Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 793/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 793
Ședința publică de la 07 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 176 din 9 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, -, G, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă asistată de avocat, intimata pârâtă, lipsind recurenții reclamanți și, intimații pârâți -, G.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Recurenta reclamantă procedează la semnarea recursului.
Față de faptul că motivele de recurs nu au fost semnate de reclamanții și, instanța pune în discuție excepția nulității recursurilor declarate de reclamanții, în raport de dispozițiile art. 3021Cod procedură civilă.
excepția cu fondul, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția pusă în discuție.
Cu privire la recursul declarat de arată că motivele de recurs sunt cele prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea Tribunalului Dolj fiind lipsită de temei legal și că este dată cu aplicarea greșită a legii.
Arată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1201 cod civil privind existența triplei identități, astfel instanța, în mod greșit, a soluționat cauza pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului.
De asemenea, susține că suprafață de 114 mp care face obiectul cauzei este o altă suprafață, reținându-se în mod greșit autoritate de lucru judecat.
Precizează că este un raport de expertiză în care se arată că este vorba de o altă suprafață.
Pune concluzii de admitere a recursului, casare a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă lasă la aprecierea instanței cu privire la excepțiile invocate.
Arată că hotarul despărțitor a fost stabilit în mod corect în funcție de actele de proprietate și că nu ocupă din suprafața de teren a reclamanților.
Solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Judecătoria Tg.Cărbunești, reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâții G, și --, solicitând instanței stabilirea liniei de hotar ce desparte cele două proprietăți, iar ca urmare a stabilirii liniei de hotar, pârâții să fie obligați să respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren pe care au acaparat-o din proprietatea acestora.
Au solicitat de asemenea, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că li s-a reconstituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate cu nr. -/15 iulie 1999, pentru suprafața de 0,1170 ha, iar pârâților pentru suprafața de 1057 mp,conform titlului de proprietate nr.-/16.08.2002, terenul reclamanților fiind situat în, 1603, 1604, iar cel din litigiu are ca vecini la nord - rest proprietate, la vest - rest proprietate, la sud - DC 47, la est -.
Că, pe terenul în litigiu sunt edificate construcții mai vechi și pârâții nu mai respectă hotarele vechi, bucătăria și copertina fiind construite recent, fără a deține autorizații de construire, casa veche de la miazăzi aliniindu-se perfect cu construcția de pe latura de nord, aceasta fiind linia de hotar dintre cele 2 proprietăți.
Au mai arătat că prin nerespectarea mejdinei pârâții le ocupă teren, plecând cu 1. lățime de la stradă pe o distanță de 18, ajungându-se la 5 lățime.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 584 și 480 Cod civil.
Ulterior, acțiunea a fost precizată, în sensul că terenul ocupat este descris ca fiind de 1m. lățime la stradă pe o lungime de 18, ca apoi să ajungă la 5m lățime (după lungimea de 18m) pe o lungime de 12, conform celor precizate la fila 48 din dosarul instanței de fond.
Pârâții au formulat întâmpinare, arătând că a mai existat un litigiu pentru o suprafață de 124 mp situat în comuna, județul G, pe care pretindeau că o ocupă din terenul lor, cu vecini la nord -, la sud - drumul, la vest - proprietatea reclamanților și la est - .
Referitor la acea cauză, reclamanților li s-a respins acțiunea prin decizia civilă nr. 998 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 457/2003, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 4868/2003 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 4582/CIV/2003, finalizându-se prin respingerea acțiunii reclamanților.
Au invocat, în situația în care este vorba de același teren, excepția autorității de lucru judecat.
Pe fondul cauzei au arătat că nu dețin în proprietate tot terenul din titlul de proprietate, stare de fapt constatată în dosarul nr. 6711/2003, având ca obiect constatare nulitate absolută titlu, acțiune ce a fost respinsă prin sentința civilă cu nr. 553/2005.
Au mai arătat pârâții că linia de hotar dintre cele 2 proprietăți a fost stabilită de autorii părților, ca fiind aceea care merge de la stradă până la colțul bucătăriei pe o porțiune din spatele bucătăriei, iar din celălalt al bucătării linia de hotar era construită din gard și mergea până la limita de răsărit a proprietății.
În 1995 reclamanții au refăcut gardul și odată cu refacerea acestuia au intrat cu cca. 40 cm spre sud.
Nu este adevărat că bucătăria și copertina sunt edificate recent, acestea fiind edificate încă din 1972 cu autorizație de construcție.
La solicitarea părților a fost încuviințată proba testimonială și expertiză tehnică de specialitate, în cadrul căreia a fost efectuat raportul de expertiză de expert.
Prin sentința civilă nr. 4239/20.11.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea având ca obiect grănițuire formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții G, și -.
S- stabilit linia de hotar dintre proprietățile reclamanților și pârâților ca fiind aliniamentul din drum (DC 47) până în colțul de sud-vest al bucătăriei pârâților (proiecția streșinii la sol), pe o lungime de 18, continuând prin spatele bucătăriei (proiecția streșinii la sol), pe toată lungimea acesteia până la colțul de nord-vest al bucătăriei pârâților (proiecția streșinii la sol), iar de aici pe gardul existent la data efectuării expertizei, până la limita nordică unde începe vecinătatea cu, pe o lungime de 10,90m, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
A fost admisă excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea având ca obiect revendicare, iar ca o consecință acesteia s-a respins acțiunea în revendicare.
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 1.595.000 lei ROL cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul expertului și taxa de timbru.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că dreptul la acțiune bazat pe dispozițiile art. 584 Cod civil, circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof,de a pretinde vecinului său prin acțiune în justiție (sau pe cale amiabilă) restabilirea hotarului care separă fondurile învecinate și marcarea acestora prin semne materiale vizibile.
În speță, instanța a constatat vecinătatea între proprietățile celor 2 părți care nu este delimitată însă prin semne vizibile de hotar, astfel încât, din acest punct de vedere sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru admiterea acestui capăt de cerere.
Întrucât prin expertiză s-a identificat hotarul real prin raportare la semnele vechi de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate ale părților implicate în litigiu, s-a stabilit linia de hotar în conformitate cu determinarea făcută prin schița anexă la raportul de expertiză, pe următorul aliniament: din drum (DC 47) până în colțul de sud-vest al bucătăriei pârâților (proiecția streșinii la sol) pe o lungime de 18 continuând prin spatele bucătăriei (proiecția streșinii la sol) pe toată lungimea acesteia, până la colțul de nord-vest al bucătăriei pârâților (proiecția streșinii la sol), iar de aici pe gardul existent la data efectuării expertizei până la limita nordică, unde începe vecinătatea cu, pe o lungime de 10,90.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere având ca obiect revendicare, în urma analizării considerentelor deciziei nr. 998/10.07.2003 și a raportului de expertiză efectuat în prezenta cauză, instanța a reținut că reclamanții pun în discuție dreptul de proprietate asupra aceluiași teren, în contradictoriu cu aceiași pârâți, întrunindu-se astfel tripla identitate de obiect, cauză și părți, pentru a fi admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți și susținută de către aceștia în întâmpinare.
În ceea ce privește obiectul cauzei, s-a observat că deși acesta vizează o suprafață de teren de 114 mp (precizarea reclamanților la acțiune) față de 350 mp cât erau solicitați în prima acțiune, fila 14, suprafața de teren este aceeași cu cea identificată în prima acțiune, concluzii desprinse ca urmare a analizei făcute în teren de către expert.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, precum și, care însă nu a fost parte în proces la instanța de fond.
În motivele de apel s-a invocat că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod pr. civilă, sentința necuprinzând motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Că, la stabilirea hotarului dintre părți nu s-au avut în vedere actele vechi de proprietate din care rezultă hotarul real, inclusiv cât trebuie să aibă fiecare la stradă.
Au susținut că, deși au solicitat altă expertiză, motivat de faptul că expertul nu a transpus în teren actele de proprietate vechi, cererea a fost respinsă, fără a se motiva în hotărâre de ce.
S-a mai susținut că sentința este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în sensul că nu erau incidente dispozițiile art. 1201 Cod civil, astfel că în mod greșit instanța a soluționat cauza pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului.
În același timp, apelații au învederat că instanța trebuia să pună în discuție cererea părților de la fila 159, astfel că neanalizând-o echivalează cu o nepronunțare a instanței asupra acestei cereri, fiind incidente dispozițiile art. 297 Cod pr. civilă, impunându-se admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin decizia civilă nr.176 din 09 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelantul și ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți și.
Pronunțându-se astfel, tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut corect starea de fapt, ca fiind cea care a rezultat din probe respectiv, din actele de proprietate ale părților emise în baza legii fondului funciar, proba testimonială și raportul de expertiză.
Potrivit art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert, a rezultat că întinderea terenului revendicat prin acțiune nu se identifică întru totul cu întinderea terenului precizat în decizia nr. 998 A/2003, în prezenta cauză fiind vorba doar de 114., dar este evident că amplasamentul ca vecinătăți este unul și același cu cel din decizia civilă nr.998 A/2003 a Tribunalului Gorj, decizie în care reclamanții s-au judecat în contradictoriu cu, autoarea pârâților, în revendicare.
Ca atare, în mod legal instanța a respins acțiunea în revendicare pe excepția autorității de lucru judecat, făcând corect aplicarea dispozițiilor art. 137 (1) Cod pr. civilă.
Linia de hotar dintre proprietățile părților a fost stabilită corect de către expert în baza titlurilor de proprietate emise acestora în baza Legii nr.18/1991, acte invocate de către reclamanți prin cererea de chemare în judecată, pornind de la semnele exterioare vizibile și punctele necontestate de către părți, aceasta fiind confirmată și de depoziția martorei Gh., care a precizat că anexele au fost construite de 40 ani, bucătăria fiind construită de G, socrul lui.
Așadar, efectuarea unei noi expertize în calea de atac a apelului nu se mai impune pentru a se transpune în teren actele vechi de proprietate invocate de apelanți, devreme ce construcțiile au o vechime de peste 40 ani și așa cum rezultă din decizia civilă nr.998 A/2003 a Tribunalului Gorj, bucătăria este amplasată pe terenul indicat în titlul de proprietate al autoarei pârâților, iar cele două titluri de proprietate, cel al reclamanților și cel al pârâtei, nu se suprapun.
Cât privește cererea invocată de către apelanți, de ridicare a construcțiilor amplasate pe terenul acestora, sau orice plantații existente lângă linia de hotar, s-a constatat de către tribunal că aceasta se află formulată în concluziile scrise de la fila 159 în dosarul instanței de fond, depuse după închiderea dezbaterilor, astfel că în mod legal instanța de fond a apreciat că întregirea cererii de chemare în judecată se poate face doar în termenul prevăzut de art. 132 (1) Cod pr. civilă, astfel că în cauză nu se impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, nefiind incidente dispozițiile art. 297 Cod pr. civilă, așa cum au susținut apelanții.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții, și, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Au susținut că hotărârea recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Au arătat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.1201 Cod civil, nefiind îndeplinită cerința triplei identități, așa încât, instanța în mod greșit a soluționat cauza pe cale de excepție, fără a intra în cercetarea fondului.
Au învederat că, pentru soluționarea corectă a excepției puterii lucrului judecat, instanța trebuia să verifice dacă există identitate de obiect între cele două cauze, raportându-se atât la dispozitivul primei hotărâri, dar și la considerentele acesteia.
Au susținut că raportul de expertiză întocmit de expert, concluzionează în sensul că terenul revendicat în acțiunea de față nu se identifică întru totul cu terenul ce a format obiectul deciziei civile nr.998 A/2003 a Tribunalului Gorj, așa încât, greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat.
Recurenții au mai susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor cu judecata cărora a fost investită, respectiv nu s-a pronunțat cu privire la cererea ce a fost depusă la fila 159 din dosarul de fond și nu s-a pronunțat cu privire la precizarea de acțiune, prin care reclamanții au solicitat grănițuirea pe un total de 30. ( 12 + 18 ).
Că, în acest mod se încalcă și principiul contradictorialității.
Au mai arătat că se impunea efectuarea unei noi expertize în apel, care să țină cont de actele de proprietate ale părților, acte ce demonstrează că hotarul dintre proprietățile părților trebuie să fie în linie dreaptă, și nu în linie curbă.
Că, instanța de apel nu a verificat acest aspect și mai mult, s-a raportat la alte expertize care nu au fost efectuate în grănițuire.
Recurenții au susținut că procesul nu este unul echitabil, în sensul art. 6 din CEDO, câtă vreme instanța nu verifică susținerile părților și nu răspunde măcar printr-o singură motivare la aceste susțineri.
Recursul declarat de reclamanții și este nul, având în vedre prevederile art. 3021Cod pr. civilă.
Astfel, potrivit art. 3021alin. 1 lit. d Cod pr. civilă, cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, semnătura recurentului.
Dispozițiile legale citate sunt imperative, așa încât, lipsa semnăturii recurentului de pe cererea de recurs atrage sancțiunea nulității recursului.
În speță, cei doi recurenți nu au semnat nici una din cererile de recurs existente la dosar, nici cererea înregistrată la data de 4 iunie 2008, dar nici pe cea înregistrată la data de 10 iunie 2008.
Mai mult, deși au fost citați de Curtea de APEL CRAIOVA pentru termenul de judecată din 7 octombrie 2008 cu mențiunea expresă de a se prezenta în instanță pentru a semna recursul, aceștia nu s-au prezentat.
În atare situație, Curtea urmează să constate nulitatea recursului declarat de cei doi recurenți reclamanți.
Recursul declarat de reclamanta este nefondat.
Puterea de lucru judecat este reglementată în art. 1201 Cod civil, ca o prezumție legală irefragabilă și în art. 166 Cod pr. civilă, ca o excepție de fond peremtorie și absolută.
Pentru a opera excepția autorității de lucru judecat, trebuie să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.
În speță, în mod corect s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâți, deoarece este îndeplinită cerința triplei identități prevăzută expres de art. 1201 Cod civil.
De altfel, recurenta reclamantă susține că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 1201 Cod civil, întrucât nu există identitate de obiect, fiind vorba despre terenuri distincte.
Așadar, nu se contestă identitatea de părți și cauză, ci numai identitatea de obiect între litigiul purtat anterior și litigiul de față.
Susținerea recurentei din acest punct de vedere este nefondată și vine în contradicție cu lucrările aflate la dosar.
Astfel, obiectul capătului de acțiune în revendicare în prezenta cauză, l-a constituit suprafața de 114. teren ce are ca vecinătăți: la -, S - Dc.47, E - proprietatea pârâților și la - proprietatea reclamanților, iar obiectul litigiului purtat anterior între părți, soluționat irevocabil prin decizia civilă nr.998 /A/10 iulie 2003 Tribunalului Gorj, l-a constituit suprafața de 350. cu aceleași vecinătăți, din care face parte terenul în litigiu de 114.
terenului de 114. rezultă din schița anexă la raportul de expertiză întocmit la instanța de fond, de expert ( fila 148 dosar fond ), în timp ce vecinătățile terenului de 350. din litigiul anterior rezultă din considerentele deciziei civile nr.998/A din 10 iulie 2003 Tribunalului Gorj.
Chiar dacă cele două suprafețe au întinderi diferite, acestea se suprapun, terenul de 114. făcând parte din suprafața de 350. cu privire la care instanța de judecată s-a pronunțat în mod irevocabil.
În acest sens, sunt și concluziile raportului.
Faptul că expertul face mențiunea că întinderea terenului revendicat în prezenta acțiune nu se identifică întru totul cu întinderea terenului precizat în decizia civilă nr. 998 A/2003 a Tribunalului Gorj, nu poate fi interpretat în sensul celor susținute de recurenta reclamantă, respectiv că ar fi vorba de terenuri diferite.
Dimpotrivă, modalitatea de formulare a concluziilor raportului de expertiză converg spre ideea că, deși diferite ca întindere, cele două terenuri sunt identice, terenul de 114. fiind inclus în terenul ce a format obiectul deciziei civile nr. 998 /A/2003 a Tribunalului Gorj.
Prin urmare, în mod corect instanțele anterioare au făcut aplicarea dispozițiilor art. 1201 Cod civil, existând autoritate de lucru judecat cu privire la capătul de acțiune în revendicare.
Critica ce vizează modalitatea de stabilire a hotarului despărțitor dintre proprietățile părților este de asemenea, nefondată.
Hotarul despărțitor a fost stabilit pe baza raportului de expertiză întocmit la instanța de fond de expert, expertul identificând hotarul real prin raportare la semnele vechi de hotar, ținând seama și de titlurile de proprietate ale părților implicate în proces.
În raport de concluziile raportului de expertiză, instanțele anterioare au făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 584 Cod civil, stabilind granița dintre cele două proprietăți în conformitate cu legea și prin raportare la materialul probator administrat în cauză.
Susținerea recurentei, în sensul că instanța de fond s-a bazat pe alte expertize decât expertiza întocmită în cauza dedusă judecății este nefondată, venind în contradicție totală cu considerentele sentinței.
Faptul că în decizia instanței de apel se face trimitere la expertiza întocmită în dosarul nr.457/2003 al Tribunalului Gorj, în care a fost pronunțată decizia civilă nr.998/A/10 iulie 2003, nu poate fi interpretat în sensul susținerilor recurentei.
Motivarea instanței de apel sub acest aspect constituie un argument în susținerea soluției dată de prima instanță privind stabilirea hotarului despărțitor, soluție care, așa cum s-a arătat, s-a bazat în exclusivitate pe expertiza întocmită de expert.
Probatoriul administrat în cauză a fost complex și lămuritor pentru formarea convingerii instanței de judecată, astfel încât, nu se impunea efectuarea unei noi expertize de specialitate.
Instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor cererilor cu judecata cărora a fost investită, conformându-se în totalitate principiului înscris în dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă.
Referitor la cererea reclamanților privind ridicarea construcțiilor amplasate pe terenul acestora, instanțele anterioare au reținut corect că aceasta tinde la modificarea acțiunii, ceea ce însă nu este legal posibil decât în termenul prevăzut de art. 132 Cod pr. civilă.
Cum acest termen a fost cu mult depășit, instanța de fond nu avea temei legal în baza căruia să cerceteze susținerile formulate de reclamanți.
În cauza dedusă judecății au fost administrate probele necesare și pertinente pentru stabilirea adevărului, fiind luate în discuție toate cererile și susținerile formulate de părți, cu respectarea tuturor principiilor procesului civil, implicit a principiului contradictorialității.
Mai mult, atât la instanța de fond, cât și în apel reclamanții au beneficiat de apărare calificată.
În aceste condiții, Curtea constată că susținerea recurentei cu privire la încălcarea prevederilor art. 6 din CEDO, în sensul că procesul nu a fost unul echitabil, este nefondată și nu poate fi reținută.
Pentru considerentele arătate, recursul reclamantei este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 176 din 9 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, - și G.
Constată nulitatea recursurilor declarate de reclamanții și, conform art. 3021Cod pr. Civilă, împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
16.10.2008
Jud.apel
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Maria Cumpănașu
