Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 71/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 71
Ședința publică din data de 11.02.2010
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Baciu
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamanta domiciliată în oraș P,-, jud. V, și pârâtul domiciliat în oraș P,-, jud. V, împotriva deciziei civile nr. 189 din 29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul cu același număr, în acțiunea civilă având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal a răspuns reclamanta asistată de avocat cu delegație la dosar, pentru recurentul pârât lipsă avocat cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că; dosarul este la primul termen de judecată; că cererile de recurs nu sunt timbrate cu sumele stabilite; că nu s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Recurenta reclamantă prin apărător depune la dosar delegația de reprezentare și taxa timbru în sumă de 9,5 lei, chitanța privind plata onorariului apărător, un set de planșe foto privind imobilul în litigiu.
Apărătorul recurentului pârât depune la dosar taxa de timbru în sumă de 9,5 lei, chitanța privind plata onorariului apărător și delegația de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul recurentei reclamante în susținerea recursului arată că a formulat recurs întrucât decizia instanței de apel este nelegală conform art. 304 pct. 6 cod proc.civilă acordând pârâtului mai mult decât a cerut, în sensul că, fiind modificată linia de hotar i-a fost atribuit pârâtului o suprafață de 27 mp fără ca acesta să formuleze cerere în revendicare sau constatarea dreptului de proprietate și respectiv fără a deține act de proprietate la această suprafață. - arată că instanța de apel nu a avut în vedere actul de proprietate al pârâtului, schița aflată la pagina 32 fond, astfel că a trasat prin decizia recurată o altă linie de hotar, care face o buclă în interiorul proprietății reclamantei. Pentru motivele detaliate în cererea de recurs solicită admiterea recursului, modificarea deciziei dată în apel și menținerea sentinței civile, cu cheltuieli de judecată.
În combaterea motivelor de recurs invocate de pârât, arată că sunt inadmisibile întrucât nu se poate cere în recurs stabilirea graniței dintre proprietăți așa cum a stabilit expertul, când instanța de apel s-a pronunțat pe expertiza efectuată de expert, posibilitatea de a contesta expertiza a avut-o la instanța de apel.
Apărătorul recurentului pârât în combaterea recursului formulat de reclamantă, precizează că acesta este nefondat, întrucât instanța de apel s-a pronunțat doar cu ce a fost investită și că reclamanta nu a făcut dovada privind proprietatea terenului în discuție și că din schița la raportul de expertiză nu rezultă că ar fi aparținut reclamantei, că în realitate nu există nici o terasă, pentru aceste motive detaliate în concluziile scrise, solicită respingerea recursului formulat de reclamantă ca nefondat.
În susținerea recursului, pârâtul prin apărător arată că motivele se referă la raportul de expertiză efectuat de expert care a concluzionat că neconcordanțele între suprafețele părților din actele de proprietate și cele rezultate de măsurători s-ar datora unor greșeli de calcul, - această poziție a expertului nu poate fi reținută de instanță întrucât expertul face doar speculații în favoarea reclamantei fără a avea o bază științifică. Pentru motivele arătate în cererea de recurs precum și în concluziile scrise solicită admiterea acestei cereri, modificarea deciziei dată în apel în sensul de a se stabili granița dintre proprietățile părților pe aliniamentul 21-20-18-17-16-11-10-9-8 așa cum a fost stabilită prin schița nr. 2 raportului de expertiză.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Panciu sub nr- reclamanta, - domiciliată în oraș P,-, jud. Vac hemat în judecată civilă pe pârâtul domiciliat în orașul P,-, jud. V, pentru acțiunea în grănițuire și revendicare.
În cererea sa de chemare în judecată reclamanta a arătat că: este proprietara unui imobil situat în P,-, compus din 281 mp teren curte și o casă de locuit construită din paianță, acoperită cu tablă, compusă din 2 camere, hol, cu megieșii: str. 1 -, - și.
- a dobândit proprietatea imobilului menționat mai sus în conformitate cu actul de vânzare cumpărare autentificat la nr. 1655/7.05.1993, de la numita, fostă.
-, la rândul său vânzătoarea a dobândit proprietatea tot în baza unui act de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 111/8.03.1963, de la numita.
-, actul inițial de vânzare cumpărare din 1963, întinderea terenului pe care l-a vândut lui și care la rândul ei i l-a vândut ei este de 285,43 mp.
-, în ceea ce privește megieșii, inițial în partea de vest apare, actualmente este pârâtul, iar în partea de sud, era, actualmente este -, arătând că în partea de sud se mărginește cu pârâtul.
-, în urmă cu aproximativ 3 - 4 ani, pârâtul a construit un gard pe proprietatea sa și prin aceasta i-a acaparat o suprafață de aproximativ 102 mp teren.
A solicitat admiterea acțiunii, stabilirea liniei de hotar între proprietăți și obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate cei 102 mp curți construcții.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat proba cu acte, martori și expertiză tehnică de specialitate, pentru identificare, măsurarea celor 2 terenuri, stabilirea liniei de hotar.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare, în cauză, în condițiile art. 115 cod proc.civilă, prin care a arătat că: reclamanta omite să precizeze că nu a stăpânit niciodată suprafața de 102 mp pe care o revendică, că nici nu a dobândit prin actul de vânzare cumpărare menționat această suprafață și că, în realitate, la momentul actual stăpânește 281 mp, cât are și în act.
-, mai mult decât atât, gardul despre care face vorbire, este construit de el, de aproximativ 30 ani și a fost dărâmat de reclamantă în urmă cu aproximativ două luni, gard care delimita cele două proprietăți și era amplasat la 1 metru, în spatele casei reclamantei.
- această situație rezultă chiar din schița anexa contractului de vânzare cumpărare al reclamantei de la ( ), alta decât cea depusă la dosar cu rea credință de către aceasta pentru a distorsiona adevărul și a induce instanța în eroare.
- din schița reală a terenului dobândit de reclamantă prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1655/7.05.1993 reiese cu certitudine că nu a deținut și nu a dobândit niciodată o altă suprafață de teren în spatele casei, acea suprafață fiind dobândită și stăpânită de el, în mod continuu.
Tot pe cale de întâmpinare pârâtul a arătat că: de peste 30 de ani stăpânește terenul în litigiu, iar în cauză a intervenit uzucapiunea de scurtă durată ( 10 ani), motiv pentru care solicită admiterea capătului de cerere privind grănițuirea celor 2 proprietăți și respingerea celorlalte două capete de cerere ( ridicare construcție și revendicare).
Pârâtul a solicitat în combaterea acțiunii: proba cu înscrisuri, martori și expertiză topometrică și cercetare la fața locului.
Judecătoria Panciu prin sentința civilă nr. 750/18.04.2008 a admis în parte acțiunea și a stabilit linia de hotar între cele două proprietăți, conform variantei 2 din raportul de expertiză, pe aliniamentul 21-5-6 (schița nr.2).
A admis în parte capătul de cerere privind revendicarea.
A obligat pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 39,72 mp.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
După ce reclamanta a dobândit proprietatea imobilului situat în P-, compus din 281 mp teren curte și o casă de locuit construită din paianță acoperită cu tablă, compusă din 2 camere, hol, cu megieșii: str. 1 -, O, - și, în conformitate cu actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1655/7.05.1993 de la numita fostă.
Părțile dețin în proprietate terenuri ce se învecinează.
Actele de proprietate ale părților nu concordă cu suprafețele de teren deținut, însă din concluziile raportului de expertiză ( varianta a II ) coroborate cu celelalte probe din dosar rezultă că pârâtul deține fără a avea acte o suprafață de 39,72 mp ceea ce înseamnă că îi deține fără drept;
Dacă nu s-ar opta pentru această variantă ar însemna ca pârâtului să-i revină o suprafață mai mare de teren decât în actele de proprietate (320 mp).
Instanța nu reține apărarea pârâtului în sensul că reclamanta ar trebui mai întâi să facă dovada dreptului său de proprietate pentru suprafața în litigiu întrucât, suntem într-o acțiune în revendicare.
Prin urmare, acțiunea în grănițuire fiind o acțiune petitorie, imobiliară, prin care se urmărește delimitarea a două fonduri, părțile trebuie să producă dovezi pentru stabilirea traseului pe care urmează să se fixeze semne exterioare între fondurile învecinate, fără însă a fi obligate să dovedească existența asupra porțiunilor de teren pentru care se stabilește hotărnicia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică în condițiile în care soluția este fundamentată, pe un raport de expertiză care a ignorat actele de vânzare-cumpărare și schițele aferente fiecăreia din părți și semnele de hotar identificate cu ocazia cercetării locale și fără să țină seama de depozițiile martorilor cu privire la posesia terenului în litigiu.
În apel, la solicitarea părților a fost întocmită o nouă expertiză judiciară având ca obiectiv identificarea proprietăților celor două părți pe baza actelor de proprietate, stabilirea liniei de hotar, identificarea terenului în litigiu și în ce măsură acesta se identifică cu terenurile din actele de proprietate, a fost efectuată o nouă cercetare locală prilej cu care au fost audiați și doi martori.
Tribunalul Vrancea prin decizia civilă nr. 189 din 29.10.2009 a admis apelul declarat de pârât a schimbat sentința în totalitate în sensul că;
A stabilit linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul 2-1-8-7-N-M conform schiței anexă la raportul de expertiză inginer.
A respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind revendicarea.
A compensat cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 910 lei și a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 114 lei cu același titlu.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele considerente;
Acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său care restituirea lui sau altfel spus, acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Rezultă din definiție că ceea ce trebuie să dovedească reclamantul sunt dreptul de proprietate și deposedarea.
În speță, terenul în litigiu - așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză judiciară ing. în apel, este în suprafață de 27 mp.și este compus în conturul 6-9-M-
Și din raportul de expertiză întocmit și din cele întocmite la fond rezultă că terenul în litigiu nu face parte din actele de proprietate ale niciuneia dintre părți.
Speculațiile făcute de expertul și care în final conduc la includerea terenului în litigiu în actul de proprietate al reclamantei nu pot fi însușite de instanță în condițiile în care nu au o fundamentare științifică bazându-se pe presupuse "instrucțiuni primite în acea perioadă de notari și de la centru, care nu accepta să se treacă în actul nou mai multă suprafață decât suprafața din actul vechi" și care schimbă configurația și vecinii terenului din acte.
În ce privește posesia actuală a terenului este de necontestat că aparține pârâtului.
Chiar și reclamanta recunoaște această situație de fapt, susținând însă prin acțiunea introductivă și cu ocazia cercetării locale din 19 octombrie 2009, că pârâtul exercită posesia din anii 2003-2004.
Depozițiile martorilor audiați în instanță sunt contradictorii și confuze și creează impresia că de fapt nici nu cunosc exact terenul în litigiu.
Nici depoziția martorului audiat în apel, cu ocazia cercetării locale, nu este relevantă, în condițiile în care declară că ceea ce cunoaște mai bine este situația terenului din față și deci mai puțin a terenului în litigiu.
Din depoziția martorului, audiat tot cu ocazia cercetării locale, rezultă însă că pârâtul are posesia terenului din anul 1977, an în care pus fiind de pârât a și turnat de beton, alee de beton care mai exista și la data efectuării cercetării locale.
Revenind la definiția acțiunii în revendicare se constată deci că reclamanta nu a dovedit nici dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu și nici că ar fi avut vreodată în posesie terenul de care a fost deposedată.
În ce privește linia de hotar dintre proprietățile părților, reclamanta a recunoscut cu ocazia cercetării locale că cel identificat de expertul pe aliniamentul 2-1-8-7-N este identic cu cel care exista și în anul 1993 când a cumpărat și se prelungește cu latura terenului în litigiu N-
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta și pârâtul.
Reclamanta critică hotărârea recurată pentru următoarele motive;
- Decizia este nelegală în conformitate cu art. 304 pct. 6 cod proc.civilă deoarece instanța de apel a acordat apelantului ceea ce nu s-a cerut fiind modificată linia de hotar, i-a fost atribuită pârâtului o suprafață de 27 mp fără a formula cerere în revendicare, fără a solicita constatarea dreptului de proprietate, fără a deține act de proprietate cu privire la această suprafață de teren.
- Întrucât din actul de proprietate al pârâtului linia de hotar cu proprietatea reclamantei este dreaptă din str. 1 - până în str. - instanța de apel în mod greșit a tranșat prin decizia apelată o altă linie de hotar, care face o buclă în interiorul proprietății recurentei.
Pârâtul consideră hotărârea recurată nelegală pentru următoarele motive;
- A făcut dovada că suprafața reală a ternului în litigiu este de 39, 73 mp astfel cu a fost individualizată în schița nr. 2 anexă a raportului de expertiză solicitând modificarea hotărârii în sensul de a se stabili granița dintre proprietăți pe aliniamentul 21-20-18-16-11-10-9-8 așa cum a fost stabilită prin schița nr. 2 raportului de expertiză.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 cod proc.civilă constată următoarele;
Recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente;
reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine, ce aparțin unor titulari diferiți, operațiune ce se face în interesul ambilor proprietari.
Reclamanta a invocat nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 6 cod proc.civilă susținând că în mod greșit s-a atribuit pârâtului o suprafață de 27 mp teren în condițiile în care acesta nu a cerut.
Se constată că ambele expertize topometrice au concluzionat că schițele proprietăților celor două părți nu se pot aplica cu rigurozitate deoarece există diferențe între elementele din schiță și teren.
Cum reclamanta prin acțiune revendică suprafața de 102 mp teren, ca fiind acaparată de pârât, coroborat cu faptul că datorită erorilor din acte nu se pot delimita cu precizie proprietățile, reține că instanța de apel nu a acordat nici un drept de proprietate pârâtului.
Respingând acțiunea în revendicare a stabilit linia de hotar având în vedere și modul cum exercită părțile posesia.
Recursul pârâtului este nefondat întrucât deși indică ca temei legal al recursului dispozițiile art. 304 pct. 9 cod proc.civilă nu precizează ce text de lege a încălcat instanța de apel.
Recurentul pârât în motivele de recurs solicită, de fapt, o reanalizare a probatoriilor administrate în cauză cu privire la suprafața de teren în litigiu analiză ce nu mai poate fi făcută în calea de atac a recursului.
Ori, în condițiile în care nu a formulat acțiune în revendicare în mod corect instanța de apel a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 584 cod civil.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 cod proc.civilă va respinge ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de reclamanta domiciliată în oraș P,-, jud. V, și pârâtul domiciliat în oraș P,-, jud. V, împotriva deciziei civile nr. 189 din 29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul cu același număr, în acțiunea civilă având ca obiect grănițuire.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.GB/22.02.2010
Dact.IS/4ex.24.02.2010
Fond.
Apel./
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Romeo Jirlăeanu, Gabriela Baciu
