Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 67/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 67/2008
Ședința publică de la 28 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.265 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr.unic - având ca obiect grănițuire, în contradictoriu cu reclamanții intimați, prin reprez.legal, prin reprez.legal, prin reprez.legal, și pârâții intimați G,.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta intimată în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al intimaților, și, avocat pentru pârâții recurenți și, și avocat pentru reclamanta intimată, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, netimbrat, iar la dosar s-a depus prin registratură întâmpinare din partea intimatelor și.
Avocat pentru pârâții recurenți depune la dosar ordin de plată în sumă de 13,50 lei și timbre judiciare de 0,30 lei reprezentând taxa de timbru datorată, și un număr de 6 fotografii reprezentând situația imobilului în litigiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru pârâții recurenți solicită admiterea recursului așa cum a formulat, modificarea deciziei recurate și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Avrig ca fiind temeinică și legală. În continuare susține motivele de recurs invocate în scris, arătând, în esență, că decizia pronunțată de apel este netemeinică și nelegală, în mod greșit au fost reținute concluziile contraexpertizei administrate în sensul că suprafața deținută de pârâți ar fi excedentară cu 64 mp față de cea înscrisă în CF, iar suprafața aflată în folosința reclamanților este mai mică cu 131 mp mai puțin, nerezultând de nicăieri corespondențe între aceste suprafețe și nici împrejurarea că a fost mutat gardul dintre proprietăți. Mai susține că hotărârea pronunțată de instanța de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Învederează că în mod greșit au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată, aceștia nefiind în culpă procesuală. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru reclamantele intimate și solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate în apel d e Tribunalul Sibiu. În continuare susține motivele de respingere invocate în întâmpinare, arătând, în esență, că acțiunea reclamantelor vizează atât respectarea liniei de graniță cât și respectarea dreptului de proprietate având caracterul atât al unei acțiuni în grănițuire cât și al unei acțiuni în revendicare. Susține că linia de graniță a fost corect reținută ca fiind cea stabilită de raportul de contraexpertiză efectuat în apel d e către cei trei experți. Mai arată că pârâții în mod corect au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată. Solicită cheltuieli de judecată onorariul de avocat conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr.166/10.04.2006 a Judecătoriei Avriga fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și completată de reclamanții și, decedat, a cărei acțiune a fost continuată de moștenitorii săi, asistat de, asistată de și, reprezentat legal de, în contradictoriu cu pârâții și, G și în sensul că:
-s-a stabilit linia de graniță dintre imobilul reclamanților înscris în CF 2930, nr.top.7341/2 și cel al pârâților din CF 3433 nr.top.7340/2/3 și 7340/2/2 pe aliniamentul A-B-C-D potrivit expertizei tehnice întocmită de expertul -, ce face parte integrantă din sentința menționată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond în considerarea probelor de la dosar a stabilit că reclamanții au dreptul de nudă proprietate respectiv dreptul de uzufruct viager asupra imobilului înscris în CF 2930, nr.top.7341/2 de 6000 mp, situat administrativ în --casă și curte, imobil învecinat cu al pârâților, apartamentat anterior în 2 corpuri funciare distincte, conform voinței părților.
Reclamanții au cumpărat imobilul proprietatea lor de la proprietarii anteriori, în aceeași conformație cu cea prezentă, singura modificare fără un act de voință din partea pârâților fiind construirea din spate a imobilului pe aliniamentul C-D, conform Anexei 1 la expertiza dispusă.
Probatoriul testimonial, a conchis aceeași instanță, a confirmat că la edificarea celor două imobile au căzut de acord cu privire la amplasamentul pe linia de graniță dintre cele 2 terenuri a edificatelor care în prezent formează proprietatea reclamanților.
Aceste împrejurări demonstrează că pârâții nu au avut nici un rol în stabilirea graniței, astfel că reclamanții în calitatea lor de succesori cu titlu particular al proprietarului anterior sunt obligați să respecte meta despărțitoare fixată de acesta. Expertiza a propus meta despărțitoare pe aliniamentul AB-CD care în mare parte respectă conformația construcției reclamanților și a delimitării făcută prin gard dintre cele 2 corpuri de proprietate în litigiu, expertiză la care părțile nu au avut obiecțiuni.
În considerarea acestor aspecte și a dispozițiilor art.584 cod civil s-a stabilit linia de graniță dintre cele 2 imobile pe aliniamentul sus menționat potrivit anexei 2 din expertiză. În modalitatea stabilită s-a arătat că încălcarea proprietății reclamanților este infimă și decurge din natura construcțiilor, pârâții nefăcând nici un act de natură a leza dreptul de proprietate al reclamanților.
În acest context, cererea privind respectarea dreptului de proprietate și posesie asupra pretinsei fășii de teren ocupate a fost respinsă.
Probatoriul testimonial cu referire specială la martorul a demonstrat și cu ocazia cercetării locale că igrasierea locuinței a fost accidentală, datorându-se depozitării de către pârâți a zăpezii căzută în iarna precedentă introducerii acțiunii, pe peretele exterior imobilului reclamantei.
Nici până atunci și nici ulterior, reclamanții nu au mai avut astfel de probleme, a conchis aceeași instanță, ceea ce dovedește că nu din cauza plăcilor de ciment construite de pârâți sau din modul de scurgere a apelor pluviale s-a întâmplat acel eveniment, context în care ultimele capete de cerere au fost respinse ca neîntemeiate.
Referitor la cheltuielile de judecată s-a stabilit că pârâții nu se află în culpă procesuală, iar sentința nu le profită, astfel că nu s-au acordat reclamanților cheltuieli de judecată.
pentru ultimele trei capete de cerere sunt reclamanții, astfel că nu sunt obligați să plătească pârâților suma de 500 RON.
Împotriva acestei sentințe în termen au declarat apel reclamantele și, aducându-i critici sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii lor sub toate capetele de acțiune.
În expunerea de motive s-a arătat în esență că deși s-a constatat că deși s-a constatat că suprafața deținută de apelanți este mai mică cu 131 mp iar a pârâților cu 64 mp mai mare, linia de graniță a fost stabilită pe aliniamentul actual, prin aceasta creându-se reclamantelor apelante un prejudiciu, prin atingerea dreptului lor de proprietate.
De asemenea s-a arătat că cererile referitoare la desființarea lucrărilor care privesc regularizarea scurgerii apelor pluviale s-au respins datorită unei aprecieri eronate a probelor.
În susținerea celor invocate, apelanții au solicitat proba cu expertiză, martori și o nouă ieșire la fața locului.
Intimații pârâți și, G și au depus întâmpinare prin care solicitau respingerea căii de atac exercitată, arătând că parcelele pe care s-au edificat imobilele au fost grănițuite de vechii proprietari în urmă cu 45 de ani, iar expertiza efectuată a dovedit că această graniță nu a fost modificată.
Susțin că suprafața deținută de reclamanți este mai mică cu 131 mp, pentru că aceștia au vândut teren familiei, iar a lor este mai mare cu 64 mp, datorită unei măsurători în timp.
În apel s-au suplimentat probele prin efectuarea unei noi expertize topografice de către trei experți, astfel că în raport de concluziile acesteia, apelantele și-au precizat acțiunea solicitând rectificarea suprafeței imobilului cu nr.top.7341/2 din CF 2930 de la 600 mp înscriși în CF la 586 mp cât rezultă din măsurătorile de teren și schița de dezmembrare și obligarea astfel a pârâților la plata diferenței de teren inclusă în lotul acestora, funcțional fiind inclusă în acesta cu titlu de sultă.
La termenul de judecată din 23.05.2007 tribunalul a invocat din oficiu inadmisibilitatea cererilor din precizarea de acțiune depusă în apel.
Apelul reclamantelor și a fost admis prin decizia civilă nr.265/26.09.2007 a Tribunalului Sibiu - Secția civilă, schimbându-se în parte sentința apelată, în sensul că au fost obligați pârâții să lase apelantelor în deplină proprietate și posesie terenul marcat între punctele din suplimentul la raportul de expertiză efectuat de experții G, și
S-a stabilit linia de graniță pe aliniamentul, conform suplimentului la raportul de expertiză.
Au fost respinse ca inadmisibile cererile formulate în apel prin precizarea la acțiune.
Intimații au fost obligați să plătească apelantelor suma de 475,5 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și 1034 lei cu același titlu în apel.
Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale primei instanțe.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut și motivat în considerente că imobilul înscris în CF 3433 a fost divizat conform convenției autentificate sub nr.109/12.08.2000 de notarul public în 2 CF distincte, respectiv: nr.top.7340/2/3 din CF 3433 - proprietatea pârâților intimați și și nr.top.7340/2/2 din CF 3433, proprietatea pârâților G și.
Pe de altă parte expertizele tehnice au dovedit că suprafața de teren aflată în folosința pârâților este de 364 mp iar a reclamanților de 469 mp, context în care pârâții folosesc 64 mp mai mult decât cea înscrisă în CF iar reclamanții cu 64 mai puțin.
S-a conchis astfel că suprafața de teren ce lipsește apelanților reclamanți și se află la pârâți în limitele a 64 mp, ce excede dreptului lor de proprietate. Pentru a respecta suprafețele de teren cum acestea sunt înscrise în CF, linia de graniță dintre cele două imobile ar urma să fie marcată prin punctele A-B din planul de situație (fila 96 dosar apel) întocmit de experții topografi G, și Această metă despărțitoare corespunde dezmembrării din încheierea nr.796/21.01.1971 a fostului notariat de Stat, fiind prelungirea graniței dintre imobilele corespondente străzii ce se numea nr.509-510. nu poate fi însă stabilit astfel a conchis aceeași instanță, întrucât aceasta ar trece prin edificatele pârâților și accesul în curte al acestora.
În acest context reclamanții apelanți și-au retras pretențiile pentru a nu fi afectat dreptul de proprietate al pârâților asupra construcțiilor, solicitând restabilirea liniei de graniță pe un amplasament care să nu afecteze edificatele pârâților și să asigure reclamanților scurgerea strașinei pe limitele trenului proprietatea lor, temei pentru evitarea unor litigii ulterioare. În considerarea acestor aspecte expertul a stabilit linia de graniță în linie dreaptă, care pornește din punctul notat B", din colțul WC-ului din spatele curții pârâților până în punctul A" -la 32 cm de axul stâlpului porții acestora (file 169 dosar apel).
Reținând astfel instanța de apel că în speță s-a dovedit încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților și existența neînțelegerilor cu privire la terenurile învecinate, a conchis că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea, sens în care a admis apelul reclamantelor, schimbând sentința apelată în limitele menționate.
Împotriva deciziei civile nr.265/26.09.2007 a Tribunalului Sibiu -Secția civilă au declarat recurs pârâții și, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului reclamanților împotriva sentinței civile nr.166/10.04.2006 a Judecătoriei Avrig și a menținerii acesteia ca legală și temeinică.
În expunerea motivelor de recurs sub un prim aspect se reține că prin actul notarial încheiat de notarul public, imobilul de 600 mp înscris în CF 3433, nr.top.7340/2 a fost dezmembrat în 3 corpuri funciare astfel:
-corp funciar cu nr.top. nou 7340/2/1 de 300 mp,
-corp funciar cu nr.top. nou 7340/2/2 de 100 mp,
-corp funciar cu nr.top. nou 7340/2/3 de 200 mp.
Această situație este evident diferită de cea reținută de instanța de apel.Chestiunea modalității de dezmembrare este importantă, în contextul în care expertiza celor trei experți din apel a stabilit că la măsurarea suprafeței vechiului top.7340/2 s-au găsit faptic cu 64 mp în plus față de cea de CF, fără însă a se preciza care dintre cele trei noi suprafețe de teren este practic excedentară și cu ce suprafață.
Pentru că această expertiză nu a stabilit suprafața de teren folosită de pârâții și, în mod nejustificat instanța de apel a reținut că s-a încălcat dreptul de proprietate al reclamanților de către pârâți.
Pe de altă parte greșit a conchis că pârâții folosesc 364 mp, respectiv cu 64 mp mai mult decât este înscris în CF. Acest aspect nu este confirmat nici de contraexpertiza dispusă în apel, nefiind măsurate proprietățile familiilor și, ci doar vechiul nr.top.7340/2 dezmembrat ulterior în trei numere topografice noi, și nici de expertiza instanței de fond prin care s-a stabilit că familia folosește 240 mp iar fam. 118 mp.
Se afirmă în aceeași decizie că terenul folosit de reclamanți este de 469 mp, astfel că față de suprafața înscrisă în CF de 600 mp, ar însemna că aceștia folosesc de fapt cu 131 mp mai puțin astfel că nu există nici un corespondent între terenul folosit în plus de pârâți de 58 mp și cel care le lipsește reclamanților, respectiv 131 mp.
Decizia recurată nu cuprinde în concret argumentele și motivele pe care se sprijină, în contextul în care în considerente se arată că linia de graniță este pe aliniamentul A"B", potrivit suplimentului de expertiză dispus în apel, iar în dispozitiv se arată că este pe aliniamentul B"CD, conform aceluiași supliment.
Sub un alt aspect critic se susține că pârâții nu au nici o culpă procesuală, granița nefiind modificată cu nimic de către aceștia, fiind aceeași ca și la momentul cumpărării imobilului, așa cum de altfel corect a stabilit prima instanță.
În acest context greșit s-a dispus obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată în condițiile art.274 cod procedură civilă cu atât mai mult că nu au fost admise decât 2 din cele 4 capete de cerere ale intimaților reclamanți.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 punct 7 și 9 cod procedură civilă, raportat la art.312 3 cod procedură civilă.
Analizând recursul de față prin prisma criticilor invocate în scris, dar și din oficiu în limitele conferite de art.306 2 cod procedură civilă, se constată a fi fondat, în considerarea următoarelor aspecte:
, prin sentința civilă nr.166/10.04.2006 Judecătoria Avrig admițând în parte acțiunea civilă precizată de reclamanții intimați și în contradictoriu cu pârâții și, G și, a stabilit linia de graniță din imobilul reclamanților înscris în CF 2930 nr.top.734/1/2 și cel al pârâților din CF 3433 nr.top.7340/273 și respectiv 7340/2/2 din CF 3433 pe aliniamentul A-B-C-D conform expertizei tehnice întocmite de expertul -, care face parte integrantă din hotărârea pronunțată.
Au fost respinse capetele de cerere ce vizau obligarea pârâților recurenți la desființarea plăcii de ciment din curte și schimbarea direcției de scurgere a apelor pluviale de pe edificate, sub acest aspect, sentința din apel nefiind schimbată.
În mod judicios instanța de fond a stabilit pe baza probelor administrate că reclamanții intimați au cumpărat imobilul de la proprietarul anterior și el se află în aceeași conformație cu cea actuală, neaducându-se modificări de esență, cu excepția construirii a părții din spate a edificatelor pe aliniamentul C-D, conform anexei 1 din expertiza instanței de fond, fără voința părților. S-a dovedit însă în baza aceleiași probațiuni a celui testimonial inclusiv a proprietarilor anteriori că la momentul edificării celor 3 imobile, părțile au căzut de acord cu privire la amplasamentul pa linia de graniță dintre cele 2 terenuri a porțiunii construcției, aflată în prezent în proprietatea reclamanților intimați.
Prin urmare, în mod judicios instanța de fond a stabilit că pârâții nu au influențat cu nimic stabilirea despărțitoare, astfel că nu există nici un temei legal ca reclamanții intimați să nu respecte acea înțelegere., aliniamentul A-B-C-D stabilit de instanța de fond în baza expertizei tehnice dispusă în cauză (anexa nr.2) respectă practic configurația edificatelor reclamanților, ca și delimitarea făcută prin gard între cele 2 proprietăți, expertiză la care de altfel părțile nu au avut obiecțiuni.
Dealtfel, atingerea adusă proprietății reclamanților intimați este infimă și nesemnificativă, la care părțile au achiesat, așa cum rezultă și din procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului.
Prin urmare, stabilirea liniei de graniță de către instanța de apel pe aliniamentul -potrivit suplimentului la expertiza dispusă în calea de atac a apelului este una eronată, dispusă prin ignorarea tuturor aspectelor mai sus menționate.
Dealtfel, decizia instanței de apel este și contradictorie sub aspectul aliniamentului ce reprezintă meta despărțitoare, din moment ce în considerente se reține ca fiind linia ce trece prin punctele, iar în dispozitiv se arată ca fiind aliniamentul. Dealtfel din suplimentul de expertiză descrie granița proprietății reclamanților intimați cu celelalte proprietăți vecine, excluzând pe pârâți. Prin urmare sub acest aspect decizia din apel este lipsită de motivele pe care se sprijină. Mai mult situația așa cum rezultă din actul intitulat sugestiv "de revenire la situația anterioară, apoi la dezmembrare și ieșire din indiviziune" încheiat de notarul public este diferită de cea reținută în suplimentul de expertiză dispusă în apel, ignorându-se în primul rând faptul că înscrierea din cartea funciară nu garantează decât proprietatea nu și suprafața trecută.
Prin urmare, toate aceste considerente sunt de natură să dovedească incidența motivelor de recurs în sensul art.304 punct 7 și 9 cod procedură civilă, cu consecința admiterii căii de atac exercitată de părți, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond sub toate aspectele ei, inclusiv a modului de soluționare a cererii ce vizează cheltuielile de judecată, cerere judicios respinsă în raport de lipsa culpei procesuale a pârâților recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.265/2007 a Tribunalului Sibiu -Secția civilă și în consecință:
Modifică decizia atacată în sensul că:
Respinge apelul declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr.166/2006 a Judecătoriei Avrig, pe care o menține.
Obligă reclamantele să plătească recurenților suma de 950 RON cheltuieli de judecată în recurs și apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2ex/ 2.04.2008
Jud..-,
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
