Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 842/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.842
Ședința publică din 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții recurenți și împotriva deciziei civile nr.525/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și și pârâții intimați și L ROMÂN, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal pârâta recurentă asistată de avocat, lipsă pârâtul recurent reprezentat de avocat, pentru reclamanții intimați, și se prezintă avocat -, lipsă fiind pârâții intimați și Consiliul Local Român.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 06.10.2009 întâmpinarea formulată de reclamanții intimați, însoțită de împuternicire avocațială dată avocatului -. Un exemplar din întâmpinare se comunică apărătorului pârâților recurenți.
Avocat, apărător ales al pârâților recurenți, depune la dosar împuternicire avocațială.
Apărătorii părților învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, pentru pârâții recurenți Fitea și Fitea, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată. depune la dosar chitanță reprezentând onorariul de avocat în sumă de 1200 lei. susține că instanța de apel a ignorat prevederile art.34, 35, 35 din legea fondului funciar; că titlul de proprietate a fost dintotdeauna valabil înscris în cartea funciară; calculul de transformare din stânjeni în mp s-a făcut corect, conform calculului depus la dosar. Mai arată și că instanța de apel s-a ocupat în mod subiectiv cu suprafața de teren al reclamanților, care s-ar diminua nejustificat.
Avocat -, pentru reclamanții intimați, și, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei tribunalului Timiș, cu cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei și în dovedirea lor depune la dosar chitanță reprezentând onorariul de avocat. Apreciază că criticile pârâților recurenți sunt total nefondate, aceștia denaturează dispozițiile hotărârii atacate și susține că în cauză nu se contestă valabilitatea titlurilor de proprietate.
În replică apărătorul pârâților recurenți invocă dispozițiile art.304 pct.10 din fostul Cod de procedură civilă.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Timișoara, reclamanții, și au chemat în judecată pârâții și solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va da, să dispună stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților, înscrise în CF 1698 Român, nr.cad.258 curte și grădină și, respectiv, în CF 634 Român, nr.cad.259, casa cu nr.207, curte și grădină; au solicitat înscrierea suprafețelor de teren rezultate din măsurători în cărțile funciare.
În motivare au invocat ocuparea de către pârâți a proprietăților, consecință a desființării liniei de hotar existentă inițial și materializată printr-un gard.
Cererea a fost precizată pentru termenul de judecată din 08.05.2007, reclamanții solicitând introducerea în cauză a pârâților și Copnsiliul Local Român, cauza cererii fiind menținută.
Pe cale de întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, invocând calitatea lor de proprietari asupra imobilului învecinat celui al reclamanților.
Reclamanții și-au precizat cererea de chemare în judecată solicitând rectificarea suprafețelor înscrise în cartea funciară pe numele părților anterior stabilirii liniei de hotar (fila 80 dosar).
Prin sentința civilă nr.8476/24.06.2008 Judecătoria Timișoaraa respins cererea de chemare în judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că dispozițiile art.34 din legea nr.7/1996 nu sunt incidente în cauză, problema existenței unei diferențe de teren între cea evidențiată în cartea funciară și cea rezultată din măsurătorile efectuate pe teren și a stabilirii exactă a suprafețelor dobândite prin titluri de către părți putând fi tranșată doar în cadrul unei acțiuni în revendicare în cadrul căreia să se procedeze la compararea titlurilor, necesară fiind și verificarea valabilității respectivelor titluri.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.525/02.06.2009, Tribunalul Timișa admis apelul astfel declarat, iar sentința a fost schimbată în sensul admiterii acțiunii precizate.
În consecință, a dispus rectificarea CF 1698 Român nr.top 258 în sensul că suprafața terenului este de 1875 mp în loc de 1939 mp și a CF 634 Român nr.top 259 în sensul că suprafața terenului este de 2061 mp în loc de 3910 mp; a dispus stabilirea liniei de hotar între proprietatea reclamanților și cea a pârâților și pe aliniamentul A-B prezentat în planul anexat raportului de expertiză întocmit de expert G, raport completat cu răspunsul la obiecțiuni de la termenul din 16.04.2009.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut în vedere - potrivit probatoriului administrat atât în primă instanță cât și în apel - că un litigiu anterior având ca obiect o cerere în revendicare formulată de reclamanți împotriva pârâților a fost soluționată negativ prin decizia civilă nr.319/A/12.04.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, decizie menținută prin decizia civilă nr.1659/20.09.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA; cu caracter obligatoriu s-a decis că pentru rectificarea cărților funciare sunt îndreptățiți să uzeze de căile prevăzute de Legea 7/1996 pentru evidențierea întinderii reale în teren a suprafețelor aici înscrise.
În continuare, instanța de apel a mai reținut ca fiind pertinente și concludente concluziile expertului potrivit cu care în situația în care imobilul proprietatea pârâților și rămâne cu suprafața înscrisă în cartea funciară, întinzându-se în fapt până la limita de proprietate a imobilului pârâtei, identificat în cartea funciară prin nr.top 257, imobilul cu nr.top 258, aparținând reclamanților, dispare faptic. De asemenea, parcela cu nr.top 259 este aproximativ egală cu suprafața parcelei nr.top 258, așa cum rezultă din studiul planului cărții funciare și al extraselor de carte funciară; or, în cartea funciară este notată o suprafață aferentă numărului topografic de două ori mai mare față de suprafața nr.top 258.
Au fost înlăturate susținerile pârâților potrivit cu care prin admiterea acțiunii se produce o deposedare nejustificată de proprietate, câtă vreme dispozițiile art.32 lit.a din legea 7/1996 prevăd că mențiunile de carte funciară privitoare la suprafață nu au caracter de opozabilitate; la fel, au fost înlăturate susținerile vizând lipsa unei probe științifice administrate în dosarul prin care s-a recunoscut dreptul reclamanților de proprietate pe calea uzucapiunii, probă care să ateste întinderea terenului, întrucât sentința din anul 2000 nu este opozabilă pârâților și, iar în cauza de față altele sunt probele și temeiul de drept care stau la baza hotărârii de rectificare.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții și care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamanților.
În motivare au invocat greșita aplicare a dispozițiilor art.34 din Legea 7/1996: cum reclamanții au urmărit corectarea suprafeței de teren înscrisă în cartea funciară, incidente ar fi fost dispozițiile art.35 pct.5 din lege, dispoziție legală care permite proprietarului să modifice doar suprafața proprie de teren.
Au invocat neobservarea de către tribunal a dispozițiilor art.33 din Legea 7/1996.
Au invocat că, din interpretarea dispozițiilor art.36 din lege raportat la art.100 al.1 din Regulamentul de organizare și funcționare a cărților funciare rezultă că rectificarea poate fi cerută numai dacă dreptul reclamanților ar fi fost lezat printr-o nouă înscriere, situație ce nu se regăsește în cauză.
Au mai invocat dobândirea cu bună-credință și cu titlu oneros a imobilului în litigiu, terenul având suprafața evidențiată în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu proprietarul inițial care, la rândul său a dobândit prin cumpărare aceeași suprafață de teren; inițial, suprafața a fost exprimată în stânjeni vienezi care, transformați în mp, reprezintă numărul înscris în evidențele funciare (3910 mp).
Actul de vânzare-cumpărare susmenționat nu a fost desființat, astfel că dispozițiile art.36 pct.1 pr.civ. nu sunt aplicabile în cauză instanța de apel dând o greșită interpretare deciziei civile nr.312/A/2006 a tribunalului Timiș.
Pe de altă parte, reclamanții au dobândit cu titlu de uzucapiune terenul proprietatea lor, fără ca în dosarul cauzei respective să se fi efectuat vreo expertiză de specialitate.
În fine, au invocat că, prin reducerea suprafeței de teren înscrise în cartea funciară au suferit o deposedare de dreptul lor de proprietate, instanța de apel aplicând dispozițiile art.6 din CEDO doar în favoarea reclamanților.
. au invocat dispozițiile art.304 pct.8, 9.pr.civ.
Pe cale de întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 al.2 pr.civ. față de dispozițiile art.299 și următoarele pr.civ. și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanții au solicitat rectificarea cărților funciare în sensul evidențierii suprafețelor reale de teren înscrise pe numele părților și stabilirea liniei de hotar între proprietățile învecinate.
Pe de altă parte, un alt litigiu purtat între părți a fost irevocabil soluționat prin decizia civilă nr.1659/20.09.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-. prin această hotărâre instanța de recurs, menținând decizia dată în apel, a statuat că acțiunea în grănițuire formulată de reclamanți (aceiași cu reclamanții din prezenta cauză) este prematură și că, atâta vreme cât în cartea funciară suprafețele de teren proprietatea părților nu sunt rectificate, cererea în revendicare formulată de reclamanți împotriva pârâților (recurenți în prezenta cauză) nu poate fi primită.
A mai avut în vedere instanța - în considerentele aceleiași hotărâri, că reclamanții sunt îndreptățiți, însă, să uzeze de dispozițiile Legii 7/1996 pentru rectificarea suprafețelor de teren înscrise în cartea funciară, aspect ce pune în discuție o chestiune materială faptică, iar nu una de tip juridic, această operațiune nefiind de natură a pune în discuție titlul în baza căruia reclamanții și-au înscris dreptul în cartea funciară (filele 63-64 dosar fond).
Pe de altă parte, art.32 lit.a din Legea 7/1996 prevede că efectul de opozabilitate al înscrierilor de carte funciară este inoperant cu referire la suprafața terenurilor.
Din coroborarea acestor considerente rezultă că în mod corect a reținut instanța de apel greșita respingere în primă instanță a cererii reclamanților cu motivarea că suprafețele de teren nu pot fi rectificate fără examinarea titlurilor în baza cărora au fost înscrise.
Cum rectificarea suprafeței înscrise în cartea funciară este permisă de dispozițiile Legii 7/1996 și, așa cum s-a arătat, înscrierea unei suprafețe nu are ca efect inopozabilitatea, dreptul pârâților nu este afectat în esența sa prin evidențierea limitelor sale materiale reale (rezultate din măsurători) astfel că susținerile recurenților vizând greșita aplicare a dispozițiilor art.34 din Legea 7/1996 sunt neîntemeiate ca motive de modificare a hotărârii.
La fel, referirea recurenților la dispozițiile art.33 și 34 din lege - respectiv art.30 al.1 și 31 din Legea 7/1996 în forma avută la data formulării cererii de chemare în judecată și a precizării de acțiune - nu se constituie în temeiuri de modificare a deciziei câtă vreme înscrierile de carte funciară introduc o prezumție a cărei dovadă contrară poate fi făcută, iar aceste înscrieri sunt inopozabile sub aspectul limitelor materiale ale dreptului aici evidențiat.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art.33 al.3 din Legea 7/1996 în forma în vigoare la data sesizării instanței modificarea nu se poate cere decât de titularul dreptului de proprietate, însă această prevedere nu este de natură a împiedica promovarea prezentei cereri de către reclamanții care au invocat - și instanța de apel a reținut ca întemeiată față de probatoriul administrat această susținere - că a menține în cartea funciară a pârâților recurenți a suprafeței aici înscrise echivalează cu lipsirea lor în tot de dreptul de proprietate recunoscut printr-o hotărâre judecătorească; a înlătura această cale ar echivala inclusiv cu lipsirea de efecte a deciziei Curții de APEL TIMIȘOARA prin care reclamanților le-a fost irevocabil recunoscută aptitudinea de a formula o cerere în punerea de acord a situației de carte funciară cu cea reală sub aspectul întinderii parcelelor de teren învecinate.
Referindu-se la situația în care se poate cere rectificarea cărții funciare, recurenții invocă dispozițiile art.100 al.1 din Regulamentul de organizare și funcționare a cărților funciare potrivit cu care persoana interesată este acea persoană care a avut sau are un drept înscris în cartea funciară, drept ce a fost lezat de noua înscriere. Or, prin Ordinul nr.633/2006, Ordinul nr.2371/1997 (care cuprindea această dispoziție) a fost abrogat; având în vedere data la care prezenta cerere a reclamanților a fost înregistrată la instanță (13.05.2007), aplicabil în cauză este Ordinul nr.633/2006 care la art.89 al.2 prevede că persoana interesată în rectificarea cărții funciare este persoana care are sau a avut un drept referitor la imobilul înscris în cartea funciară, drept ce a fost lezat prin înscrierile anterioare.
În consecință, referirile recurenților la dispozițiile art.100 al.1 din Regulament sunt nerelevante ca temeiuri de modificare a hotărârii.
Cum în cauză s-a solicitat rectificarea suprafețelor de carte funciară, sunt neîntemeiate susținerile recurenților vizând titlurile în baza cărora părțile și-au înscris dreptul de proprietate câtă vreme, după cum s-a arătat, înscrierea unei suprafețe a terenului nu are efect de opozabilitate, legea nefăcând distincție în ceea ce privește titlul în baza căruia s-a făcut înscrierea. În consecință, nici modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate de către părți (prin uzucapiune de către reclamanți și, respectiv, prin contract de vânzare-cumpărare de către pârâții recurenți) nu este relevantă ca motiv de recurs.
Nefondate sunt și susținerile reclamanților vizând încălcarea - prin hotărârea pronunțată - a dispozițiilor art.6 din CEDO.
Astfel, această normă consacră dreptul la un proces echitabil; or, în cauză, recurenții au formulat cereri și apărări asupra cărora instanțele s-au pronunțat, au avut posibilitatea (și au valorificat această posibilitate) de a administra probe și au beneficiat de apărare prin avocat ales.
În fine, criticile vizând calculul suprafețelor de teren, concluziile expertului și interpretarea date de instanța de apel acestor aspecte nu se constituie în niciunul dintre motivele de recurs expres prevăzute de dispozițiile art.304 pct.1-9.pr.civ. afirmata nepronunțare asupra unui mijloc de probă sau aprecierea probelor excedând normei legale susmenționate.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 al.1 pr.civ. raportat la art.304, 306 al.2 pr.civ. instanța va respinge recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.525/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În baza art.274 pr.civ. va obliga pârâții recurenți la plata către reclamanți a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.525/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă pârâții recurenți la plata către reclamanți a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător, - - G - - -
Grefier,
- -
Red.FȘ/19.10.2009
Tehnored.MM/2 ex/04.11.2009
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
