Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 882/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 882
Ședința publică din 6 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Aurelia Popa Maria David
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta domiciliată în P,str. - -,nr.14,Bl.2.. B,.22,jud. P prin mandatar domiciliat în P-,jud. D,împotriva deciziei civile nr.162 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu intimatul reclamant,domiciliat în B,sector 2-,Bl.4.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica din data de 30 septembrie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța,pentru a da posibilitatea părților sa depună concluzii scrise, amânat pronunțarea la data de 6 octombrie 2008, când dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Pucioasa sub nr.225/15.02.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se stabilească linia de hotar ce desparte proprietățile părților. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei să semneze declarația pentru întocmirea dosarului de obținere a autorizației de construcție.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a cumpărat un teren situat în comuna, județul D, teren învecinat cu proprietatea pârâtei; că, deși inițial nu au existat neînțelegeri cu privire la limita de hotar, atunci când a trebuit să semneze declarația de bună vecinătate necesară reclamantului pentru obținerea autorizației de construire, pârâta a refuzat.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar copie de pe sentința civilă nr.738/2006, plan cadastral.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, precizându-și poziția în sensul că nu este de acord cu acțiunea formulată și a solicitat reclamantului să depună înscrisuri prin care să-și dovedească pretențiile.
La solicitarea părților în cauză a fost admisă proba cu interogatoriu, expertiză tehnică și martori, fiind audiați în acest sens martorii, și -.
După administrarea probatoriilor sus menționate, prin sentința civilă nr.1113/23.11.2007 Judecătoria Pucioasaa admis în parte acțiunea formulată de reclamant, a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, situate în comuna, str. -, județul D, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert, pe aliniamentul stabilit în acest raport de expertiză și a obligat pârâta la 500 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul suprafeței de teren, situat în comuna, str. -, județul D, ce se învecinează cu proprietatea pârâtei, teren pentru care titlul de proprietate îl reprezintă sentința civilă.
S-a mai arătat că, în cursul anului 2005, reclamantul și-a îngrădit proprietatea sa, edificând un gard prin care, astfel cum rezultă din declarațiile de martor s-a respectat vechile semne de hotar iar din probele administrate, nu rezultă faptul că pârâta s-ar fi plâns de vreo încălcare a dreptului de proprietate din partea reclamantului, ci numai că a refuzat să-și dea acordul de bună vecinătate, necesar pentru obținerea autorizației de construire către acesta.
De asemenea, s- menționat că, în conformitate cu dispozițiile art.584 Cod civil, care prevăd dreptul oricărui proprietar de a îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății învecinate, sunt întemeiate pretențiile reclamantului, în sensul obligării pârâtei la grănițuire; în ceea ce privește linia de hotar dintre proprietățile părților, instanța de fond a reținut că aceasta va fi cea menționată în raportul de expertiză, întrucât prin aceasta se respectă vechiul hotar, din probele administrate nerezultând că se impune stabilirea unui amplasament diferit; că, în ce privește cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la semnarea unei declarații necesare pentru obținerea autorizației de construire, este neîntemeiată, neîncadrându-se în ipotezele vizate de art.256 din anexa I, din Legea nr.453/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâta care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că este proprietara terenului ce face obiectul litigiului, teren ce se învecinează cu cel al reclamantului, că reclamantul și-a împrejmuit terenul cu rea-credință, prin abuz și că nu există nicio cerere de grănițuire, acesta cerere fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa.
S-a mai arătat că, judecătorul de la fond refuzat să judece cererea de recuzare și cererea reconvențională, conform materialului atașat la dosar, că în mod greșit s-a respins cererea de cercetare la fața locului și că nu s-a luat în considerare depoziția martorei -, expertul desemnat în cauză și judecătorul care a pronunțat soluția, săvârșind mai multe nelegalități.
Drept consecința celor arătate, apelanta pârâta a solicitat desființarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, ocazie cu care să să constate că solicită și daune materiale și morale de la intimat, în cuantum de 30 000 RON, cât și plata cheltuielilor de judecată în valoare de 5000 lei.
upă examinarea sentinței apelate, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul Dâmbovița prin decizia civilă nr.162 din 18 aprilie 2008, a respins apelul ca nefondat, a păstrat ca legală și temeinică sentința primei instanțe, reținând următoarele:
Criticile apelantei pârâte în sensul că judecătorul de fond a refuzat să judece cererea de recuzare și cererea reconvențională nu poate fi primită, având în vedere pe de o parte, că cererea de recuzare nu se soluționează de către judecătorul ce a fost recuzat ci de către un alt judecător, potrivit art. 30 alin. 1 Cod procedură civilă și pe de altă parte, că prin încheierea din 24.04.2007, instanța de fond a dispus motivat, în baza dispozițiilor art. 119 Cod procedură civilă, judecarea separată a cererii "reconvenționale".
De asemenea, nu sunt fondate nici susținerile apelantei pârâte în sensul nu există nicio cerere de grănițuire pe rolul Judecătoriei Pucioasa și că expertul desemnat în cauză, cât și judecătorul care a pronunțat soluția au săvârșit mai multe nelegalități, cu atât mai mult cu cât prima este evident, iar cea de-a doua nu a fost probată în nici un fel prin înscrisurile aflate la dosar.
Cu privire la critica apelantei, în sensul că nu i s-a încuviințat o cercetare la fața locului și nu s-a ținut seama de depoziția martorei -, tribunalul a reținut pe de o parte, că apelanta pârâtă nu a solicitat o astfel de probă prin întâmpinare ori la termenul când s-au pus în discuție probele solicitate de părți (a se vedea încheierea de ședință de la termenul din 24.04.2007) și pe de altă parte, că instanța de fond și-a întemeiat soluția în principal pe raportul de expertiză întocmit în cauză, raport cu privire la care nu s-au formulat obiecțiuni și care se coroborează cu depozițiile martorilor audiați în cauză, atât cu depoziția martorei -.
Împotriva deciziei sus menționate a declarat recurs pârâta prin mandatar, considerând-o nelegală și netemeinică, în esență sintetizând criticile formulate, acesta a arătat că ambele instanțe nu au ținut cont de actele depuse la dosar, de probatoriile administrate în cauză, cât și de dispozițiile legale ce au incidență în cauza de față, solicitând modificarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care să se țină cont și de faptul că solicită daune materiale și morale evaluate la suma de 35.000 lei.
La data de 17 septembrie 2008, s-a formulat de către mandatarul recurentei o cerere prin care învederează instanței că solicită judecarea cauzei în lipsa sa și a părții pe care o reprezintă și de asemenea, că se va adresa pentru rezolvarea situației sale și altor organe și instituții ale statului român.
Ulterior, până la data soluționării cauzei, recurenta prin mandatar a completat cererea de recurs, reiterând de fapt aceleași critici și nemulțumiri, arătate inițial prin recursul declarat, iar intimatul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma celor două hotărâri pronunțate în cauză, reține că aceasta din urmă este legală și temeinică, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, toate criticile formulate de recurent sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, întrucât acestea sunt nedovedite, nu fac trimitere la probatoriile administrate în cauză cu ocazia soluționării dosarului, dimpotrivă prin aceste critici se adresează acuzații nefondate instanțelor de judecată, martorilor ce au fost audiați chiar la propunerea sa, cât și expertului ce a efectuat lucrarea dispusă în cauză, expertiză la care nu s-au formulat obiecțiuni de către recurentă, situație ce rezultă din încheierea din 24.04.2007 a instanței de fond.
De asemenea, Curtea reține că ambele instanțe au analizat în mod corect toate probatoriile administrate la cererea părților, a stabilit în mod just raporturile existente între părți, iar soluțiile pronunțate sunt rezultatul coroborării declarațiilor de martori audiați în cauză cu raportul de expertiză ce s-a efectuat cu ocazia primei judecăți.
Mai mult decât atât, instanța apreciază că apare neîntemeiată cererea formulată de către recurent privind acordarea de daune materiale și morale estimate la suma de 35.000 lei, dat fiind faptul că o astfel de cerere nu putea fi solicitată, decât cu ocazia primei judecăți și nu în fața instanțelor superioare, și eventual acordată în funcție de dovedirea acesteia.
Pentru toate considerentele sus menționate urmează, în conformitate cu disp.art.312 cod pr.civilă, a se respinge recursul ca nefondat, se menține ca legale și temeinice hotărârile pronunțate de instanțele anterioare, întrucât niciuna din criticile formulate nu vizează vreunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de dispozițiile art.304 cod pr.civilă, de natură a afecta legalitatea și temeinicia lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta domiciliată în P,str. - -,nr.14,Bl.2.. B,.22,jud. P prin mandatar domiciliat în P-,jud. D,împotriva deciziei civile nr.162 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu intimatul reclamant,domiciliat în B,sector 2-,Bl.4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Aurelia Popa Maria David
- - - - - -
Grefier,
- -
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.dact.AP/CC
2.ex. 22.10.2008
apel- Trib.
apel.
fond- Jud.
fond. -
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Aurelia Popa Maria David
