Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 674/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
.Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 674
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 26 august 2008 privind judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 119 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și intimatele COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 18/91, COMISIA JUDEȚEANĂ G PENTRU APLICAREA LEGII 18/91, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 august 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pt. deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 02 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Tg-J, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar, Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, și, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea Comisiei Locale la punerea în posesie, respectiv stabilirea delimitărilor terenului în suprafață de 3780. lat de 30. și de 126. situat în comuna, sat, județul G, pentru care i-a fost eliberat titlul de proprietate nr. -/01.07.1999, obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 500.000 lei pe zi de întârziere, iar în subsidiar să se dispună grănițuirea între terenul proprietatea reclamantului și terenul alăturat, proprietatea pârâților C-tin și.
În motivarea cererii invocat faptul că în mod corect Comisia Locală i-a reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament asupra unui teren de 3780. situat în comuna, sat, județul G, respectându-se testamentul autentificat sub nr. 391/1943, paragraful III pct.1, având dimensiunile de 30 x 126.; că în anul 1991 numitul, autorul petentului, a posedat această suprafață, iar ulterior, datorită faptului că pârâta Comisia Locală nu a stabilit semnele de hotar, precum și având în vedere că pe latura estică a terenului nu a existat gard, pârâții și au pătruns pe terenul reclamantului, astfel încât lățimea terenului a fost diminuată.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar actul de donație autentificat sub nr. 7332/31.07.1997 încheiat de, prin care i-a donat reclamantului terenul din litigiu, adresa Primăriei formulată în dos. 3639/2000, schița terenului, procesul-verbal de punere în posesie încheiat la 06.04.1999, titlul de proprietate nr. -/01.07.1999, sentința penală nr. 5111/2001 pronunțată de Judecătoria Tg.-J, decizia nr. 2843/2001 a Tribunalului Gorj, sentința civilă nr. 7447/2000 pronunțată de Judecătoria Tg.-J, schițe cadastrale.
Pârâții au depus la dosar titlul de proprietate nr. -/10.02.2000 eliberat pârâtei, în calitate de succesoare a defunctei -, extras de pe registrul agricol al autoarei în perioada 1959-1963, adeverință provizorie de proprietate și proces-verbal de punere în posesie pentru acest teren, adeverința de proprietate nr. 1936/16.04.1998 și proces-verbal de punere în posesie eliberat numitului C-tin, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1635/2003 încheiat de -, prin care vinde pârâților C-tin și suprafața de 1610. pentru care îi fusese reconstituit dreptul de proprietate în baza titlului nr. -/2000.
La termenul din 08.04.2004 reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită stabilirea liniei de mejdină între proprietatea sa și proprietatea familiei C-tin și, cu respectarea actelor de proprietate pe care le invocă părțile.
în instanță, pârâtul C-tin a arătat că între cele două proprietăți există un gard despărțitor construit în perioada 1986 de către acesta, împreună cu donatorul, în prezent terenul reclamantului având o lățime de circa 22.
Judecătoria Tg-J prin sentința civilă nr. 4630/28.06.2007 a admis în parte acțiunea civilă în grănițuire, cu precizarea ulterioară și a stabilit linia de mejdină între proprietatea reclamantului și proprietatea pârâților și, astfel încât terenul reclamantului, situat în comuna, sat, județul G, în suprafață de 3780.să aibă o lățime de 30. pe întreaga lungime de 126. vecin la Nord - 100; - ; Vest -; Sud -
S-a respins acțiunea față de pârâtele Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și s-a luat act de renunțarea reclamantului la cererea de chemare în judecată a pârâtei.
Au fost obligați pârâții și la 2097,88 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit titlului nr. -/1999 eliberat de Comisia Județeană G și procesului-verbal de punere în posesie, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 0,3780 ha situat în comuna, sat, lat de 30. pe întreaga lungime de 126. că deși pârâții C-tin și au solicitat anularea acestui titlu, prin sentința civilă nr. 5455/2006 pronunțată de Judecătoria Tg.-J, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 151/2007, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată, astfel că reclamantul este îndreptățit să dețină în proprietate terenul, cu suprafața și dimensiunile stabilite în mod irevocabil prin actele de punere în posesie sus menționate.
S-a mai reținut că pârâții și-au dovedit dreptul de proprietate cu titlul de proprietate nr.-/2000 eliberat pârâtei, adeverința prealabilă de punere în posesie nr. 1937/16.04/1999, procesul-verbal de punere în posesie din 16.10.1999, precum și adeverința nr. 1936/16.04.1998 și procesul-verbal de punere în posesie din 16.10.1999 eliberate pârâtului C-tin, acte care sunt încheiate ulterior procesului-verbal de punere în posesie pentru terenul reconstituit în favoarea reclamantului și printr-o greșită delimitare a terenurilor și stabilirea unor dimensiuni eronate privind lățimea terenurilor pârâților, a fost posibilă includerea în proprietatea acestora a suprafeței de 376. din terenul pentru care anterior fusese pus în posesie reclamantul.
Cu privire la pârâtele Comisia Locală și Comisia Județeană G, s-a constatat că acestea au întocmit documentația și au eliberat titlul de proprietate reclamantului în mod corespunzător.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a arătat în motivele de apel că prima instanță nu a acordat un termen pentru studierea raportului de expertiză, nu a administrat proba cu martori, deși s-a solicitat și nu a luat în considerare hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate în acțiune în revendicare și anulare titlu de proprietate; cheltuielile de judecată au fost acordate integral, deși trebuiau acordate parțial.
Prin decizia civilă 409 A/22.10.2007 a Tribunalului Gorjs -a admis apelul, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare, cu motivarea că expertiza efectuată în cauză nu a avut în vedere procesul verbal de punere în posesie eliberat intimatului reclamant la 16.04.1999 și procesele verbale de punere în posesie ale pârâților și instanța nu a avut un rol activ în administrarea tuturor probelor, pentru justa soluționare a cauzei.
Prin decizia civilă 49/21.01.2008 a Curții de Apel Craiovas -a admis recursul reclamantului, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj, cu motivarea că prima instanță s-a pronunțat pe fond cu privire la acțiune și a stabilit linia de hotar, astfel că trimiterea spre rejudecare este nelegală, instanța de apel trebuind să verifice aplicarea legii de prima instanță, putând să refacă sau să completeze probatoriile.
Rejudecând apelul, în baza art. 295 pr.civ. s-a procedat la completarea probelor administrate în cauză cu declarații de martori și interogatoriile părților.
Prin decizia civilă nr. 119 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de apelanții pârâți și, împotriva sentinței civile nr.4630/28.06.2007 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-, s-a modificat sentința în sensul că s-a stabilit linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul gardului construit de pârâți și care există între proprietățile părților.
Au fost obligați pârâții la 1048,94 lei cheltuieli de judecată la fond, în loc de 2097,88 lei.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Gorja reținut că întrucât actele de punere în posesie ale părților, eliberate în procedura legilor fondului funciar nu corespund situației din teren, iar gardul despărțitor a fost edificat în anul 1984, și refăcut în perioada 1991-1992, cu acordul ambilor proprietari, linia de hotar dintre proprietăți nu poate fi stabilită decât conform cu limitele proprietăților de-a lungul timpului, așa cum au fost recunoscute reciproc până la apariția conflictului.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că prin soluția adoptată a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a nr. 5455/2006 a Judecătoriei Tg. - J, prin care a fost consfințită valabilitatea titlului de proprietate eliberat reclamantului, sub aspectul dimensiunilor suprafeței reconstituite, conform nr. 49/18.02.1992, în baza măsurătorilor efectuate în teren.
De asemenea, au fost ignorate concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit la prima instanță, și s-a acordat relevanță juridică, în mod greșit, declarațiilor de martori, deși limitele dreptului de proprietate al reclamantului fuseseră stabilite anterior emiterii titlului de proprietate pentru pârâți, iar legalitatea punerii în posesie a fost verificată ca urmare a controlului judiciar declanșat la inițiativa pârâților.
Recurentul reclamant a arătat că anterior s-a judecat cu pârâții în revendicare, acțiunea sa fiind respinsă în mod irevocabil, împrejurare care l-a determinat să se adreseze Curții Europene A Drepturilor Omului, solicitând să se constate încălcarea dispozițiilor art.1 din protocolul nr. 1al Convenției europene a drepturilor omului,referitoare la protecția dreptului de proprietate. Instanța de contencios european a declarat admisibilă cererea și a hotărât că a avut loc o încălcare a art.1 din Protocolul nr. 1 al convenției, și a acordat un termen de 3 luni pentru realizarea unui acord între părți.
Totodată, recurentul reclamant a învederat că pârâtul a fost condamnat penal pentru infracțiunea de tulburare de posesie, prin dispozitivul aceleiași hotărâri dispunându-se repunerea părților în situația anterioară, care se poate obține doar printr-o justă grănițuire a proprietăților părților.
A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr. 119/31.03.2008 a Tribunalului Gorj, în sensul respingerii apelului,și a menținerii ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304, pct.9, cod pr.civ.
La dosarul cauzei s-u depus: dovada achitării taxei de timbru, timbru judiciar,copia adeverinței ne. 1277/26.08.2004.
Intimații pârâți și au formulat întâmpinare la data de 30.06.2008, solicitând respingerea recursului, întrucât pretențiile reclamantului au fost tranșate în mod irevocabil prin decizia pronunțată în acțiunea în revendicare, iar cu privire la cererea accesorie de obligare la plata cheltuielilor de judecată, a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 584, partea finală, cod civil, potrivit cu care cheltuielile de grănițuire se suportă deopotrivă de ambele părți.
Recursul este fondat, și potrivit art. 304, pct.9, coroborat cu art. 312, Cod pr. civ. se va admite, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 584, Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa.
reprezintă operațiunea de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine, realizarea sa putând fi făcută fie prin convenția părților, fie pe cale judecătorească, în situația în care semnele exterioare de hotar sunt controversate.
Dreptul de proprietate al reclamantului supra terenului în suprafață de 3780. situat în, P 230, în intravilanul satului, com., jud. G, având o lungime de 126, și o lățime de 30, a fost dovedit prin titlul de proprietate eliberat în procedura legii fondului funciar, act final de reconstituire conform cu actele premergătoare.
Valabilitatea titlului de proprietate nr. -/1999 a fost consfințită prin respingerea irevocabilă a acțiunii în nulitatea acestuia, promovată de pârât, astfel că atât existența dreptului de proprietate, cât și întinderea și amplasamentul acestuia nu mai pot fi contestate de aceeași parte.
Prin urmare, reclamantul justifică dreptul de proprietate asupra terenului, cu o lățime de 30, și este îndrituit să obțină grănițuirea cu vecinii, cu respectarea configurației terenului său al cărui contur a fost fixat prin actele de punere în posesie.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit la Judecătoria Tg.- J de către expert tehnic ( filele 153-156) reiese că o suprafață de 376. din totalul de 3780. proprietatea reclamantului este ocupată de către pârâți și figurează și în titlul lor de proprietate nr. -/2000.
Această suprapunere a fost cauzată de culpa Comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar, care a realizat operațiunea de punere în posesie în mod eronat. Astfel, deși reclamantul fusese pus în posesie încă din 6.04.1999 ( fila 9, dosar Judecătorie), cu respectarea lățimii de 30 a terenului, ulterior au fost puși în posesie și pârâții asupra terenului de 376 aflat deja în folosința reclamatului.
de reclamant, Curtea Europeană A Drepturilor Omului a statuat că reclamantul a fost lipsit de posesia proprietății sale un interval de timp de 7 ani, fără a primi o indemnizație bănească sau un teren echivalent, iar autoritățile locale nu au luat nici o măsură pentru remedierea situației, deși ele poartă întreaga responsabilitate.
Pârâtul a fost condamnat penal prin sentința penală nr. 5111/4.12.2001 a Judecătoriei Tg.- J, rămasă irevocabilă, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prin care s-a dispus și repunerea părților în situația anterioară, în sensul respectării limitelor dreptului de proprietate pentru reclamant.
Este adevărat că părțile s-au judecat anterior în cadrul unei acțiuni în revendicare inițiată de reclamant, care a fost respinsă în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 257/28.01.2002 a Curții de Apel Craiova, însă Curtea Europeană A Drepturilor Omului a constatat că prin soluția instanței a fost încălcat art.1 din Protocolul 1 al Convenției, dată fiind imposibilitatea reclamantului de a beneficia integral de dreptul său de proprietate. Astfel, pârâții nu mai pot invoca autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârea judecătorească mai sus menționată, chiar dacă partea interesată nu a promovat calea extraordinară a revizuirii pentru a obține înlăturarea efectelor acesteia.
Față de aceste aspecte, se apreciază că motivarea instanței de apel potrivit căreia linia de hotar se impune a fi stabilită potrivit limitelor de demarcație existente în prezent, și nu conform dimensiunilor din actele de punere în posesie, este nelegală, și încalcă dreptul de proprietate al reclamantului asupra întregii suprafețe de teren reconstituită prin titlul de proprietate.
Este incident, în consecință, motivul de modificare prevăzut de art. 304, pct. 9, Cod pr. civ. în sensul că hotărârea Tribunalului a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 584, cod civil, care impun ca grănițuirea să se facă în raport de întinderea dreptului de proprietate al fondurilor limitrofe, așa cum reiese din titlurile de proprietate, și nu de posesia efectivă exercitată în fapt.
Văzând și dispozițiile art. 312, cod pr. civ. se va admite recursul, se va modifica decizia recurată, în sensul că se va respinge apelul și se va menține sentința Judecătoriei ca fiind legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art. 274, Cod pr. civ. pârâții vor fi obligați către recurentul reclamant la 2854,56 lei cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Dispozițiile art. 584, partea finală, Cod civil, invocate de către intimați, nu se referă la cheltuielile de judecată, ci la cele necesare pentru trasarea limitelor în modul decis de instanța de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 119 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și intimatele COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 18/91, COMISIA JUDEȚEANĂ G PENTRU APLICAREA LEGII 18/91.
Modifică decizia Tribunalului Gorj și respinge apelul declarat de pârâții și, împotriva sentinței civile nr.4630/28.06.2007 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă intimații pârâții și la 2854,56 lei cheltuieli de judecată, în toate fazele procesuale, către recurentul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
5.09.2008
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Maria Cumpănașu
