Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 87/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - grănițuire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 87
Ședința publică din 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de pârâții și, ambii cu domiciliul în municipiul S,-, județul S, împotriva deciziei civile nr. 424 din 11 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 4 martie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților, prin apărător, să depună concluzii scrise, pronunarea s-a amânat pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 16 septembrie 2003, reclamanții - G și - au chemat în judecată pe pârâții și pentru grănițuirea proprietăților învecinate, din municipiul S, str. -. -., nr. 62.
În motivarea cererii au arătat că sunt proprietarii suprafețelor de 456 și de 349 teren, identic cu 810 și 125/24 din nr. 622 a comunei cadastrale Gară, dobândite prin cumpărare, în anul 1972. La rândul lor, pârâții au dobândit prin cumpărare în anul 1997 suprafața de 1252 teren învecinată, identică cu nr. 125/23 și 125/100. Deși cu fostul proprietar nu au avut nici un fel de discuții, iar în teren există semne vizibile ale liniei de hotar, pârâții nu le permit construirea gardului despărțitor.
De altfel, pârâții i-au acționat în judecată în anul 2000 pentru revendicare și stabilire hotar, acțiune ce a fost irevocabil respinsă prin sentința civilă nr. 2650 din 24 mai 2000 a Judecătoriei Suceava, cu motivarea că fiecare parte stăpânește terenul din actele de proprietate, iar hotarul este neschimbat din anul 1972.
Pârâții nu au formulat întâmpinare, însă, prin apărător, s-au opus acțiunii.
Urmare a decesului reclamantului - G, survenit la 16 octombrie 2005, procesul a fost continuat de soția supraviețuitoare, -, reclamantă în cauză ( certificat de moștenitor nr. 139 din 1 noiembrie 2005 ).
După administrarea probelor, Judecătoria, prin sentința civilă nr. 2436 din 12 iunie 2007 a admis acțiunea, dispunând grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul redat în schița anexă suplimentului la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expertul ( fila 301 dosar fond ). Totodată, pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată de 617,4 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza concluziilor expertizei topo-cadastrale, a constatărilor la fața locului și a declarațiilor de martori, că părțile dețin, fiecare, suprafețele de teren pe care le-au dobândit prin cumpărare. Între cele două proprietăți există o porțiune mică de gard, ce demarchează hotarul real, aspect relevat și de expertiza efectuată în dosarul nr. 601/00 al aceleiași instanțe, având ca obiect " revendicare și stabilire hotar ". Potrivit constatărilor expertului, planul de situație ce a stat la baza înscrierii dreptului pârâților în este greșit, hotarul dintre cele două proprietăți învecinate fiind neschimbat.
Instanța a înlăturat declarația martorului, propus de pârâți, potrivit căreia reclamanții ar fi modificat linia de hotar anterior cumpărării terenului învecinat de către pârâți, cu motivarea că aceasta nu se coroborează cu celelalte probe administrate, este confuză și parțial nesinceră ( martorul a declarat că porțiunea de gard de la stradă nu există, deși a fost identificată de doi experți și de instanță, la cercetarea locală ). A fost avută în vedere schița anexă ultimului supliment de expertiză efectuat în cauză, apreciindu-se că este cea mai completă și răspunde solicitărilor instanței de a stabili exact linia de hotar, în funcție de punctele de reper din teren și descrise de expert în raport.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Au arătat că hotarul stabilit nu are fundament probator și nu este cel real, martorul propus de ei a fost înlăturat fără nici un motiv de instanță, iar expertiza și suplimentele de expertiză efectuate în cauză nu oglindesc situația reală din teren, încât se impune efectuarea unei contraexpertize, de către alt expert.
Prin sentința civilă nr. 424 din 11 octombrie 2007, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că în cauză s-a administrat un probatoriu complet, întocmindu-se un raport de expertiză completat cu mai multe suplimente la acesta și cu precizările făcute de expert în fața instanței, încât nu se poate aprecia că pârâții au fost lipsiți de posibilitatea de a-și proba susținerile. Situația de fapt reținută a fost constatată și cu ocazia deplasării instanței la fața locului. Constatările instanței au consdus la înlăturarea, motivată, a depoziției martorului, ca nesinceră. Ca și la prima instanță, și în apel criticile formulate au caracter general, fără a se arăta în concret în ce constau neconcordanțele dintre constatările expertului și situația din teren.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen legal pârâții, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru completarea probatoriului.
În dezvoltarea motivelor au arătat că ambele hotărâri sunt nelegale, fiind date cu înlăturarea și ignorarea nejustificată a probelor administrate, cu refrire la declarația martorului, care a furnizat date concrete despre situația reală din teren; că au adus critici concrete lucrărilor întocmite de expertul, care au avut la bază repere greșite și s-au bazat pe relatările subiective ale reclamantei.
Reclamanta s-a opus recursului, invocând, în principal, dispozițiile art. 302 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de pârâți și în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea reține următoarele:
În cadrul juridic actual, astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă, în calea de atac a recursului se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri doar pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Conform dispozițiilor art. 3021alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină recursul și dezvoltarea lor.
În speță, criticile formulate de pârâți vizează cu predilecție modul de apreciere a probelor administrate de către instanțe, aspect ce ține de netemeinicia, iar nu de nelegalitate hotărârii atacate.
Admițând, totuși, că acestea ar putea fi încadrate în motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, privind încălcarea s-au aplicarea greșită a legii, Curtea le constată neîntemeiate.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, în considerentele hotărârii instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivându-și hotărârea pronunțată, judecătorul fondului a arătat considerentele care au condus la înlăturarea declarației martorului, încât corect Tribunalul nu a primit o astfel de critică, formulată în apel ca " declarațiaa fost înlăturată fără nici un motiv de către instanță ".
Potrivit dispozițiilor art. 212 alin. 2 Cod procedură civilă, expertiza contrarie trebuie cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării.
În speță, la prima instanță s-a efectuat o expertiză de specialitate la 26 septembrie 2005, completată, la cererea pârâților, cu două suplimente de expertiză, efectuate de același expert. Concluziile expertului, precizate și oral în fața instanței, coincid celor din dosarul nr. 601/2000 al Judecătoriei Suceava ( atașat ), în care părțile s-au judecat pentru revendicare și stabilire hotar. În atare situație, justificat instanța a respins cererea pârâților, formulată la termenul din 23 mai 2007, de efectuare a unei contraexpertize, de către un alt expert.
De altfel, pârâții, contestând concluziile expertului, la fond, ca și în apel și recurs, au arătat că " acestea nu reflectă situația din teren ", fără a furniza instanței și specialistului date concrete, argumentate și de alte probe administrate.
Față de cele ce preced,
Constatând că nu sunt date în cauză motivele indicate de pârâți și nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu, Curtea,
Văzând dispozițiile art. 312 și 274 Cod procedură civilă,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâții și, ambii cu domiciliul în municipiul S,-, județul S, împotriva deciziei civile nr. 424 din 11 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Obligă recurenții și să plătească reclamantei intimate - suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. Pl.
Dact. Sb.
Ex. 2/14.03.2008
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Grosu Cristinel, Ciută Oana
