ,în contradictoriu cu intimatul reclamant .
A fost obligat pârâtul către intimatul reclamant la 1500 lei, cheltuieli de judecată.
S-a reținut că prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat grănițuirea celor două proprietăți și obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 20 mp., pe care acesta o ocupă fără drept.
Că, din măsurătorile efectuate pe baza unei expertize tehnice de specialitate, s-a constatat că reclamantul ocupă fizic o suprafață de 1004,68 mp. mai puțin cu 40,32 mp. decât are consemnat în titlul său de proprietate nr.1001-58798/15.06.1999, în, P 2835 și P 2836, iar pârâtul ocupă fizic o suprafață de 1230 mp. mai mult cu 465 mp. decât are consemnat în titlul său de proprietate nr.1721/23.12.2002 în, p 2839.
S-a mai reținut că, omologând varianta a III-a propusă de expert, instanța a stabilit linia de hotar obligându-l pe pârât să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 246,5 mp. și că, deși aparent a acordat reclamantului mai mult decât cei 20 mp. solicitați în acțiune, instanța a avut în vedere precizarea formulată de acesta, prin apărător, în ședința din 23 mai 2008.
Tribunalul a reținut de asemenea ca nefondată și cea de-a doua critică, deoarece, pe de o parte, la instanța de fond pârâtul nu a formulat apărarea în sensul că alături de suprafața de 765 mp. deține și un teren de 323 mp. care urma să fie avut în vedere la stabilirea liniei de hotar, nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză sub acest aspect, iar pe de altă parte, din cuprinsul titlului de proprietate nr.1721/23.12.2002 invocat de către pârât, nu a rezultat că terenul din, P 2839 s-ar învecina cu o altă suprafață de 323 mp.
Că, mai mult decât atât, titlul de proprietate al pârâtului nu a fost modificat și deci, amplasamentul terenului nu a fost greșit stabilit de către primărie, așa cum se susține în cererea de apel.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
A susținut că hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât tribunalul, ca instanță devolutivă avea obligația să verifice stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către judecătorie.
Cu toate acestea, instanța de apel și-a întemeiat soluția numai pe expertiza tehnică efectuată în cauză, mai exact pe suplimentul la raportul de expertiză.
A mai susținut că instanța a ignorat depozițiile martorilor audiați în cauză și mai mult, nu a analizat întregul probatoriu existent la dosar, situație în care nu a evocat fondul cauzei.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, se constată că în cauză nu subzistă nici unul dintre motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. l - 9 Cod pr. civilă, hotărârea recurată nefiind afectată de nelegalitate.
Criticile recurentului pârât vizează, pe de o parte nelegalitatea deciziei pronunțată de Tribunalul Dolj, iar pe de altă parte aspectele de netemeinicie ale aceleiași decizii, ca urmare a interpretării greșite a materialului probator administrat în cauză.
În ceea ce privește susținerea recurentului cu privire la nelegalitatea deciziei, se constată că aceasta este nefondată.
În esență, recurentul arată că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală, deoarece nu au fost administrate alte probe în calea de atac a apelului, instanța fundamentându-și soluția pe suplimentul la raportul de expertiză întocmit la instanța de fond.
Susținerea recurentului sub acest aspect nu este justificată, deoarece, deși prin motivele de apel a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, ulterior, la interpelarea instanței, acesta nu a fost în măsură să indice înscrisurile de care a înțeles să se prevaleze și ce anume tinde să demonstreze cu acestea, situație în care în mod corect proba solicitată a fost respinsă.
Tribunalul și-a întemeiat soluția pe materialul probator administrat în cauză, bazându-și concluziile pe raportul de expertiză tehnică și suplimentul la acest raport, acestea constituind probe deosebit de pertinente și concludente sub aspectul identificării și măsurării terenului în litigiu.
Situația de fapt, astfel cum fost stabilită de către tribunal nu mai poate fi modificată de către C, întrucât aceasta nu poate reaprecia materialul probator administrat în cauză, neavând temei legal pentru exercitarea controlului judiciar sub acest aspect, ca urmare a abrogării dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 Cod pr. civilă.
Așadar, criticile recurentului cu privire la interpretarea materialului probator vizează netemeinicia hotărârii recurate și nu mai pot fi cenzurate de instanța de recurs.
Pentru considerentele expuse, recursul este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă va fi respins.
Referitor la cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimatul reclamant, se constată că aceasta nu a fost dovedită și urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 651 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
27.05.2009
Jud.apel
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
