Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 9/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - grănițuire -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 9
Ședința publică din 9 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Veronica
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul domiciliat în oraș, str. -, -.9, jud. B împotriva deciziei nr. 162 din 4 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul și reclamanta intimată.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care recurentul depune la dosar chitanța nr. -/9.01.2008 prin care face dovada achitării taxei de timbru de 9 lei, timbru judiciar de 0,3 lei care au fost anulate.
Instanța constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Pârâtul solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și respingerea acțiunii. Arată că intimata deține întreaga suprafață de teren obținută prin contract iar limita terenului nu a fost modificată.
Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei ca temeinică și legală, arătând că recurentul a modificat linia de hotar.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Dorohoi la data de 9.06.2003, precizată ulterior reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 750 mp. teren situat în intravilanul com. Cîmpului și să se stabilească linia de hotar între proprietățile părților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3647/27.11.1991 a cumpărat de la pârât imobilul compus din casă de locuit și suprafața de 1000 mp. teren aferent situat în com. Cîmpului, precizând că a deținut imobilul până în primăvara anului 2002, când pârâtul a mutat gardul construit de ea și a ocupat abuziv suprafața de 750 mp. din proprietatea sa.
Prezent în instanță la termenul din 12.11.2003 pârâtul a confirmat vânzarea imobilului în litigiu în favoarea reclamantei și a arătat că nu mai deține nici o altă suprafață de teren pe raza comunei.
Prin sentința civilă nr. 347 din 3.03.2004 Judecătoria Dorohoia respins ca nefondată acțiunea cu motivarea că reclamanta nu opune pârâtului un drept de proprietate asupra terenului pretins ocupat, asupra căruia există starea de indiviziune, astfel că, pârâtul apare ca un vânzător al bunului altuia, iar contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat sub condiție rezolutorie.
Apelul reclamantei a fost admis prin decizia civilă nr. 2532 din 1.10.2004 a Curții de Apel Suceava care, schimbând sentința atacată, a admis acțiunea și a stabilit hotarul dintre proprietățile părților pe aliniamentul 2-3-4-5-6 evidențiat cu roșu întocmită de expertul, cu motivarea că temeiul juridic al acțiunii constă în dispozițiile art. 584 cod civil și are ca obiect stabilirea hotarului dintre terenul cumpărat de reclamantă în anul 1991 și restul terenului aflat în posesia pârâtului care a recunoscut limitele terenului în litigiu, cu ocazia deplasării instanței la fața locului.
Recursul pârâtului a fost admis prin decizia civilă nr. 186 din 30.01.2006 a Curții de Apel Suceava care a casat decizia atacată, și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului Tribunalului Botoșani, cu recomandarea de a se proceda la suplimentarea probatoriului prin administrarea unei contraexpertize care să răspundă fără echivoc obiectivelor stabilite de părți și respectiv de instanța de judecată.
În rejudecare, prin decizia civilă nr. 162A din 4 septembrie 2007 Tribunalul Botoșania admis apelul reclamantei a schimbat în tot sentința judecătoriei, a admis acțiunea în parte, stabilind linia de hotar dintre proprietăți pe aliniamentul conturat în galben pe figura nr. 2 din schița anexă nr. 1 la suplimentul raportului de expertiză întocmit de expertul, schiță ce face parte din prezenta decizie. A respins capătul de cerere privind revendicarea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 850 lei cheltuieli de judecată din toate instanțele.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut faptul că, probatoriul administrat confirmă susținerile legate de distrugerea gardului ridicat de reclamantă pentru împrejmuirea suprafeței de teren cumpărată de la pârât, actele de tulburare a posesiei fiind săvârșite de însuși pârâtul în cauză, că latura dinspre stradă a terenului cumpărat ar fi trebuit să aibă o lungime de 18 ml. aspect relevat de martorii audiați în cauză și implicit de recunoașterea pârâtului care a arătat că terenul vândut a avut forma geometrică a unui dreptunghi, situație în care schița anexă 1 la suplimentul raportului de expertiză întocmit de către expertul, corespunde realității. În ceea ce privește cererea în revendicare, reține instanța că pârâtul nu a contestat dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului pe care l-a dobândit prin cumpărare, obiectul litigiului constând în linia de hotar dintre cele două proprietăți.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul care a criticat soluția ca fiind nelegală și a solicitat modificarea acesteia în totalitate și menținerea soluției pronunțată de Judecătoria Dorohoi.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a arătat că din suprafața de 1000 mp. pe care a înstrăinat-o reclamantei, 468 mp. reprezintă curtea care are o lățime la drum de 12 ml. însă prin lucrarea efectuată expertul nu a delimitat corect terenul în litigiu și nici suprafața de 1000 mp. menționată în actul autentic de vânzare-cumpărare în ceea ce privește vecinătățile indicate, constatare preluată în mod arbitrar de către instanța de apel, care prin stabilirea liniei de hotar în maniera sus menționată, a adus atingere dreptului de proprietate a terenului ce reprezintă proprietatea moștenitorilor defunctului, după care s-a emis titlul de proprietate nr. 67214/1996. Precizează pârâtul recurent că este susținerea reclamantei potrivit căreia el împreună cu tatăl său (decedat la 3 octombrie 2003) ar fi mutat în mod abuziv gardul dintre proprietăți și a invocat neexercitarea rolului activ de către instanța de apel care nu a stabilit limitele reale ale proprietății reclamantei în raport de actul autentic de vânzare-cumpărare și respectiv configurația reală a acestui teren.
Examinând recursul prin prisma probelor administrate și a motivelor invocate ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă Curtea constată că nu este întemeiat pentru considerentele ce urmează.
Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3647 din 27 noiembrie 1991 la fostul notariat de Stat D, reclamanta a cumpărat de la pârâtul un imobil situat în com. Cîmpului compus din casă de locuit și suprafața de 1000 mp. teren aferent învecinat cu la nord, la sud, la est și drum sătesc la vest, reclamanta intrând în posesia imobilului imediat după perfectarea actului autentic.
Martorii audiați în cauză au confirmat susținerea reclamantei, potrivit căreia, în cursul anului 2003 pârâtul a mutat gardul edificat de către aceasta pentru delimitarea proprietății sale de 1000 mp. care ar trebui să măsoare la stradă 18 ml. aspect ce rezultă din întâmpinarea formulată de pârât la termenul din 10 septembrie 2003 (fila 18 dosar fond), potrivit căreia terenul vândut avea forma geometrică a unui dreptunghi, coroborată cu procesul verbal încheiat de instanța de apel cu ocazia cercetării locale, în care s-a consemnat că terenul ce a făcut obiectul vânzării are o lungime de 53. și lățimea la stradă de 18 ml. delimitarea terenului fiind făcută prin aceeași construcție de gard (fila 56 dosar apel - al Tribunalului Botoșani ).
Din analiza procesului verbal întocmit de completul de judecată al Curții de Apel Suceava (dosar 3124/2004 - fila 14), se reține recunoașterea pârâtului în ceea ce privește limitele terenului vândut reclamantei materializată într-o schiță confirmată ulterior atât de expertul cât și de expertul, astfel că în mod corect tribunalul a reținut configurația terenului în litigiu sub forma unui dreptunghi cu latura la stradă de 18 ml. și reținând incidența art. 584 Cod civil a stabilit hotarul dintre cele două proprietăți pe aliniamentul colorat cu galben în Anexa 1 raportului de expertiză efectuată în apel (fila 60 dosar -).
Se constată de asemenea că instanța de apel a dat dovadă de rol activ în soluționarea apelului declarat de reclamantă, prin faptul că a urmat întocmai indicațiile instanței superioare în ceea ce privește efectuarea unei contraexpertize, a realizat o cercetare locală la data de 20 aprilie 2007 care a permis o analiză justă și temeinică atât a susținerilor părților cât și a constatărilor expertului desemnat în cauză, aspecte care au format convingerea instanței de recurs cu privire la determinarea împrejurărilor concrete în care s-a realizat vânzarea terenului ce constituie proprietatea reclamantei și respectiv a dimensiunilor și configurației acestui teren.
În considerarea celor reținute, Curtea apreciind soluția atacată ca fiind legală, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursului ca nefondat, și va lua act de faptul că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul domiciliat în oraș, str. -, -.9, jud. B împotriva deciziei nr. 162 din 4 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./8.02.2008
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Dumitrașcu Veronica
