Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 85/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 85
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Tania Țăpurin
Grefier - -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr.1019 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul reprezentat de avocat și intimatul G reprezentat de avocat C-tin.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Apărătorul contestatorului precizează că motivele invocate în scris se întemeiază pe dispozițiile art. 317 pct. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra contestației în anulare de față.
Avocat, pentru contestatorul, față de punctele de vedere diferite ale celor doi experți care au fost desemnați în cauză să efectueze lucrările dispuse de instanță, solicită admiterea contestației în anulare și rejudecarea cauzei pentru a se efectua o expertiză care să verifice constatările făcute de cei doi experți, cu cheltuieli de judecată.
Avocat C-tin, pentru intimatul G, solicită respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu S sub nr.2703 din 3.03.2005, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat să ia măsuri pentru a împiedica scurgerea apelor pluviale de pe acoperișul casei sale pe terenul reclamantului, să taie arborii și să mute gardul de pe hotarul ce desparte proprietățile lor, să taie crengile unor pomi, iar în cazul în care refuză, să fie autorizat reclamantul să execute lucrările pe cheltuiala pârâtului, să stabilească hotarul real dintre proprietățile lor, iar pârâtul să fie obligat să mute polata din fața bucătăriei, întrucât streașina acestei polate pătrunde cu 30 cm pe proprietatea reclamantului.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că este proprietarul terenului intravilan situat în satul, comuna, în tarlaua 9, parcela 24/3, iar pârâtul a construit o polată în fața bucătăriei al cărei acoperiș pătrunde pe proprietatea sa, astfel că apele de ploaie se scurg în curtea reclamantului. De asemenea, pârâtul a plantat mai mulți pomi pe hotarul despărțitor și umbra acestora afectează dezvoltarea normală a legumelor.
Prin sentința civilă nr.1657/11.04.2006, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S, în dosarul nr.2703/2005, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtului, s-a dispus stabilirea hotarului real despărțitor dintre proprietățile învecinate ale părților și s-a omologat raportul de expertiză întocmit de expert, precum și schița anexă nr.1 la raportul de expertiză, definit de pct.2-3-4-5-.6-7-8-9-10-11.
A fost obligat pârâtul să scoată arborii plantați la o distanță mai mică decât cea legală pe hotarul despărțitor, respectiv un salcâm și un păr, iar în caz de refuz, a fost autorizat reclamantul să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.
Pârâtul a fost obligat să mute polata din fața bucătăriei sale în partea de sud, lățimea acesteia de 25 cm depășind gardul despărțitor în proprietatea reclamantului, pe lungimea de 4,62 și să plătească 4.128.000 lei cheltuieli de judecată, către reclamant.
S-a reținut că potrivit constatărilor expertului, pe hotarul despărțitor al proprietăților părților nu există gard, cele două proprietăți nefiind delimitate printr-o linie de hotar, iar pe terenul pârâtului se află 3 pomi proprietatea pârâtului, care sunt foarte bătrâni și al căror coronament depășește linia de hotar dintre proprietăți.
Instanța a mai reținut că apele pluviale care se scurg de pe casa pârâtului și de pe bucătăria acestuia sunt colectate printr-un șanț de colectare, astfel încât acestea se scurg pe terenul reclamantului, pe o lungime de 5,63 ml.
Referitor la polata atașată bucătăriei pârâtului, instanța a reținut că are panta de scurgere spre sud, spre proprietatea pârâtului, iar pe o lățime de 25 cm această polată depășește gardul despărțitor, spre proprietatea reclamantului, pe o lungime de 4,62 ml, acest lucru împiedicând accesul reclamantului pe terenul său cu mașina sau alte utilaje agricole.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece în mod eronat nu a fost obligat pârâtul să taie crengile care trec peste gardul despărțitor dintre proprietățile părților, precum și la reamenajarea aleii din pietre cubice ce a fost desființată de pârât.
A mai arătat că instanța nu a pronunțat o soluție corectă referitor la scurgerea apelor pluviale, atât de pe polată, cât și de pe terenul proprietatea pârâtului.
In ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, nu a fost inclusă și suma de 300.000 lei, pe care reclamantul a plătit-o pentru transportul expertului tehnic.
Tribunalul Mehedinți, prin decizia civilă nr.412/A din 15.09.2006, respins apelul declarat de reclamant, acesta fiind obligat la 300 lei RON cheltuieli de judecată, către intimatul pârât.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că în mod corect, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.584 și 608 Cod civil, în ceea ce privește stabilirea hotarului real despărțitor dintre proprietățile părților și în ceea ce privește scoaterea arborilor plantați la o distanță mai mică decât cea legală dintre proprietăți.
De asemenea, s-a reținut că instanța a pronunțat o soluție corectă în ceea ce privește retragerea polatei pe aliniamentul proprietății pârâtului, pentru porțiunea în care această polată depășea proprietatea pârâtului, cu consecința scurgerii apelor pluviale pe terenul reclamantului.
S-a mai constatat că reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtului să reamenajeze de pe care a scos pietrele cubice și nu a făcut nici dovada faptului că a plătit transportul expertului, astfel că, în mod corect suma de 300.000 lei pretinsă de reclamant, nu a fost inclusă în cheltuielile de judecată.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
A precizat recurentul că a solicitat ca pârâtul să procedeze la tăierea crengilor pomilor care se întind pe proprietatea sa peste gardul despărțitor, iar instanțele au omis să se pronunțe asupra acestui aspect, învederând că tăierea este interzisă prin lege.
O a doua critică a vizat reținerea greșită din probele administrate în cauză, privind scurgerea apelor pluviale, dar și împrejurarea că reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtului la reamenajarea aleii de pe care acesta a scos pietrele.
Prin decizia civilă nr. 169/5.02.2007 Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul declarat de reclamant, a fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți.
S-a constatat că reclamantul nu a solicitat tăierea, așa cum în mod greșit au reținut instanțele de fond, ci doar tăierea crengilor care depășesc aliniamentul gardului.
Instanța, din oficiu a apreciat că se impune efectuarea în cauză a unui supliment la raportul de expertiză depus la prima instanță, urmând ca expertul să precizeze dacă ramurile aflat pe proprietatea pârâtului trec în proprietatea reclamantului.
La termenul din data de 7.05.2007 apelantul Gap recizat că renunță la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la tăierea crengilor, față de faptul că acestea au fost tăiate de pârât.
Prin decizia civilă nr.102/A din 07 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins apelul formulat de reclamantul G, în contradictoriu cu intimatul pârât.
S-a reținut că, în ceea ce privește susținerea apelantului reclamant conform căreia în mod greșit pârâtul nu a fost obligat să reamenajeze de pe care a scos pietrele cubice, instanța a reținut că o astfel de cerere nu a fost formulată la prima instanță.
De asemenea, în mod corect instanța a reținut că apele pluviale de pe acoperișul casei pârâtului nu se scurg pe terenul reclamantului, ci doar cele de pe acoperișul bucătăriei aflate în apropierea hotarului (la 1,95m) se scurg pe terenul reclamantului față de faptul că acest teren are o cotă mai joasă decât terenul pârâtului.
În ceea ce privește transportul expertului, contravaloarea acestuia nu trebuie să fie suportată de una dintre părți, ci de expert, căruia i se plătește un onorariu stabilit de instanță și mai mult, apelantul nu a făcut dovada că a plătit acest transport.
Prin decizia civilă nr.1019 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de reclamantul G și au fost modificate cele două hotărâri, în sensul că a fost obligat pârâtul să dirijeze apele pluviale pe terenul său, fără a afecta proprietatea reclamantului.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
S-a reținut că primul motiv de recurs nu este întemeiat, în raport de prevederile art. 129 alin. ultim Cod pr. civilă, instanța soluționând cauza conform obiectului stabilit de reclamant prin cererea introductivă, în care nu s-a formulat concret în termeni clari și neechivoci un capăt de cerere distinct, privind reamenajarea aleii cu pietre cubice.
S-a mai reținut că nu este fondat nici ultimul motiv de recurs, cheltuielile de judecată stabilite în sarcina reclamantului în apel fiind acordate conform art. 274 Cod pr. civilă, în raport de soluția de respingere a căii de atac exercitată de acesta, și nu ca urmare a declarației de renunțare la judecata capătului de cerere referitor la tăierea crengilor.
Instanța a constatat întemeiată critica recurentului în privința soluționării servituții de scurgere a apelor.
S-a reținut că, din interpretarea prevederilor art. 578 Cod civil, rezultă că grevare terenurilor inferioare în cazul cestei servituți, este condiționată de scurgerea ăaa pelor, fiind exclusă ipoteza în care afectarea proprietății este rezultatul faptei omului.
Că, dispozițiile în materie au fost greșit interpretate prin hotărârile pronunțate în cauză, față de situația de fapt constatată de expertul și de concluziile formulate de acesta.
Instanța a concluzionat că în speță, apele nu se scurg în mod de pe terenul reclamantului pe cel al pârâtului, ci ca urmare a amenajărilor din gospodăria pârâtului a cărui proprietate este situată ca și cea a reclamantului,la est față de calea publică,spre care se deversează apele din șanțul colector.
S-a apreciat că recursul este fondat cu privire la capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 578 Cod civil, raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul, invocând în drept dispozițiile art. 317 pct. 2 Cod pr. civilă.
În motivarea contestației s-a arătat că instanța de recurs a făcut o interpretare greșită a probatoriilor administrate în cauză, cu referire expresă la expertizele tehnice efectuate de expertul și.
A susținut că, față de punctele de vedere diferite ale celor doi experți, se impunea efectuarea unei noi expertize de specialitate care să stabilească fără echivoc, dacă apele ce se scurg de pe bucătăria proprietatea acestuia, curg sau nu în mod și dacă polata proprietatea sa, constituie o în calea scurgerii în mod a apelor pluviale.
Contestația în anulare este nefondată.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în situațiile limitativ prevăzute de art. 317 și 318 Cod pr. civilă.
Temeiul legal al contestației în anulare formulată de contestatorul, îl constituie prevederile art. 317 alin.1 pct. 2, așa cum acesta a fost precizat cu ocazia dezbaterilor în ședința publică din 31 ianuarie 2008.
În speță, nu sunt incidente prevederile legale pe care contestatorul și-a întemeiat contestația, având în vedere următoarele considerente:
Art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod pr. civilă prevede că, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
La pct. 2 al aceluiași alineat se prevede că, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică, privitoare la competență.
Deși s-a invocat ca temei legal al contestației în anulare prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod pr. civilă, contestatorul nu face nici un fel de trimitere la situațiile expres prevăzute de textul de lege citat.
Motivele invocate de contestator vizează în exclusivitate aspecte legate de fondul litigiului, respectiv modalitatea de interpretare de către instanța de recurs a concluziilor celor două expertize tehnice efectuate în cauză.
Susținerile contestatorului nu se încadrează însă, în situațiile expres prevăzute de art. 317 alin. 1 pct.2 Cod pr. civilă și nu pot fi cenzurate în cadrul contestației în anulare de față, deoarece în această cale extraordinară de atac nu mai pot fi puse în discuție aspectele legate de fondul litigiului, ce au fost tranșate cu putere de lucru judecat de către instanța de recurs.
Pentru considerentele expuse, contestația în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, contestatorul urmează a fi obligat la 274 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport, către intimatul
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr.1019 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul
Obligă contestatorul la 274 lei cheltuieli de judecată, către intimatul pârât
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
05.02.2008
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Costinela Sălan, Tania Țăpurin
