Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 79/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 79
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 217 din data de 3 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu intimatul reclamant, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant, asistat de avocat, lipsind recurentul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței întâmpinarea formulată de intimatul reclamant.
De asemenea, se învederează cererea formulată de avocat pentru recurentul pârât, prin care solicită amânarea cauzei, pentru imposibilitatea de prezentare, întrucât are o altă cauză de susținut pe rolul Judecătoriei Strehaia, după care;
Avocat pentru intimatul reclamant, arată că se opune la cererea de amânare formulată în cauză.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul recurentului pârât, ca fiind nelegal formulată.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Olt ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 546 din 16.04.2008, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul -., împotriva pârâtului și a fost omologat în parte raportul de expertiză, cu modificările aduse de instanță.
S-a stabilit hotarul despărțitor între proprietățile părților, având ca puncte de reper distanța dintre cei doi stâlpi de beton care despart proprietățile părților la stradă, în linie dreaptă.
A fost obligat pârâtul să monteze pe acoperiș, parazăpezi și la plata sumei de 210,25 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 584 din Codul civil stabilindu-se hotarul dintre proprietățile părților având ca punct de reper distanța dintre cei doi stâlpi de beton aflați la stradă care despart proprietățile părților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul -., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei întrucât dispozitivul hotărârii nu poate fi pus în executare nefiind stabilit aliniamentul pe care se găsește gardul despărțitor.
A considerat apelantul că instanța trebuia să țină cont de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, judecătorul neputând efectua măsurători ca un specialist.
Ca atare, nu s-a impus modificarea raportului de expertiză deoarece expertul desemnat a identificat suprafețele de teren aflate în proprietatea părților, constatându-se o diferență de 57 mp.
Pârâtul legal citat nu a depus la dosar întâmpinare.
Tribunalul Olt prin decizia nr. 217/3 sept. 2008 admis apelul formulat de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 546 din 16.04.2008, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât,
A schimbat în parte sentința în sensul că a stabilit hotarul despărțitor al proprietății părților pe latura de a terenului reclamantului conform schiței cadastrale de la fila 6 dosar, respectiv: pe direcția N - S, astfel încât terenul reclamantului să aibă pe latura de Nord - 34,5 ml, iar pe latura de Sud - 42,8 ml.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
A obligat intimatul pârât la plata către apelantul reclamant a sumei de 1215 lei cheltuieli de judecată în apel.
Din motivarea acestei hotărâri se poate reține că dispozitivul primei hotărâri este neclar și lipsit de precizie, dat fiind că a trasat granița dintre proprietăți folosind ca puncte de reper distanța dintre 2 stâlpi de beton, fără însă a indica și amplasamentul acestora.
Astfel că s-a impus explicarea în amănunt a delimitării graniței și indicarea cert6ă a punctelor de delimitare pentru a facilita executarea silită.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul solicitând casarea ei ca nelegală și netemeinică.
Recurentul a motivat arătând că instanța nu a stabilit o nouă graniță, ci doar a confirmat granița deja existentă, că pârâtul nu este proprietarul terenului grănițuit și că în final a fost greșit obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Recurentul pârât a formulat doar recurs împotriva deciziei de apel fără însă a fi formulat și apel împotriva sentinței de fond.
Ori, prin decizia de apel, instanța nu face decât să confirme admiterea acțiunii în grănițuire stabilită pe fond, iar admiterea în parte a apelului reclamantului nu a făcut decât să completeze și să explice în amănunt amplasamentul graniței deja stabilite pe fond.
Ca urmare, r3ecurentul nu mai poate direct în recurs să atace admiterea pe fond a cererii în grănițuire.
Atât timp cât grănițuirea a fost admisă la fond, iar recurentul nu a formulat apel împotriva sentinței, în recurs, pârâtul recurent nu mai poate ataca conținutul sentinței pronunțate în primă instanță, atât cu referire la admiterea cererii cât și cu referire la amplasamentul graniței.
În atare situație recurentul nu mai poate invoca direct în recurs faptul că nu are nici un drept asupra terenului grănițuit. Această susținere nu a fost făcută nici în primă instanță, nici cu ocazia derulării probatoriului și efectuarea expertizei tehnice și nici cu ocazia formulării de obiecțiuni la această expertiză. iar după admiterea acțiunii în grănițuire, pârâtul nu a formulat apel fiind astfel implicit de acord cu soluția pronunțată.
În atare situație, recurentul nu mai poate formula nici un motiv de recurs care să vizeze în mod direct admiterea pe fond a acțiunii în grănițuire. Această acțiune a fost legal admisă, iar granița trasată de către expert în raport de titlul de proprietate și în conformitate cu titlul de proprietate al pârâtului este atât legală cât și temeinică.
Faptul că pârâtul a fost obligat și la cheltuielile de judecat5ă este perfect legal atât timp cât pârâtul s-a opus în mod constant și se opune și în prezent prin conținutul recursului său, admiterii acțiunii formulate de reclamant.
De altfel conduita procesuală a pârâtului este contradictorie și de neînțeles.
Pe de o parte pârâtul este de acord cu granița trasată în raport de întinderea propriului titlu de proprietate,dar pe de altă parte pur și simplu se opune formal acțiunii.
Ca urmare, instanța a făcut o legală aplicare a dispozițiilor art. 274 cod pr.civ.
În consecință recursul pârâtului este nefondat, Curtea urmând să dispună respingerea lui conform celor arătate cu obligarea recurentului conform art. 274 cod pr.civ. la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în sumă de 770 lei reprezentând onorariu de avocat plus cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 217 din data de 3 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu intimatul reclamant.
Obligă recurentul la plata către intimatul reclamant a sumei de 770 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
2ex/29.01.2009
Tehn.red.
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
