Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 781/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 781/
Ședința publică din 5 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - "A & D SRL T împotriva deciziei civile nr.433/A/6.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții G, și, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă - "A & D SRL T consilier juridic și pârâții G, și, lipsă fiind pârâtul intimat .
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 9,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 0,50 lei.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar de către pârâții intimați întâmpinare din care se comunică 1 ex. cu reprezentantul reclamantei recurente.
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar delegația de reprezentare și dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 9,5 lei și timbru judiciar în sumă de 0,50 lei. Solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a răspunde în scris la întâmpinarea comunicată prin concluzii scrise.
Pârâții intimați prezenți G, și arată că se opun cererii de amânare formulată în cauză de către reprezentantul reclamantei recurente, considerând că cele învederate prin întâmpinarea depusă nu sunt chestiuni noi, iar reclamanta și-a mai spus punctul de vedere față de aceste probleme.
Curtea, în deliberare, față de faptul că întâmpinarea a fost depusă la dosar cu 5 zile înainte de termenul de judecată, respinge cererea de amânare formulată în cauză și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitate apărătorului reclamantei recurente să ia cunoștință de conținutul acesteia.
Cauza fiind reluată la a doua strigare, pârâta intimată depune la dosar concluzii scrise, arătând că solicită acordarea cheltuielilor de judecată din apel.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii în grănițuire așa cum a fost formulată, pentru motivele invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul intimat G solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Pârâta intimată solicită respingerea recursului ca nefondat. Consideră că obiectul acțiunii îl constituie revendicarea și nu grănițuirea.
Pârâta intimată, de asemenea solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.10.303/07.11.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.9363/27.06.2005, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâții G, și, nefiind acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că pârâții 1 și 2 au cumpărat imobilul evidențiat in CF - T Teren de construcții cu garaj in suprafață de 286,50 mp în- in anul 1991, conform Încheierii de CF 11883/1991, iar pârâții 3 și 4 au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului evidențiat in CF - T teren cu construcții in- in suprafață de 386,50 mp, prin donație, în anul 1997, conform încheierii de CF nr.7537. Reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului evidențiat in CF - T, nr. 14415/2/1 Teren în- a în suprafață de 4531 mp prin schimb imobiliar cu Primăria Municipiului T în anul 2002 și conform actului de dezmembrare din 30.04.2002.
Conform art.584 cod civil "orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe J".
poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar care trebuie să separe două proprietăți limitrofe, cât și in situația în care există între proprietăți învecinate semne exterioare de delimitare, însă acestea sunt controversate, ori există îndoieli ca aceste semne ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăți, cum este cauza de față, în care reclamanta afirmă că pârâții au pătruns abuziv cu gardul pe terenul său, primii cu 36 mp, iar următorii 2 cu 34 mp.
Scopul final al grănițuirii este delimitarea proprietăților limitrofe, cu respectarea suprafețelor deținute și evidențiate în cărțile funciare pentru fiecare dintre proprietari, in cauza dedusă judecății, deși acțiunea este în grănițuire, față de petitul acțiunii formulat de reclamantă, dar și față de concluziile din ambele rapoarte de expertiză, reclamanta revendică o de teren din suprafața aflată în proprietatea pârâților 1 și 2 -de 36 mp, iar din suprafața aflată în proprietatea pârâților 3 și 4 -de 34 mp. În expertiza realizată de expertul și comunicată pârâților este vorba despre o de teren având lățimea de 1,9 și lungimea egală cu parcelele de teren ale pârâților, pentru ca în suplimentul de expertiză transmis prin faxul instanței sub nr.1171/06.11.2006, expertul să afirme că "familiile și folosesc in plus de la SRL o de teren de 16,62 mp cu o lățime de 50 cm iar nu de 1,90 cum eronat am prezentat in raportul de expertiză depus".
Din raportul de expertiză realizat de expertul rezultă că pârâții folosesc o suprafață de 288 mp, cu 1,5 mp mai mult decât cea din CF, iar pârâții folosesc o suprafață de teren de 287 mp, cu 0,5 mp mai mult decât cea înscrisă în CF, fără ca nici unul dintre experți să măsoare și să indice în concluziile raportului său cât folosește efectiv reclamanta.
În această situație era obligația reclamantei de a-și dovedi dreptul de proprietate cu privire la fâșia pretins ocupată de pârâți, așa cum cere art.1169 cod civil, conform căruia "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească". Nici unul dintre cei doi experți nu au înscris în răspunsul lor care este suprafața reală de teren pe care o folosește reclamanta, față de cea înscrisă în CF, spre a dovedi că pârâții ocupă în mod abuziv o suprafață cu o lățime de 1,9, iar ulterior de 0,5. O astfel de, ar diminua substanțial terenul pârâților, și așa, de dimensiuni reduse, ori pârâții folosesc suprafețe aproape egale cu cele înscrise în CF, diferențele de 0,5 mp, respectiv 1,5 mp, constatate de expertul fiind acceptate ca erori de măsurătoare.
Cum pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului lor anterior reclamantei, cum semnele de hotar erau deja trasate prin gardul pârâților, iar pârâții folosesc suprafața evidențiată în CF, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei nu este întemeiată.
Instanța nu a putut reține în sarcina pârâților vreo activitate culpabilă legată de schimbarea liniei de hotar. În aceste condiții acțiunea reclamantei care revendică o de teren de 1,9 lățime, cât timp nu a dovedit că această este în proprietatea sa, are natura juridică a unei acțiuni în revendicare, iar nu în grănițuire. Nici o probă din dosar nu confirmă faptul că pârâții ar fi schimbat linia de hotar și ar fi acaparat ilegal din terenul reclamantei, după ce reclamanta a devenit proprietara asupra imobilului în anul 2002. De altfel, este surprinzător că prin actul de dezmembrare autentificat sub nr.1554/30.04.2002 reclamanta dezmembrează parcela învecinată cu pârâții, cu nr. 14415/2 în suprafață de 4761 mp, în două parcele, prima cu nr. 14415/2/1 învecinată cu terenul pârâților, în suprafață de 4531 mp, iar cea de-a doua cu nr. 14415/2/2 în suprafață de 230 mp, fără a face nici un fel de observații referitoare la terenul ocupat "abuziv" de pârâți.
Impotriva sentinței civile nr.10.303/07.11.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.9363/27.06.2005, au declarat apel atât reclamanta - "A & D SRL T, cât și pârâții G, și.
Pârâții-apelanți au reproșat judecătoriei că nu a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, constând în achitarea onorariului de expert și a celui avocațial.
Reclamanta-apelantă a reproșat primei instanțe greșita interpretare și aplicare a legii. Astfel, în opinia apelantei nu se pune problema vreunei revendicări de teren, ci a stabilirii corecte a liniei de hotar. Or, după părerea expertului, în trecut aceasta a avut un alt aliniament ce se regăsește în prezent în terenul ocupat de pârâți.
Tribunalul Timiș, prin decizia civilă nr.1028/A/6.12.2007 a respins apelurile, menținând sentința Judecătoriei ca fiind legală și temeinică.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr.270/12.03.2008 a desființat decizia tribunalului, trimițând pricina spre rejudecare instanței de apel. Instanța de control judiciar a îndrumat tribunalul să efectueze o contraexpertiză pentru a lămuri contradicțiile existente.
Prin decizia civilă nr.433/A/06.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.10303/7.11.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 9363/2005, în contradictoriu cu intimații, G și.
A admis apelul declarat de pârâții, G și împotriva aceleiași sentințe.
A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat reclamanta la plata către pârâți a sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert.
Au fost păstrate în rest dispozițiile sentinței atacate.
A fost obligată apelanta la plata către intimați a sumei de 1.002 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în calea de atac a apelului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut că, așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, în speță, finalitatea urmărită de reclamanta-apelantă prin declanșarea prezentului demers judiciar este asigurarea suprafeței tabulare de 4531. ( obținută în urma unui schimb imobiliar, și mai apoi a unei dezmembrări efectuate chiar de, în calitate de proprietară). Că nu a înțeles să-și intituleze acțiunea introductivă ca fiind una în revendicare nu are relevanță, instanțele judecătorești fiind datoare, în temeiul rolului activ reglementat de art. 129 alin. 4 și 5 pr. civ. în corelație cu art. 84. pr. civ. să dea calificarea juridică ce rezultă din situația de fapt expusă de reclamant și din interesul judicios urmărit de acesta.
Or, în speță, chiar reclamanta-apelantă este cea care afirmă că pârâții "au pătruns abuziv" pe terenul lor și au montat, la fel de abuziv, un gard de sârmă, restrângându-le suprafața la 4461.
În atare situație, în mod judicios a conchis judecătoria că reclamanta revendică porțiunea de teren ce îi lipsește pentru a-și asigura suprafața tabulară și nu urmărea reconstituirea liniei vechi de hotar. Ceea ce implică, în mod necesar dovedirea ocupării abuzive a unei porțiuni din terenul - proprietatea reclamantei.
Împrejurarea că cele două expertize realizate în primul ciclu procesual au conchis, pe bază de măsurători, că pârâții folosesc în plus o suprafață infimă față de cea tabulară nu este de natură să conducă indubitabil ( fără alte probe care să susțină deposedarea abuzivă) la ideea că minusul constatat de petiționară s-ar regăsi în surplusul infim folosit de pârâți.
fiind că cel puțin teoretic, este exclus ca o proprietate să fie lipsită de contur ceea ce, în planul vecinătății, înseamnă traiectoria liniei închise care o separă în spațiu și-i atribuie configurație. altfel, într-un raționament de logică elementară, este exclusă o transmisiune a unei proprietăți nedeterminate în spațiu, adică a unor semne de hotar. S-ar putea însă ca acestea să nu mai fie vizibile, ceea ce nu este cazul în speță, unde proprietățile limitrofe sunt delimitate printr-un gard de sârmă.
Ceea ce îngăduie și obligă la a se conchide că, la data dobândirii dreptului de proprietate asupra parcelei în discuție (în anul 2002), reclamanta-apelantă a avut reprezentarea în spațiu a acesteia. Împrejurarea că în prezent, nu îi este asigurată suprafața tabulară nu este de natură să conducă în mod direct la admisibilitatea unei acțiuni în revendicare, cu consecința reașezării semnelor de hotar. așa se privește a avea configurația juridică acțiunea introdusă de petiționară în cuprinsul căreia pretinde că pârâții i-ar fi ocupat abuziv o porțiune de teren și că ar fi mutat gardul. Și aceasta pentru că este binecunoscută excepția de la principiul opozabilității înscrierilor de carte funciară în ceea ce privește suprafața terenurilor (art.32 lit. a din Legea nr.7/1996 republicată).Altfel spus, cartea funciară nu garantează întinderea suprafeței înscrisă.
Devenind îngăduită și chiar obligatorie concluzia că reclamanta-apelantă avea a dovedi așa cum în mod corect a reținut și judecătoria, (nu numai cu măsurători ce constatat surplusuri și minusuri) și pătrunderea abuzivă în terenul lor a pârâților, precum și mutarea semnelor de hotar.
Or, primul raport de expertiză efectuat de expert se limitează la a măsura parcelele pârâților, lățimea străzii - și a conchide că trebuie mutat gardul despărțitor pentru simplul motiv că pârâții folosesc 287 și, respectiv 288. față de 286,5, ce reprezintă suprafața tabulară.
C de-al doilea raport de expertiză efectuat de expert, deși aparent, pare a identifica posibile vechi semne de hotar este contrazis de suplimentul la expertiză efectuat de același specialist și care, fără a mai relua considerațiile referitoare la "vechile semne de hotar" ajunge la concluzia celui dintâi expert, tot în urma efectuării unor măsurători și a consultării mai multor documente anterioare (planuri de situație efectuate în momentul dezmembrării parcelei 14418 din care rezultă și cele ale pârâților, etc.)
dispusă de instanța de apel, la îndrumarea instanței de recurs, și din care face parte și expertul conchide că, pentru a asigura lățimea parcelelor pârâților și cea a străzii - ce rezultă din planurile de dezmembrare anterioare, trebuie retrasă linia de hotar cu 0, 46. fără a se mai face referire la eventuale vechi semne vizibile de hotar, altele decât cele existente.
La întrebarea suplimentară a instanței referitoare la acest aspect, cei trei experți au răspuns că la data efectuării expertizelor topografice erau vizibile vechile fundații ale limitelor gardului, și care nu mai este vizibil datorită operațiunii de delimitare ulterioară efectuată chiar de reclamantă. De altfel, acest răspuns evaziv și deloc lămuritor în opinia instanței a fost contestat chiar de către reclamanta-apelantă prin concluziile scrise depuse la dosar.
În consecință, tribunalul a reținut că, pe de o parte, reclamanta-apelantă nu a dovedit, în condițiile de exigență ale art. 1169 Cod civil deposedarea abuzivă de suprafața pretinsă de la pârâți și nici dacă și când pârâții ar fi mutat gardul de sârmă ce delimitează proprietățile. Cu atât mai mult cu cât, dobândind ulterior dreptul de proprietate asupra parcelei inițiale cu nr.14415, a avut configurația în spațiu a terenului (împrejmuit dinspre partea pârâților), și nu poate invoca neasigurarea suprafeței tabulare pentru a stabili, pe cale judiciară o nouă delimitare a proprietăților. Pe de altă parte,trebuie precizat că strada - diminuează proprietățile pârâților (aspect reținut de toate cele trei lucrări de specialitate efectuate în cauză) și că instanța nu poate opera numai cu simple prezumții (vizând eventuale foste semne de hotar contestate chiar și de reclamantă), pentru a conchide că, în adevăr, pârâții ar fi mutat, în mod abuziv semnele de hotar.
Tribunalul a subliniat încă o dată, că minusul constatat la un teren nu poate fi pus, parțial, pe seama surplusului constatat la parcela învecinată, asemenea minusuri sau surplusuri pot fi constatate și în parcelele învecinate și își găsesc explicația, de cele mai multe ori, în multiplele dezmembrări și divizări anterioare (iar în speță, în parte, și prin lărgirea domeniului public - a străzii - față de limita inițială propusă). în care regularizarea acestor diferențe în plus sau în minus urmează a fi realizată prin mijloace specifice apărării dreptului de proprietate( acțiunea în revendicare, sau cea în grănițuire) și ca atare rămâne subsumată dovedirii condițiilor de admisibilitate a acestora (în speță, însă nu s-a dovedit nici deposedarea abuzivă, nici schimbarea vechilor semne de hotar).
Față de cele menționate, tribunalul, în temeiul art. 296 alin.1 pr.civ. a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta-apelantă împotriva sentinței civile nr.10303/7.11.2006, pe care a păstrat-o sub acest aspect, cu amendamentele supra anunțate.
Tribunalul a reținut parțial întemeiate criticile aduse hotărârii atacate de către pârâții-apelanți, sub aspectul cheltuielilor de judecată. Astfel, cum reclamanta se află în culpă procesuală, iar pârâții-apelanți au făcut dovada achitării onorariului de expert, instanța a admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată și a obligat reclamanta la plata către pârâți a sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea plății expertului.
În temeiul art. 274.pr.civ. a fost obligată apelanta la plata către intimați a sumei de 1.002 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Impotriva deciziei civile nr.433/A/6.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în termen legal, la data de 28.08.2009, a declarat recurs reclamanta - "A & D SRL T, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii în grănițuire așa cum a fost formulată.
In motivarea recursului, reclamanta recurentă - A and D SRL a susținut că decizia civilă recurată este nelegală, deoarece instanța de apel a pronunțat o hotărâre interpretând greșit actul juridic dedus judecății, decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că a menținut susținerea primei instanțe privind acțiunea în revendicare și nu în grănițuire și nu a aplicat corect prevederile art.584 civ. privitor atât la limitele de hotar cât și la cheltuielile cu grănițuirea.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.299, 304 pct.8 și 9 și art.312 pr.civilă.
Prin motivele de recurs depuse în scris la dosar, reclamanta susține că pârâții și-au modificat frontul stradal prin lărgirea abuzivă a străzii - și pentru a-și menține suprafața de teren de 286,5. au mutat gardul din spatele terenului, pe proprietatea acesteia.
Acesta fiind și motivul pentru care linia despărțitoare între nr.14.418 și 14.415 este frântă în dreptul proprietății pârâților, deși în realitate, conform documentației prezentate în instanță, ea trebuie să fie o linie dreaptă.
In această situație, reclamanta precizează că a solicitat doar ca pârâții să-și mute gardul pe vechiul amplasament, așa cum rezultă indubitabil, fără echivoc, din raportul de expertiză al expertului, privitor la vechile semne de hotar care erau foarte vizibile în momentul efectuării expertizei.
Sub acest aspect, reclamanta precizează că în mod greșit cele două instanțe de judecată au reținut că reclamanta nu a dovedit mutarea semnelor de hotar dintre proprietăți, întrucât acest aspect rezultă evident și fără dubiu din concluziile expertizei întocmită de expert și din fotografiile preluate de pe internet, făcute din satelit.
De astfel, arată reclamanta, nu și-a propus să administreze probe în acest sens, pentru că dovada concludentă a mutării gardului de pe vechiul amplasament o constituie tocmai faptul că linia despărțitoare dintre proprietăți trebuie să fie dreaptă, dar ea în prezent este frântă în dreptul proprietății pârâților.
Pentru aceste considerente, reclamanta a solicitat admiterea recursului, depunând la dosar: documentația de dezmembrare a expertului, documentația de dezmembrare a firmei As SRL, plan de situație - expertiza, fila 4 și 5 din expertiza expertului, planșa nr.2 din expertiza efectuată de expert, propuneri pentru soluționarea cauzei din raportul de contraexpertiză, fotografii făcute de reclamantă și fotografii luate de pe internet.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în termen legal, intimații G, și au solicitat respingerea ca nefondat a recursului, întrucât din concluziile expertizelor întocmite în cauză nu a rezultat că minusul revendicat de reclamantă se regăsește în dreptul proprietății pârâților, și dimpotrivă s-a demonstrat că pârâții folosesc o suprafață reală cu cea din CF nr.14418/3/1 nr.14418/3/2.
In ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia pârâții au mutat vechiul gard existent, pârâții arată că fotografiile din satelit sunt irelevante și nereale, întrucât pe fotografiile mai vechi (anul 2006) se văd casele pe răzor și gardul făcut de ei.
Examinând recursul declarat de reclamantă prin prisma motivelor invocate în scris, raportat la actele depuse la dosar, dispozițiile art.299, 304 pct.8 și 9, invocate ca temei de drept și art.584 civil, Curtea constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Pornind de la temeiul de drept indicat de reclamanta - "A & D SRL T în susținerea cererii sale introductive, respectiv art.584 civil, care reglementează grănițuirea între două sau mai multe proprietăți tabulare, și având în vedere și finalitatea urmărită de reclamantă, prin prezenta acțiune civilă, desprinsă din considerentele acțiunii civile, aceea de a-și revendica o de teren de 36. din proprietatea deținută de pârâții și de 34. din proprietatea pârâților, afirmativ ocupată abuziv de aceștia din terenul proprietatea reclamantei, este important de reținut că pârâții și au dobândit în proprietate imobilul înscris în CF - T, de 586,50. - teren de construcții cu garaj, în anul 1991, iar pârâții și -, au dobândit în proprietate prin donație, în anul 1997, imobilul teren de 286,50. înscris în CF 114.407.
Reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF 129.912 T, nr.14415/2/1, teren în- A, în suprafață de 4531. prin schimb imobiliar cu Primăria Municipiului T, în anul 2002.
Scopul grănițuirii este delimitarea proprietăților limitrofe, cu respectarea suprafeței deținute și înscrise în CF pe fiecare dintre proprietari. La data dobândirii de către reclamantă a proprietății sale, aceasta a avut reprezentarea faptică a întinderii și delimitării terenului dobândit, prin delimitarea deja existentă proprietăților de gardul de sârmă al pârâților.
In cauză au fost efectuate în primul ciclu procesual (dosar 9363/C/2005 al Judecătoriei Timișoara ) două expertize topografice, care concluzionează, în urma măsurătorilor efectuate în teren, că, față de suprafețele înscrise în CF, pârâții folosesc cu 1,5. mai mult, iar pârâții cu 0,5. fără a se stabili exact suprafața de teren folosită de reclamantă.
In baza deciziei civilă de casare, nr.270/R/12.03.2008 a Curții de Apel Timișoara, în rejudecarea apelurilor, s-a efectuat o contraexpertiză care, relativ la linia de delimitare a proprietății, frântă în dreptul proprietății pârâților, face precizarea expresă, în răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamantă (fila 81 dosar apel) că "este departe de casă cu nr.9A și 9B (proprietatea pârâților), este în dreptul casei cu nr.11, care nu are legătură cu cauza și nu are relevanță pentru stabilirea aliniamentului de grănițuire.
Cei trei experți care au efectuat contraexpertiza dispusă în cauză, fac precizarea că măsurătorile au fost efectuate în dreptul celor două case, 9A și 9B, de la strada -, inclusiv limitele de proprietate a reclamantei - "A & D SRL T și împrejmuirile actuale.
In această situație, Curtea apreciază că în mod corect cele două instanțe de judecată au apreciat că, față de dobândirea de către reclamanta - "A & D SRL T, a proprietății sale, în anul 2002, ulterior dobândirii de către cei doi pârâți a proprietății sale, în condiția de delimitare deja existentă între proprietăți prin gardul de sârmă al pârâților, și fără dovedirea concretă a împrejurării mutării de către aceștia a gardului existent, cu consecința ocupării abuzive a unei porțiuni din terenul reclamantei, acțiunea în grănițuire și revendicare, formulată de reclamantă este neîntemeiată.
Potrivit tuturor acestor considerente, Curtea, în baza art.299, 312 alin.1 pr.civ. având în vedere că în cauză nu sunt incidente nici unul din temeiurile de modificare ori casare a deciziei civile recurate, va respinge recursul ca nefondat.
Relativ la cheltuielile de judecată în cuantum de 1.200 lei (onorariu de avocat în apel), solicitate de pârâții și, aferente apelului, dovedite cu chitanța nr.-/2.05.2008, Curtea le va respinge, întrucât intimații nu au declarat recurs pentru acestea, putând fi solicitate pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - "A & D SRL T împotriva deciziei civile nr.433/A/6.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 octombrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.: /05.11.2009
Tehnored./M/ 2 ex./06.11.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Marinela Giurgincă, Erica Nistor
