Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 931/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 931
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamantul și de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 19 din 25 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatele pârâte COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LG. 18/91, COMISIA JUDEȚEANĂ D DE APLICARE A LG. 18/91, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant, asistat de avocat, recurentul pârât asistat de avocat și intimata reclamantă, lipsind intimatele pârâte COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LG. 18/91 și COMISIA JUDEȚEANĂ D DE APLICARE A LG. 18/91.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar de către recurentul reclamant a certificatului de grefă eliberat de Judecătoria Filiași privind dosarul nr-, având ca obiect anulare act, după care;
Avocat pentru recurentul reclamant, insistă în suspendarea cauzei potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea respectivei cauze.
Avocat pentru recurentul pârât, arată că, dosarul nr- aflat pe rolul Judecătoriei Filiași privește o altă cauză, astfel încât nu se impune suspendarea cauzei potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Instanța respinge cererea de suspendarea a cauzei formulată de apărătorul recurentului reclamant, apreciind ca nefiind îndeplinite dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Apreciind cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părților asupra recursurilor de față.
Avocat pentru recurentul reclamant, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului pârâtului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurentul pârât, pune concluzii de admiterea recursului declarat de pârât, așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul formulat de reclamantul, solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Dolj, ca fiind temeinică și legală.
Avocat pentru recurentul reclamant, față de recursul declarat de pârâtul pune concluzii de respingere.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași sub nr. 414/2004, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța în baza probelor ce se vor face să se stabilească linia de hotar care desparte proprietățile lor, iar ca urmare a stabilirii liniei de hotar, pârâtul să fie obligat să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren lungă de 200 și lată de 1,40, pe care i-a acaparat-
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului situat în comuna, jud. D, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1369/24.09.2002, teren în suprafață totală de 2500 mp. situat în T 90 P 14, învecinat la cu șoseaua națională, la cu linia CFR, la cu și la cu și că pârâtul îi încalcă proprietatea pe suprafața arătată, desființând semnele vizibile de hotar ce delimitau cele două terenuri.
Ulterior, reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând constatarea nulității parțiale absolute a nr.1445-58826/1998 în ceea ce privește T 90 P 15, pentru suprafața ce excede 1260. eliberat autoarei pârâtului și obligarea acestuia la a-și ridica gardul de pe suprafața ce excede lățimii terenului său, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii de 300.000 lei pe zi de întârziere iar în caz de refuz, să fie autorizat el să demoleze gardul, pe cheltuiala pârâtului.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii, cu obligarea reclamantului să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 280. teren, cultivată cu și fixarea liniei de hotar pe aliniamentul corect, astfel ca acesta să-i respecte dreptul de proprietate asupra fâșiei de teren revendicată.
Prin sentința civilă nr. 771/07.07.2005 pronunțată de Judecătoria Filiașia fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârât, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului și s-a constatat nulitatea absolută parțială a P nr. 1145-- numai în ceea ce privește suprafața de teren arabil situată în extravilan, în T 90 P 15.
S-a stabilit linia de hotar între proprietățile părților, linia dreaptă având lungimea de 200 ce unește punctele situate la nord la o distanță de 6 lățime măsurând de la est la vest, începând de la limita vestică a proprietății lui, iar la sud, de la o distanță de 6,65 lățime, măsurată de la est la vest, începând tot de la limita vestică a proprietății numitului.
A fost obligat pârâtul să-i lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren arabil ce excede suprafeței de 1260. situat în T 90 P 15, aflat în proprietatea sa și să desființeze gardul din beton situat la limita de nor a proprietății sale, pe lungimea de 0,95 iar în caz de refuz a fost autorizat reclamantul să desființeze gardul pe cheltuiala pârâtului. A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii.
A fost respinsă cererea reconvențională și cererea de intervenție formulată de și a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Prin decizia civilă nr. 714/28.04.2006 Tribunalul Dolj a respins apelul declarat de pârât, apreciind că este neîntemeiată critica referitoare la neclaritatea dispozitivului sentinței întrucât aceasta cuprinde date exacte de stabilire a liniei de hotar.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul și pârâtul, iar prin decizia civilă nr. 2867/09.10.2006 Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul formulat de părți, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Pentru a se pronunța astfel instanța de recurs a reținut că prin completarea la acțiune, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea parțială a titlului de proprietate emis autoarei pârâtului în privința suprafeței situate în T 90 P 15 dar numai a celei ce excede suprafeței de 1260. respectiv pentru suprafața de 140. iar prima instanță a constatat nulitatea titlului de proprietate pentru întreaga suprafață de 1400. înscrisă în P 15, pronunțându-se extra petita.
S-a mai reținut că, deși acest aspect a fost invocat de pârât în apelul declarat, instanța de apel nu l-a analizat și nu a stabilit care este suprafața pentru care trebuia constatată nulitatea titlului, în limitele cererii de investire.
S-a mai arătat că instanțele nu au reținut neîndreptățirea pârâtului la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în titlul de proprietate și nici nu au analizat dovezile administrate în acest sens.
S-a mai reținut că acest tabel nu constituie un act de reconstituire care se comunică persoanelor îndreptățite spre a putea fi contestat prin procedura specială reglementată de Legea nr. 18/1991 și că eventuala necorelare trebuia analizată în raport de hotărârea Comisiei Județene prin care s-au validat anexele întocmite de Comisia Locală și de procesul verbal de punere în posesie dar că aceste înscrisuri nu au fost solicitate de instanțe.
S-a menționat că art. 27 din Lg.18/1991 avut în vedere de instanța de apel nu reglementează o cauză de nulitate a actelor de reconstituire ci prevede doar ordinea emiterii actelor în procedura reconstituirii și că trebuia avută în vedere situarea în extravilan a terenului și modalitatea concretă în care s-a făcut punerea în posesie - cu sau fără respectarea vechiului amplasament.
De asemenea, s-a arătat că instanțele au pornit de la premisa că prin emiterea titlului este afectat dreptul de proprietate al reclamantului - dobândit de acesta printr-un contract de vânzare cumpărare în care s-a menționat ca titlu al vânzătorului o adeverință emisă în baza Legii nr. 18/1991, titlul acestuia fiind emis în timpul litigiului.
S-a mai constatat că în tabelul cu dimensiunile suprafețelor determinate prin măsurători - lungimea terenurilor diferă (200 la pârât și respectiv 204 la reclamant) și că expertizele efectuate în cauză au luat în calcul aceeași lungime și nu au avut în vedere vecinătatea cu CFR, mai exact zona de siguranță CFR.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași sub nr.1546/2006 (Număr Ecris -) și s-a dispus citarea părților.
Prin sentința civilă nr.310 din 18.04.207, pronunțată de Judecătoria Filiași, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtul.
A fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamant, constatându-se nulitatea absolută parțială a 1145- 58826/22.07.1998 pentru suprafața de 140. din totalul suprafeței de 1400. teren arabil extravilan situat în T 90 P 15 evidențiat în titlul de proprietate la poziția 2 teren arabil extravilan.
S-a stabilit linia de hotar linia de hotar între proprietățile părților în linie dreaptă având o lungime de 200 ce unește punctele situate între drumul județean și perimetrul CFR, astfel: la (perimetrul CFR) la o distanță de 6,65 lățime măsurată de la la V, începând de la limita vestică a proprietății numitului, iar la (drumul județean) la o distanță de 6 lățime măsurată de la la V începând de la limita vestică a proprietății numitului.
A fost obligat pârâtul să-i lase reclamantului-pârât reconvențional în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren arabil de140 situată în T 90 P 15, suprafață ce excede suprafeței de 1260. teren arabil aflat în proprietatea sa învecinta la N cu DJ, la V -, la E- și la S- perimetru CFR, astfel cum a fost delimitat prin stabilirea liniei de hotar.
A fost obligat pârâtul să- și desființeze gardul din beton construit la limita de nord a proprietății sale pe o lungime de 0,95, aflată în proprietatea reclamantului, iar în cazul în care acesta nu-și va îndeplini această obligație autorizează reclamantul să desființeze gardul pe cheltuiala pârâtului.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii.
A respins cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant reconvențional și cererea calificată ca cerere de intervenție formulată de domiciliată în loc. C, str. C,. 30,. B,.11, jud.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 761 RON, cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.310/2007 a Judecătoriei Filiași au formulat recurs reclamantul și intervenienta, precum și pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Calea de atac formulată în cauză a fost calificată drept apel, raportat la disp. art.282 alin.1 pr.civ. și având în vedere capătul de cerere în grănițuire.
Apelanții și -, critică soluția primei instanțe cu privire la cheltuielile de judecată, susținând că erau îndreptățiți la cheltuielile efectuate și în primul ciclu procesual, înainte de soluția pronunțată de instanța de recurs, de casare cu trimitere spre rejudecare.
Apelanții precizează că au făcut dovada cuantumului cheltuielilor de judecată de 3100 lei, reprezentând onorariul apărătorului.
Apelantul susține în motivarea apelului său, că soluția primei instanțe este rezultatul unei interpretări eronate a actelor și probelor dosarului.
Apelantul arată că, urmare a cererii de reconstituire, s-a emis titlul de proprietate nr.1145-58826/1998 pe numele mamei sale, în care este înscrisă și suprafața de teren de 0,14 ha în, teren ce a fost extravilan și, potrivit declarațiilor martorilor audiați, a fost folosit de tatăl apelantului până la colectivizare.
Precizează că reclamantul a dobândit terenul prin cumpărare de la numiții și, proprietari care nu au contestat întinderea suprafeței de 0,14 ha deținută de pârât.
Apelantul a precizat că, prin cererea de reconstituire formulată de (tatăl lui ) pentru suprafața de 3,19 ha, nu se face mențiunea că ar fi avut teren în punctul "" și că procesul-verbal de punere în posesie pentru terenul reclamantului a fost emis ulterior celui al pârâtului.
De asemenea, se invocă faptul că reclamantul, în cuprinsul actului de cumpărare a suprafeței de 2500 mp. situată în, p14, și-a asumat riscul de a suporta eventualele diferențe în minus ale suprafețelor cumpărate.
Susține că nu s-a făcut dovada că ar fi deținut în vecinătatea terenului pârâtului suprafața de 2500 mp. și nici a faptului că diferența de teren este ocupată de pârât, fiind posibil ca eventuala diferență de teren să se regăsească la alți vecini.
Apelantul-pârât a învederat că terenul în cauză este extravilan, pentru care reconstituirea nu s-a făcut pe vechile amplasamente, la emiterea titlului de proprietate și a procesului verbal de punere în posesie, nefiind încălcate dispozițiile legale.
Apelanții și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, precizând că au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu de 2500 mp. situat în, p14 și că au fost puși în posesie cu această suprafață de teren.
Referitor la cererea reconvențională, apelantul-reclamant a susținut că pârâtul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate pentru suprafața de 3700 mp. în același punct și a faptului ocupării terenului de către acesta.
De asemenea, apelantul-reclamant a arătat că a făcut dovada ocupării terenului său de către pârât și prin proba cu expertiza tehnică, probă administrată în cauză.
În cauză au fost încuviințate, la cererea părților, și administrate, proba cu interogatoriu și cu expertiza tehnică, specialitatea topografie.
Prin decizia civilă nr.19 din 25 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.-, s-a admis apelul pârâtului, împotriva sentinței civile nr. 310 din 18 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 și Comisia Județeană de aplicare a Legii 18/1991.
A fost schimbată în parte sentința civilă în sensul că s-a admis în parte atât cererea principală, cât și cererea reconvențională cu privire la petitul în grănițuire și s-a stabilit linia de hotar între proprietățile părților (90, 14, respectiv 90, 15) pe actualul amplasament, astfel cum a fost identificat prin schița anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert, în linie dreaptă, astfel încât terenul pârâtului să aibă lățimea la Nord de 6,9 ml și la Sud de 6,6 ml.
S-au respins petitele din cererea principală privind constatarea nulității titlului de proprietate nr. 1145-58826/22.07.1998, revendicare și obligare a pârâtului la desființarea gardului edificat.
S-a respins capătul de cerere în revendicare din cererea reconvențională.
A fost respins apelul formulat de reclamantul și intervenienta.
A fost menținut restul dispozițiilor sentinței civile.
S-au compensat cheltuielile de judecată făcute de părți.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că reconstituirea dreptului de proprietate pe numele s-a făcut în mod corect pentru suprafața de 2,50 ha. nefiind obligatorie reconstituirea pe vechile amplasamente în cazul terenurilor extravilane, titlul de proprietate fiind emis în conformitate cu prevederile existente în procesul - verbal de punere în posesie, pentru aceeași suprafață de 2,50 ha., la care era îndreptățită autoarea, în raport de evidențele agricole.
S-a reținut ca fiind neîntemeiată și cererea în revendicare formulată atât de reclamant cât și de pârât, în condițiile în care nu s-a făcut dovada ocupării de către părți a vreunei suprafețe de teren aparținând fiecăreia dintre acestea.
În privința stabilirii liniei de hotar dintre proprietățile părților, s-a reținut că hotarul corect dintre terenuri este cel existent, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert, ce se coroborează cu cele constatate la fața locului de către expertul, precum și de Comisia ce a întocmit procesul - verbal din data de 6.05.2004.
Împotriva aceste decizii au declarat recurs reclamantul și pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs formulate de reclamantul, s-a criticat decizia atât în privința soluționării cauzei privind anularea titlului de proprietate emis pe numele autoarei, fără citarea moștenitorilor acesteia, cât și în privința soluționării pe fond a cauzei.
S-a susținut că în mod nejustificat instanța de apel nu a avut în vedere amplasamentul terenului în litigiu la care era îndreptățit reclamantul, în condițiile în care pârâtul a deținut numai o suprafață de 1200. și nu 1400. cât s-a menționat în titlul acestuia.
S-a invocat nerespectarea prevederilor art. III pct. 1 lit. a, art. 6 alin. 11și 21din Legea nr.1/2000, precum și prevederile art. 27 din Legea nr.18/1991 în privința cărora s-a susținut că instanța a apreciat greșit ca nefiind semnificative măsurătorile parcelare.
S-a invocat totodată și rezoluția Parchetului F, dată la data de 14.06.2004 și declarația numitei, care a întocmit procesul - verbal de punere în posesie în baza unui caiet de descărcări, și nu în baza registrului de măsurători parcelare.
În ultimul motiv de recurs, reclamantul a criticat decizia în privința soluționării capătului de cerere în revendicare, susținând că titlul autorului acestuia este preferabil, întrucât este fostul deținător al amplasamentului terenului, instanța interpretând greșit concluziile expertizelor efectuate în cauză.
Recursul s-a întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod pr. civilă.
În motivele de recurs formulate de pârâtul reclamant, s-a criticat decizia atacată în privința cheltuielilor de judecată, susținându-se că s-au încălcat dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă, în condițiile în care instanța nu a obligat partea adversă la plata tuturor cheltuielilor făcute de pârât la fond și în apel.
Recursul s-a întemeiat pe prevederile art.304 pct. 9 Cod pr. civilă.
La data de 13 mai 2008, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant, apreciind că emiterea titlului de proprietate s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr.18/1991, ce impune ca reconstituirea să se facă pe vechile amplasamente numai pentru terenurile intravilane.
În ședința publică din data de 11 2008, recurentul reclamant a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluționarea procesului civil existent pe rolul Judecătoriei Filiași, având ca obiect anularea procesului - verbal premergător emiterii titlului de proprietate nr.1145 - 58826 eliberat pe numele, instanța respingând această cerere, reținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 244 alin.1 Cod pr. civilă.
Recursurile sunt nefondate.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs în raport de probele administrate, se constată că hotărârea este legală și temeinică, nefiind afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă.
Eliberarea titlurilor de proprietate în baza Legii fondului funciar, se realizează în conformitate cu actele premergătoare ce au stat la baza emiterii acestor titluri.
Art. III alin. 1 din Legea nr.169/1997 prevede cazurile pentru care sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, în cazul în care au fost încălcate prevederile Legii fondului funciar.
Tribunalul a reținut corect ca nefiind întemeiată cererea reclamantului privind constatarea nulității titlului de proprietate emis pe numele autoarei, în condițiile în care criteriul amplasamentului terenului extravilan în litigiu nu se poate încadra în vreunul din motivele de constatare a nulității absolute prevăzută în art. III din Legea nr.169/1997, dat fiind faptul că numai în privința terenurilor situate în intravilan este obligatorie respectarea vechiului amplasament.
Titlul de proprietate a cărui nulitate se solicită a fost emis în conformitate cu actele premergătoare, respectând mențiunile existente în procesul - verbal de punere în posesie emis pe numele autoarei, în privința suprafeței de 1400. teren situat în 90 15.
Reclamantul a devenit proprietarul terenului în suprafață de 2500mp, situat în com., jud. D, în anul 2002, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1369 din 24 septembrie 2002, prin care vânzătorul i-a vândut reclamantului suprafața totală de 2500. situată în intravilanul comunei, sat, județul D, în 90 14, în cuprinsul contractului menționându-se că terenul ce se înstrăinează este stăpânit prin moștenire după defunctul tată, conform certificatului de moștenitor nr.58/1998 emis de Biroul Notarului Public, defunctului fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991conform adeverinței nr.1843/24.09.2002, emisă de Primăria Comunei, județul
Se constată, astfel, că la data de 22.07.1998, la care a fost emis titlul de proprietate nr.1145 - 58826 pe numele mamei pârâtului, autorului vânzător nu i se reconstituise dreptul de proprietate asupra terenului, această reconstituire având loc numai prin adeverința nr.1843/24.09.2002 emisă de Primăria comunei, nefiind finalizată prin emiterea unui titlu de proprietate în baza Legii nr.18/1991, pentru vânzător, la data înstrăinării terenului.
Art. 6 alin.11din Legea nr. 1/2000, invocat în recurs reglementează obligația comisiilor de fond funciar de validare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în cazul în care există titluri de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr.18/1991, fiind liber vechiul amplasament al terenului.
21din lege reglementează situația în care anumite suprafețe sunt revendicate de două persoane, dintre care una este fostul proprietar, iar cealaltă este persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar, prevăzând posibilitatea de restituire în natură a terenului ambilor solicitanți.
Nu se poate reține că hotărârea tribunalului s-a pronunțat cu nerespectarea acestor dispoziții legale, sau a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 18/1991, în condițiile în care titlul de proprietate pe numele autoarei pârâtului a fost emis încă din anul 1998, în conformitate cu procesul - verbal de punere în posesie, dată de la care a intrat în circuitul civil, tribunalul reținând întemeiat ca nefiind fondată cererea privind constatarea nulității absolute a titlului, în privința terenului în litigiu, autoarea fiind îndreptățită la suprafața totală de 2,50 Ha, pentru care s-a emis titlul de proprietate.
În privința actelor ce se încadrează în categoria actelor premergătoare ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat, prin decizia de casare a fost dezlegată irevocabil această problemă de drept, astfel încât în mod corect a reținut tribunalul legalitatea titlului de proprietate ce corespunde întocmai procesului verbal de punere în posesie.
Cererea în revendicare a fost corect soluționată de tribunal, în condițiile în care probele administrate în cauză nu au evidențiat o deposedare a reclamantului de către pârât, de vreo suprafață de teren pe care ar fi deținut-o în proprietate și nici o deposedare a pârâtului de către reclamant pentru o astfel de suprafață de teren, fiind evidențiat vechiul hotar existent între proprietățile părților, încă de la data când au posedat acestea, astfel încât în mod corect tribunalul a stabilit linia de hotar pe actualul amplasament ce a fost identificat în schița anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert, în linie dreaptă.
Criticile din recurs referitoare la interpretarea greșită a probelor administrate, și cele referitoare la nepronunțarea instanței asupra unor înscrisuri, respectiv asupra rezoluției Parchetului și asupra depoziției unui martor, sunt critici de netemeinicie, ce nu pot fi examinate în recurs, în condițiile în care au fost abrogate prevederile pct.10 și 11 din art. 304 Cod pr. civilă.
Cauza a fost soluționată în raport de cadrul procesual determinat de reclamant prin formularea cererii de chemare în judecată, și în privința părților în contradictoriu cu care a înțeles să se judece, fiind, astfel, nefondată și critica privind neintroducerea în cauză a tuturor moștenitorilor autoarei.
În privința recursului declarat de pârât, se constată că tribunalul a soluționat corect și capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, făcând aplicarea art. 276 Cod pr. civilă, prin compensarea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care atât acțiunea cât și cererea reconvențională au fost admise numai în parte,respectiv numai în privința cererii în grănițuire.
Față de cele expuse, constatând că nu s-a făcut dovada incidenței în cauză a prevederilor art. 304 pct.7,8 și 9 Cod pr. civilă, invocate în recurs, în temeiul art.312 Cod pr. civilă se vor respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul și de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 19 din 25 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatele pârâte COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LG. 18/91, COMISIA JUDEȚEANĂ D DE APLICARE A LG. 18/91.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.-
Tehn. /2ex
20.11.2008
Jud.apel:
Jud. fond:
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
