Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 685/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 685
Ședința publică de la 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta - împotriva deciziei civile nr.128 din 04 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă -, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă - personal și asistată de avocat și intimata reclamantă - personal și asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat, pentru recurenta pârâtă, a solicitat acordarea unui termen motivat de faptul că a fost angajat de parte în ziua ședinței.
Avocat, pentru intimata reclamantă, s-a opus amânării cauzei.
Instanța, a respins cererea de amânare, având în vedere că în cauză a mai fost acordat un termen la cererea recurentei pârâte -, iar potrivit dispozițiilor art. 156 cod. proc. civ. se acordă un singur termen pentru asigurarea apărării.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la Tribunalul Gorj pentru rejudecarea apelului.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată la data de 6 iulie 2006 reclamanta - a chemat în judecată pârâta solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună grănițuirea proprietăților părților.
În motivare reclamanta a arătat că pârâta a dărâmat gardul pe o distanță de 25 și l- mutat la o distanță de 0,40 luându-i vizibilitatea, amplasându-l sub streașina casei sale.
La termenul de judecată din 12.01.2007 reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a arătat că solicită obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie 20 mp ocupați samavolnic prin mutarea gardului în proprietatea reclamantei și construirea unui nou gard pe terenul acesteia, obligarea pârâtei să mute gardul pe vechiul amplasament, să pună furca fântânii și să-și ia tablele puse peste tuburile fântânii, precum și obligarea pârâtei să-și mute gardul la o distanță legală spre a nu mai curge apa strașinei pe gardul și casa reclamantei. A mai solicitat reclamanta obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere în executarea sentinței de la data rămânerii definitive, cu cheltuieli de judecată.
În ședința din 09.02.2007 reclamanta - a precizat expres că dovada proprietății sale asupra terenului o reprezintă uzucapiunea de peste 30 ani.
Prin sentința civilă nr. 2906 din 30.11.2007 pronunțată de Judecătoria Motrus -a admis în parte acțiunea, a fost stabilită linia de hotar între cele două proprietăți (latura de vest a terenului proprietatea reclamantei, respectiv latura de est a terenului proprietatea pârâtei ) pe aliniamentul reprezentat de gardul vechi conform schiței anexă la raportul de expertiză (Varianta B- propusă prin raportul de expertiză).
A fost obligată pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei -, suprafața de 3 mp., cu o lățime de 0,15 și o lungime de 20 pornind de la drumul comunal și mergând către nord pe linia de demarcație dintre cele două proprietăți.
A fost obligată pârâta să ridice gardul nou și să îl repoziționeze pe vechiul amplasament, iar în situația în care pârâta nu se va conforma, a fost abilitată reclamanta să ridice gardul nou și să îl repoziționeze pe vechiul amplasament pe cheltuiala pârâtei.
A fost obligată pârâta să repună în funcțiune fântâna aflată pe linia de demarcație dintre cele două proprietăți.
A fost respinsă în rest cererea și a fost obligată pârâta la 621 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamanta este proprietara unui teren situat în intravilanul localității,cu vecinătățile: la nord - rest proprietate, la sud - drum comunal, la vest - pârâta, la est- moșt..
Pârâta este de asemenea proprietara unui teren situat în intravilanul localității,cu vecinătățile: la nord - rest proprietate,la sud -drum comunal, la vest- -,la est - reclamanta -.
Pârâta a ridicat un gard pe linia despărțitoare a proprietății sale de proprietatea reclamantei cu ajutorul martorului care a ridicat efectiv lucrarea, contravaloarea acesteia fiind suportată de pârâtă.
Acest gard despărțitor pornește pe aliniamentul de la drumul comunal către nord pe linia dintre cele două proprietăți pe o distanță de 20.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că atunci când a ridicat gardul nou, pârâta a pătruns în interiorul proprietății reclamantei pe o lățime de 15 cm. Și o lungime de 20 așa cum rezultă din raportul de expertiză,expertul precizând în mod expres că acolo unde gardul nou se unește cu gardul vechi ce delimita inițial proprietățile părților există o diferență de 15 cm. rezultând că gardul nou este amplasat în interiorul proprietății reclamantei.
Împotriva sentinței a declarat apel apelanta pârâtă susținând în motivele de apel că acțiunea este inadmisibilă deoarece reclamanta nu a făcut dovada proprietății și trebuia să dovedească că a stăpânit pașnic, netulburat, neîntrerupt și sub nume de proprietar terenul.
A mai susținut că raportul de expertiză nu este clar și ca atare nu a fost cercetat fondul cauzei.
Prin decizia civilă nr. 128 din 4 aprilie2008 a Tribunalului Gorjs - respins ca nefondat apelul.
Tribunalul a reținut că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt ca fiind cea care a rezultat din probe și a aplicat corect legea, chiar și martorul cel care a participat la edificarea gardului din scândură la cererea pârâtei precizând că gardul vechi data de 30-40 ani.
Coroborând depoziția acestui martor cu depozițiile martorilor și, dar și cu concluziile raportului de expertiză întocmit de expert în care se precizează că expertul a constatat că acolo unde gardul nou se unește cu gardul vechi există o diferență de 15 cm, rezultând că gardul nou este amplasat în interiorul proprietății reclamantei pe o lungime de 20 și o lățime de 15 cm, s-a reținut de către tribunal că s-a făcut dovada dreptului de proprietate de către reclamantă, modul de dobândire fiind uzucapiunea, dar și dovada ocupațiunii suprafeței de 3 mp, din terenul reclamantei de către pârâtă prin construcția noului gard de către aceasta în modalitatea descrisă de către expert, sus indicată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta motivând că tribunalul nu a verificat în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt. S-a arătat că unul din motivele de apel a fost acela că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate, simpla invocare a uzucapiunii fără a dovedi îndeplinirea condițiilor acesteia nefiind de natură a concluziona că a fost făcută dovada proprietății.
Recurenta a arătat că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Motrus -a dispus neînceperea urmării penale față de recurentă pe motiv că nu a ocupat din terenul reclamantei, astfel că trebuie făcută aplicarea dispoz. art. 22 privind C.P.P. autoritatea hotărârii penale în civil.
Recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 295 c instanța de apel are obligația de a verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și modul în care prima instanță a aplicat legea.
În speță, se constată că reclamanta a formulat o acțiune având mai multe capete de cerere care puneau în discuție existența și întinderea drepturilor de proprietate ale părților asupra unor terenuri învecinate. Reclamanta a invocat, pe cale de excepție dobândirea dreptului său pe proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani iar prin admiterea acțiunii instanțele de fond și-au însușit susținerile acestei părți.
Atât judecătoria cât și tribunalul au analizat probele administrate și au stabilit corect situația de fapt, răspunzând tuturor susținerilor și apărărilor părților.
Instanța de control judiciar are obligația de a se pronunța asupra tuturor criticilor cu care a fost investită iar omisiunea de a analiza unul din motivele de apel atrage nelegalitatea deciziei.
Analizând apelul, instanța nu trebuie să răspundă fiecărei fraze în parte, ci să grupeze criticile în motive de nelegalitate sau netemeinicie, considerându-se că instanța nu an analizat cererea de apel și a încălcat prev. art 295 numai atunci când a ignorat total un motiv de apel în hotărârea sa.
Așadar, o analiză sumară a motivelor de apel nu echivalează cu nepronunțarea instanței, cât timp hotărârea cuprinde elementele cerute de art 261 și rezultă motivele pentru care anumite critici au fost înlăturate sau admise.
O interpretare diferită a textului art. 295 c cu raportare și la art. 297 alin 1 c ar duce la prelungirea excesivă a procesului, pentru că ar atrage rejudecarea apelului pentru motive pur formale și, evident, nefondate.
S-ar ajunge astfel la nesocotirea dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, drept prevăzut de art. 21 alin 3 din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană Drepturilor Omului și analizat în numeroase decizii ale Curții Europene de la Strasbourg, inclusiv în cauze împotriva României. Sunt în acest sens hotărârile pronunțate de CEDO în cauzele împotriva României din 17 ianuarie 2008 și în cauza Cîrstea și împotriva României.
Prin urmare, se constată în speță că tribunalul analizat dobândirea dreptului de proprietate de către reclamantă prin uzucapiune, motivând că declarațiile martorilor și, dar și cu concluziile raportului de expertiză întocmit de expert duc la concluzia că s-a făcut dovada dreptului de proprietate de către reclamantă, modul de dobândire fiind uzucapiunea.
Curtea arată că, în plus față de declarațiile acestor martori s-au depus la dosar înscrisuri ( chitanța din 3 ian 1951 prin care G și - au contractat cumpărarea suprafeței de 8320. certificatul de moștenitor 604 din 27 iulie 1981 al autoarei - ) din care rezultă că suprafețele de teren aferente casei de locuit au fost moștenite de autoare de la părinții săi și au fost în stăpânirea familiei - perioadă de peste 30 ani, ceea ce justifică pretinderea unui drept de proprietate.
Nici cel de al doilea motiv de recurs nu este fondat.
Astfel, recurentul nu a invocat și în fața instanței de apel incidența prev. art 22 c, formulând în recurs o critică omissio medio, care nu are însă incidență în speță.
Potrivit art. 22 c, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei, a persoanei făptuitorului și a vinovăției acestuia.
Așadar, pentru a fi vorba despre autoritatea de lucru judecat este necesar să se facă dovada existenței unei hotărâri penale definitive, să fie pe rolul instanței civile acțiunea civilă derivată din latura civilă a procesului penal.
În speță, acțiunea de față nu se încadrează în categoria prevăzută expres de art. 22 c, ci este o acțiune independentă de săvârșirea unei infracțiuni, care poate fi admisă chiar dacă s-a constatat într-o plângere penală că nu a existat o infracțiune ținând de raporturile de vecinătate.
Indiferent dacă pârâta a săvârșit sau nu o faptă penală prin mutarea unei linii de hotar ( un gard), reclamanta este în drept să ceară instanței civile grănițuirea proprietăților, revendicarea unei suprafețe de teren și, implicit, mutarea gardului despărțitor.
Concluziile rezoluției 361/3.05.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci în sensul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâtă pentru că gardul a fost amplasat pe linia de hotar nu au autoritate de lucru judecat în cauza civilă de față, în care s-a pus în discuție întinderea dreptului de proprietate al plăților, drept ce nu putea fi analizat de parchet în condițiile art. 480 și 581 civ.
Apreciind că nu sunt fondate criticile invocate și nu există motive întemeiate de recurs în sensul art 304 c, potrivit art 312 recursul se va respinge.
În temeiul art. 274 c recurenta va fi obligată către intimată la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 128 din 4 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -.
Obligă recurenta pârâtă către intimata reclamantă la 400 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 8 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. Jud. G -
2ex/12.09.2008
Jud. apel,
Jud. fond.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Paraschiva Belulescu, Gabriela Ionescu
