Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 749/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECIZIA CIVILĂ NR.749
Ședința publică din 16 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Ion Graur
JUDECĂTOR: Dr.- -
JUDECĂTOR 2: Adriana Corhan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.53/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanții recurenți personal și pârâții intimați personal și asistați de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța ia act de depunerea de către reclamanții recurenți, prin serviciul registratură, a unui memoriu însoțit de două declarații.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Reclamanții recurenți solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că atât reclamanții cât și apărătorul acestora, care i-a asistat în primul stadiu procesual, sunt rude în grad prohibit de lege cu judecătorul care a judecat cauza în primă instanță.
Pârâții intimați prin apărător solicită respingerea recursului, arătând că motivele invocate de pârâți nu au fost invocate în termenul legal, acestea fiind nedovedite, iar pe fond recursul este neîntemeiat, în cauză existând autoritate de lucru judecat. Solicită cheltuieli de judecată în toate instanțele.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
prin decizia civilă nr.53/11 aprilie 2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S a respins apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.2222/22 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr- și a obligat apelanții să plătească intimaților suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Tribunalul a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.4253/26.10.2005 la Judecătoria Caransebeș reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și solicitând stabilirea liniei de hotar pe întreaga vecinătate a casei și terenurilor aferente acesteia, susținând că sunt proprietarii terenurilor înscrise în CF 1014, iar pârâții ocupă o parte din teren și din imobilul de la nr.1045.
Prin întâmpinare pârâții au solicitat respingerea acțiunii arătând că în anul 1999 în dosar 993/C/1999 s-a judecat un proces de grănițuire și s-a stabilit linia de hotar potrivit expertizei efectuată de expert, hotărârea rămânând definitivă și irevocabilă.
Au mai arătat că în dosar nr.5169/2002 a fost respinsă pe cale de excepție acțiunea de grănițuire formulată de reclamanți, iar în dosar nr.5128/2003 a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de reclamant contra pârâtului.
Instanța a reținut că prin sentința civilă nr.3335 din 28.09.2006 a fot respinsă acțiunea reclamanților, reținându-se autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr.2282/16.09.1999 pronunțată în dosar nr.993/1999, iar prin sentința civilă nr.1126/2003 a fost respinsă acțiunea în revendicare promovată de același reclamant.
Drept urmare, instanța a apreciat că se impune respingerea acțiunii reclamanților în baza excepției autorității de lucru judecat.
Această hotărâre a fost recurată de reclamanți, iar prin decizia civilă nr.54/23.01.2007 Tribunalul C-S a admis recursul și a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare, motivând că instanța de fond nu a examinat dacă starea de fapt în baza căreia s-a pronunțat sentința civilă nr.2282/16.09.1999 este sau nu aceeași, fapt ce poate fi stabilit numai printr-o expertiză topografică.
Rejudecând cauza, prin sentința civilă nr.2222/22.11.2007 Judecătoria Caransebeș a respins acțiunea reclamanților, instanța reținând că potrivit expertizei starea de fapt nu s-a schimbat de la data pronunțării primei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat apel, arătând că instanța de fond nu a avut în vedere concluziile expertului și procesul-verbal de cercetare locală, care determină admiterea acțiunii lor.
Au mai arătat că în primul proces nu s-a stabilit linia de hotar pe toată lungimea proprietăților, ci numai la nivelul streașinilor.
Prin întâmpinare pârâții intimați au solicitat respingerea apelului.
Examinând apelul declarat de reclamanți tribunalul a apreciat că este nefondat.
A reținut astfel că grănițuirea presupune determinarea prin semne exterioare a limitelor dintre proprietățile învecinate și stabilirea traseului real al hotarului în condițiile art.584 Cod civil.
În cauză, prin sentința civilă nr.2282/16.09.1999 s-a stabilit linia de hotar între proprietățile părților, acea sentință a fost pusă în executare, iar situația celor două imobile nu s-a schimbat pentru a se impune o altă grănițuire.
A mai reținut că concluziile expertului în această cauză, potrivit cărora linia de hotar stabilită în primul proces este greșită nu pot fi reținute deoarece hotărârea este irevocabilă și are putere de lucru judecat.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că nici concluziile din raportul de expertiză, potrivit cărora linia de hotar între punctele C-D-E-F-G pe porțiunea dintre anexele și grădinile părților nu a fost stabilită prin sentința anterioară nu pot fi reținute, deoarece în fapt părțile folosesc o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în CF, reclamanții folosesc 992 mp, iar în CF este înscrisă suprafața de 539 mp, pe când pârâții folosesc 997 mp în condițiile în care în CF este înscrisă suprafața de 540 mp.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că est legală și temeinică soluția de respingere a acțiunii de grănițuire, linia de hotar stabilită în continuare de expert vizând suprafețele de teren folosite de părți peste cele înscrise în cartea funciară.
Împotriva acestei decizii reclamanții și au declarat recurs în termen, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ambelor hotărâri în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului arată, după redarea etapelor procesuale parcurse în cauză, că experta a stabilit că primul expert a greșit atunci când a stabilit linia de hotar la nivelul ștreașinei, iar nu pe toată lungimea limitei comune.
În aceste condiții arată că starea de fapt este diferită de cea avută în vedere la data pronunțării sentinței civile nr.2282/1999.
Mai arată că, cu ocazia cercetării locale, instanța a constatat o stare de fapt la care nu face referire în sentința pronunțată.
Reclamanții mai arată că după pronunțarea hotărârii au aflat din surse sigure că președinta completului de judecată este rudă cu pârâții și cu avocata acestora, situație în care se impunea să se abțină.
Mai invocă nemotivarea deciziei recurate, precum și faptul că cele reținute de tribunal sunt contrare înscrisurilor depuse în cauză, din care rezultă că sunt proprietarii terenurilor în privința cărora se solicită grănițuirea.
Prin întâmpinare pârâții au solicitat respingerea recursului.
Prin memoriul depus în cauză la filele 26-27 reclamanții susțin existența legăturii de rudenie dintre judecătorul de la fond și pârât, conform declarațiilor extrajudiciare ale martorilor, ce se coroborează cu faptul că deși s-a deplasat la fața locului judecătorul nu a consemnat nimic din ceea ce a văzut.
Analizând recursul declarat de reclamanți în raport de susținerile acestora, de probele dosarului și de dispozițiile art.299-312 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat după cum urmează:
în ce privește susținerile reclamanților recurenți referitoare la existența unor motive de abținere conform art.27 Cod procedură civilă, la judecata în fond, Curtea constată că motivele de recuzare și de abținere sunt strict determinate, iar în cauză din declarațiile extrajudiciare ale celor doi martori nu rezultă relația de rudenie în gradul prevăzut de lege.
Pe de altă parte, C reține că reclamanții nu au formulat cerere de recuzare la prima instanță, așa încât față de natura dispozitivă a acestor norme legale, în cauză nu poate fi reținută nulitatea sentinței primei instanțe în condițiile art.105 al.2 Cod procedură civilă, de natură să conducă la admiterea recursului și casarea celor două hotărâri pe acest motiv.
În ce privește fondul cauzei, Curtea reține că prin sentința civilă nr.2282/1999, definitivă și irevocabilă, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, conform variantei 2 din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul, între punctele 6-7-8-9 din schița anexă la expertiză. Această hotărâre are autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu se mai poate pune în discuție starea de fapt reținută și soluția instanței.
După casarea cu trimitere spre rejudecare instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize pentru a determina, potrivit dispoziției instanței de casare, dacă starea de fapt mai este aceeași cu cea avută în vedere la pronunțarea primei hotărâri de grănițuire. Concluziile expertizei întocmită de expert rețin că părțile folosesc o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară.
Totodată experta stabilește că prin înălțarea zidului în porțiunea 6 pârâții au încălcat linia de hotar, iar pe porțiunea dintre anexele și grădinile imobilelor respectiv c-d-e-f-g-h linia de hotar nu a fost stabilită prin sentința civilă nr.2282/1999.
Curtea reține, de asemenea, că cele consemnate în procesul-verbal de cercetare locală din data de 5.11.2007 privesc situația de fapt ce a fost soluționată prin sentința civilă nr.2282/1999, respectiv zidul de la intrare și streașina.
Curtea mai reține că în cauză are autoritate de lucru judecat și sentința civilă nr.3335/28.09.2006, prin care s-a respins o altă acțiune în grănițuire formulată de reclamanți precum și sentința civilă nr.1126/2003 prin care s-a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanți.
Totodată, Curtea reține că s-a mai efectuat o expertiză de către expert, care a stat la baza sentinței civile nr.1126/2003 și care a constatat că este respectată linia de hotar stabilită prin sentința civilă nr.2282/1999.
Este posibilă grănițuirea în continuare a celor două proprietăți în cauză, însă, deși reclamanții au solicitat și stabilirea linei de hotar între anexele și grădina casei din CF 1014, conform extrasului de CF asupra acestui imobil sunt proprietari reclamantul și numitul în cotă de părți fiecare, iar în condițiile art.480 cod civil acțiunea nu a fost promovată de către toți proprietarii.
În consecință, față de cele reținute, Curtea apreciază că hotărârile celor două instanțe sunt temeinice și legale și nu există temeiuri pentru modificarea acestora, conform art.304 și 312 Cod procedură civilă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe reclamanții recurenți să plătească pârâților intimați cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 399,85 lei, conform chitanțelor de la dosar, reprezentând onorariu de avocat și costul deplasării la instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.53/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Obligă pe recurenți să plătească intimaților și suma de 399,85 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat Dr.- - - -
GREFIER
- -
Red.AC/25.09.2008
Dact./25.09.2008
Judecătoria C-judecător Agentina
Tribunalul C-S-judecători,
2 ex.
Președinte:Ion GraurJudecători:Ion Graur, Adriana Corhan, Maria Lăpădat
