Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 88/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 88/2008
Ședința publică de la 13 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Budacu
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu
JUDECĂTOR 3: Ioan Truță
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 306/25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâtul recurent asistat de avocat și avocat, cu delegație la dosar pentru intimații reclamanți, lipsă fiind aceștia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul pârâtului recurent - avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în baza art. 312 pct. 3 cod procedură civilă, și în consecință, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la instanța de apel.
Consideră nelegală hotărârea, întrucât instanța de apel nu a ținut cont de convenția părților, care de fapt reprezintă și unul din modurile de stabilire a liniei de graniță, chiar dacă este tacită, cum este cazul în speța de față, nemaifiind necesară stabilirea unei alte linii de graniță, întrucât aceasta există de mai bine de 30 de ani, prin acordul părților. Capătul de cerere privind grănițuirea este unul adiacent, întrucât acțiunea principală are ca obiect o revendicare imobiliară evaluabilă în bani.
O altă critică adusă soluției pronunțate de instanța de apel este aceea că nu a respins capătul de cerere privind revendicarea, întrucât reclamanții nu au arătat ce revendică sau o anumită suprafață, neidentificată și nu i-au stabilit valoarea. De altfel, instanța de apel nu a motivat în nici un fel, de ce soluția instanței de fond este nelegală și nici nu a argumentat din punct de vedere juridic soluția pronunțată de instanța de fond, iar în ceea ce privește expertizele efectuate în cauză, pentru că sunt două expertize diferite, acestea sunt contradictorii și nu relevă o stare de fapt clară.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, justificate cu chitanță la dosar.
In replică, mandatara intimaților reclamanți - avocat, solicită respingerea recursului, pe fond, ca inadmisibil și pe cale de excepție, să se constate nulitatea absolută a cererii de recurs pentru nerespectarea prevederilor art. 302/1 1 lit. "b" și "c" cod procedură civilă.
De asemenea, consideră că motivele de recurs expuse, nu pot fi încadrate ca fiind de nelegalitate, înscrise limitativ și expres în cele 9 puncte ale art. 304 cod procedură civilă.
In ce privește primul motiv de recurs - convenția părților, consideră că este cert stabilită. Cu privire la al doilea motiv de recurs, îl consideră neîntemeiat, întrucât reclamanții au dovedit dreptul lor de proprietate prin extrasul de CF și contractul de întreținere. Punctul 3 al motivelor de recurs de asemenea este neîntemeiat, întrucât s-a precizat valoarea suprafeței de teren revendicate și de asemenea reclamanții au timbrat la valoare. Cu privire la punctul 4 al acestora, consideră că soluția dată de Tribunalul Sibiu prin decizia atacată este motivată și argumentată juridic. In ceea ce privește raporturile de expertiză efectuate în cauză, susține că în mod corect s-a stabilit prin expertiza, deoarece aceasta coroborată cu probele existente la dosar, consfințesc voința reală a părților.
Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, justificate cu chitanță la dosar.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă 1775/6.06.2007 a Judecătoriei Mediaș, a fost respinsă excepția prescripției extinctive și a prescripției achizitive formulată de pârâtul și a fost admisă în parte acțiunea reclamanților și -, împotriva pârâtului, stabilindu-se linia de graniță între imobilul înscris în CF 1904 Dumbrăveni, nr. top. 789/1, și imobilul din CF 599 Dumbrăveni, nr. top. 789/2, pe aliniamentul streșinii casei proprietatea reclamanților, marcat în schița aferentă expertizei efectuată de expert tehnic A, din linia punctată A-B, ce face parte integrantă din hotărâre.
Pârâtul a fost obligat să predea reclamanților, porțiunea de teren cuprinsă între picătura streșinii și zidul casei acestora. Totodată, pârâtul a fost obligat la cheltuieli de judecată parțiale.
Instanța, a fost investită cu acțiune în grănițuire, și revendicarea unei porțiuni de teren de aproximativ 2 lățime, în spatele și de-a lungul zidului casei proprietatea reclamanților, motivat de faptul că nu există linie de graniță, iar între părți s-au ivit neînțelegeri în anul 2005, pentru că pârâtul și-a construit anexe gospodărești lipite de zidul anexelor reclamanților.
Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepția prescripției extinctive în ce privește exercitarea acțiunii reclamanților în grănițuire, cât și prescripția achizitivă, în ce privește și proprietatea asupra terenului revendicat de aceștia.
S-a susținut că de peste 30 de ani, folosește imobilul așa cum se află și cum l-au cumpărat reclamanții, de la antecesorii proprietari care au stat în pasivitate, n-au pretins nici un drept asupra terenului, astfel că întinderea imobilelor sunt materializate prin existentă, fiind convenită inițial de foștii proprietari. este determinată de zidul casei reclamanților și zidul despărțitor ce se întinde în continuare pe același aliniament, până în spatele.
Instanța de fond, a respins excepția prescripției extinctive, reținând că linia de graniță, este determinată de dreptul de proprietate, și este imprescriptibilă, putând fi exercitată oricând de proprietarul ce vrea să-și grănițuiască proprietatea.
Cu privire la prescripția achizitivă, s-a reținut că pârâtul nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 27 - 28 din DL. 115/1938, iar faptul că a posedat în condițiile cerute de codul civil, nu duce la dobândirea automată a proprietății.
Pe fond, s-a reținut că părțile sunt proprietari tabulari a unor imobile dezmembrate anterior de proprietarul unic în două suprafețe egale de câte 397,50 mp fiecare.
Instanța, s-a deplasat la fața locului, și a constatat că la stradă, gardul pârâtului se întinde din casa acestuia, până în zidul casei reclamanților, curtea pârâtului desfășurându-se și ea pe toată lungimea dată de gardul de la stradă până în zidul casei reclamantului, care a recunoscut la rândul său, că imobilele se folosesc în această modalitate de peste 30 de ani. In aceiași situație se află și anexele gospodărești ale reclamanților, ce sunt edificate în continuarea zidului casei, în linie dreaptă.
S-a arătat că, proprietarii celor două imobile au înțeles să considere drept proprietatea lor și să le folosească în aceste limite, chiar dacă teoretic, cele două imobile au suprafețe egale de carte funciară.
In cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică, care a determinat că linia de graniță ar trebui să se situeze la 1,85 la stradă și 1,43 în spatele casei reclamanților, spre curtea pârâtului, pentru a se obține suprafețe egale. Expertul consultant, a opinat că linia de graniță ar trebui să fie la o distanță de 0,78 mp în spatele casei reclamantului, față de evidențele Registrului parcelar cadastral de la Primăria orașului Dumbrăveni.
Cu toate acestea, instanța a considerat că linia de graniță față de ansamblul probator nu poate fi alta decât picătura streșinii.
A argumentat că linia de graniță trebuie stabilită prin semne exterioare vizibile, neputându-se pune în discuție existența și întinderea dreptului de proprietate și forma terenului în partea din litigiu, că evidența de carte funciară garantează dreptul de proprietate nu și întinderea lui, că trebuie să țină seama de folosința de peste 30 de ani a imobilelor, și că ar fi absurd ca să fie dată de însăși zidul casei reclamanților, fiind bine cunoscut că proprietarul unei construcții trebuie să se asigure că picătura streșinii va cădea pe fondul său.
Cu aceste argumente, s-au înlăturat concluziile experților.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, solicitând ca linia de graniță să fie stabilită pe aliniamentul A-B din raportul de expertiză și obligat pârâtul la predarea terenului ocupat, cu motivarea că în mod greșit s-au înlăturat concluziile experților, și că soluția aleasă de instanța de fond nu este cea de pe picătura streșinii, aceasta fiind pe aliniamentul C-D și nu pe aliniamentul A-
Intimatul, prin întâmpinare, s-a opus admiterii apelului, considerând legală și temeinică sentința de fond, și arătând că evident în hotărâre s-a strecurat o eroare materială, în punctul C fiind trecut punctul
Tribunalul Sibiu, prin decizia civilă nr. 306/2007, a admis apelul reclamanților și a schimbat sentința în sensul că a stabilit linia de graniță pe aliniamentul A-B din același raport de expertiză și l-a obligat pe pârât să predea reclamanților suprafața de 38 mp, determinată de conturul A-B-C-D din aceiași schiță.
Tribunalul a considerat netemeinică și nelegală hotărârea instanței de fond, susținând că toate argumentele pe care s-a fondat sentința nu sunt determinante pentru înlăturarea concluziilor expertizei.
Pentru că expertiza a dat eficiență situației din momentul dezmembrării imobilului pentru crearea celor două corpuri funciare, faptul că deși situația din CF nu corespunde cu cea din teren, dorința autorului pârâților a fost aceea de a crea două corpuri funciare egale.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând în baza art. 312 pct. 3 cod procedură civilă, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la instanța de apel.
Nelegalitatea deciziei s-a susținut, că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii, întrucât nu s-a dat eficiență convenției părților, demonstrată prin toate probele dosarului, prin aceea că de peste 30 de ani, s-a exercitat folosința graniței stabilite prin acordul părților, astfel că nu se putea stabili o altă linie de graniță care să dea eficiență suprafeței de CF, sau altor împrejurări care nici nu au fost de fapt precizate de reclamanți, prin acțiunea pe care au formulat-
Pe de altă parte, decizia este ilegală întrucât instanța nu a motivat în nici un fel soluția de admite a apelului și nelegalitatea sentinței instanței de fond, invocând exclusiv expertiza, ceea ce face ca practic decizia să nu fie motivată.
Instanța de apel, dând eficiență voinței autorilor părților de creare a două corpuri funciare, a ignorat practic măsurătorile prin expertize, care sunt contradictorii, contradicții care nu au fost elucidate, deci se impunea efectuarea unui alt raport de expertiză.
Prin întâmpinarea depusă, reclamanții au invocat pe cale de excepție nulitatea prevăzută de art. 302/1 1 lit. b cod procedură civilă, iar pe fond respingerea recursului ca inadmisibil.
Curtea, verificând legalitatea deciziei atacate, constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 584 cod civil, orice proprietar este îndrituit la grănițuirea proprietății sale.
Textul invocat obligă ca imobilele ce se grănițuiesc să fie proprietatea persoanelor învecinate și fiind în regim de carte funciară, reclamantul ce pretinde stabilirea liniei de graniță este obligat să facă dovada proprietății asupra imobilelor.
Din verificarea ambelor dosare, atât cel de fond cât și cel de apel, rezultă că numai reclamanții au depus extrasul CF 1904 Dumbrăveni, nr. top. 789/1, în care sunt titularii dreptului de proprietate, iar în privința pârâților, nu s-a făcut dovada proprietății prin extrasul de carte funciară.
Având în vedere că imobilele litigioase au aparținut mai multor proprietari, fiind depuse la dosar contractul de vânzare - cumpărare, cât și alte operațiuni juridice, se constată că nu s-a făcut dovada că pârâții sunt proprietarii imobilului față de care se solicită stabilirea liniei de graniță.
Pe de altă parte, într-adevăr, instanța de apel, prin soluția adoptată, nu a observat împrejurarea redată mai sus, nu a lămurit pe deplin inadvertențele dintre măsurătorile cuprinse în lucrările de expertiză existente la dosar, nu a făcut nici o referire la probațiunea testimonială astfel că nu s-a lămurit pe deplin situația de fapt pentru ca soluția adoptată să fie una legală.
Cu privire la interpretarea probelor, este îndeobște cunoscut că justificarea hotărârii judecătorești pe anumite probe considerate de instanță esențiale, trebuie făcută prin argumentarea eficientă a motivelor înlăturării celorlalte probe administrate.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, coroborat cu art. 312 pct. 3 teza II, întrucât instanța de recurs nu poate modifica hotărârea, fiind necesare probe noi, va casa decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
In cadrul rejudecării, instanța va solicita părților să facă dovada dreptului de proprietate prin extrase de CF, cu privire la ambele imobile, va analiza criticile expuse în prezentul recurs, și va aprecia necesitatea administrării unor eventuale noi expertize, pentru clarificarea pe deplin a situației de fapt, și aplicarea legală a dispozițiilor art. 584 cod civil.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile 306/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu și în consecință:
Casează decizia atacată și trimite cauza Tribunalului Sibiu pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.03.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2ex/30.04.2008
-
- /
Președinte:Ana BudacuJudecători:Ana Budacu, Anca Neamțiu, Ioan Truță
