Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 964/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.964
Ședința publică din 03 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă împotriva Deciziei civile nr.509./29.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și și pârâții intimați, SC SRL, și, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 octombrie 2009, când pronunțarea a fost amânată pentru aceste termen, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.509. din 29.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de reclamanții și împotriva Sentinței civile nr.11789/30.09.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, SC SRL, Meici, Meici, și -.
A desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
În prima fază procesuală, judecătoria, prin sentința apelată, a respins acțiunea formulată de reclamanți, pentru grănițuire, reținând, în esență, argumentele ce în continuare sunt evidențiate.
Potrivit dispozițiilor art.584 civ.: "Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănituirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe J".
Judecătoria a arătat că acțiunea în grănituire este acea acțiune exercitată cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să îl urmeze hotarul dintre două proprietăți vecine, grănițuirea presupunând stabilirea liniei de hotar, raportat la situația juridică ce rezultă din extrasul de carte funciară al imobilului; când se pretinde o suprafață din terenul limitrof, pe care vecinii ar dețin-o fără drept, grănituirea implică o revendicare. Cererile cu caracter revendicativ trebuie soluționate, în primul rând, întrucât expertul nu poate să propună, în mod arbitrar,variante de natură să compenseze deficitul de suprafață de teren al unuia dintre proprietari.
Din probele administrate rezultă că limitele de hotar existente în prezent corespund, în ceea ce privește proprietățile pârâților, cu înscrierile din cartea funciară, cu excepția pârâtei SC SRL, care folosește, în fapt, mai puțin cu 101 mp decât suprafața înscrisă în cartea funciară.
Suprafața de teren folosită, în fapt, de către reclamanți este mai mică cu 321 mp decât suprafața înscrisă în cartea funciară, însă aceștia nu au înțeles să formuleze o eventuală acțiune în revendicare sau de rectificare a suprafețelor parcelelor din litigiu.
Prin urmare, raportat la concluziile raportului de expertiză și la situația juridică existentă în prezent, instanța de fond constatat că, o altă linie de hotar decât cea existentă între proprietățile părților, nu se poate stabili.
Astfel fiind, în baza prevederilor art. 584 Cod Civ. prima instanța a dispus respingerea acțiunii formulate.
Prin apelul declarat în cauză, reclamanții apelanți și au solicitat desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, susținând că hotărârea judecătorească privind grănițuirea are un caracter decorativ de drepturi, instanța fiind chemată să reconstituie hotarul real dintre proprietățile vecine, iar potrivit art.584 civ. grănițuirea se poate realiza nu numai în situația când nu există semne exterioare de hotar, ci și în situația în care, deși există, ele sunt controversate.
Reclamanții apelanți au mai criticat hotărârea primei instanțe și pentru aceea că, deși parcela inițială cu nr.top 19051, din care provin parcelele părților, are o suprafață reală (4689 mp) mai mică decât cea înscrisă în cartea funciară (5109 mp), expertul face o propunere de rectificare a suprafeței prin diminuarea suprafețelor parcelelor 19051/2 și 19051/3, fără a rectifica și suprafața parcelei 19051/1, proprietatea pârâtei.
Tribunalul a apreciat că este întemeiat apelul reclamanților, cu consecința desființării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare, reținând că prima instanță a respins acțiunea în grănițuire pe baza inadmisibilității acestei acțiuni în lipsa unei rectificări prealabile a suprafețelor în litigiu, însă hotărârea pronunțată într-o acțiune în grănițuire are caracter declarativ de drepturi iar prima instanță nu s-a preocupat de stabilirea hotarelor vechi, reale, între proprietățile părților, neadministrând probe asupra acestui aspect.
Astfel, având în vedere că judecătoria nu a soluționat fondul acțiunii în grănițuire, în temeiul art.297 al.1 pr.civ. tribunalul a admis apelul reclamanților, a desființat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, dispunând ca aceasta să administreze probe (interogatoriul părților, proba testimonială, etc.) pe aspectul hotarelor vechi stabilite între proprietățile părților, clarificând modalitatea în care au fost stabilite aceste hotare și de către cine, expertul urmând apoi să propună linia de hotar între părți.
Cât privește inadmisibilitatea acțiunii în grănițuire în lipsa rectificării prealabile a suprafeței de carte funciară, tribunalul a apreciat că aceasta nu poate fi reținută, câtă vreme stabilirea liniei de hotar nu trebuie să asigure suprafața de teren din cartea funciară, ci să delimiteze proprietățile părților în funcție de vechile linii de hotar, necontestate.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de reclamante împotriva hotărârii primei instanțe, care este temeinică și legală.
Pârâta recurentă a invocat în motivarea recursului dispozițiile art.304 pct.8 și 9.pr.civ. arătând că decizia recurată este netemeinică și nelegală în raport de normele legale incidente și de probatoriul administrat în cauză și precizând că în mod greșit instanța de apel a reținut că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei sub motivarea că nu s-a preocupat de stabilirea hotarelor vechi, reale și că nu a administrat probe în acest sens.
Că, numărul cadastral 19051/1, proprietatea ei, a făcut parte din parcela topografică 19051, parcelă ce a fost dezmembrată în trei subparcele, respectiv parcela sa 19051/1 în suprafață de 1277 mp, pe care a dobândit-o în anul 2001, parcela cu nr.top 19051/2 în suprafață de 1832 mp, care aparține reclamanților și parcela cu nr.top 19051/3, în suprafață de 2000 mp, care aparține pârâtei SC SRL.
Pârâta recurentă a mai învederat că, de la data dobândirii dreptului său de proprietate asupra parcelei cu nr.top 19051/1, suprafața înscrisă în CF, respectiv 1277 mp, a fost identică cu cea reală din teren, inclusiv aliniamentul de grănițuire stabilit cu vânzătorul, aliniament pe care l-a probat în fața primei instanțe cu declarația numitului C, care este primul proprietar al parcelei 19051/2 ce în prezent aparține reclamanților.
A mai precizat că limitele de hotar au fost stabilite încă de la data dobândirii parcelelor în proprietate, limite acceptate de toți proprietarii de la acea dată, iar raportul de expertiză a fost în măsură să dovedească că limitele de hotar ale parcelei sale corespund cu situația înscrisă în CF.
Totodată, recurenta a arătat că instanța de apel a apreciat că nu s-au administrat probe pentru stabilirea hotarelor vechi, reale, însă se pune întrebarea care sunt acele hotare vechi, având în vedere că cele trei parcele topografice s-au dezmembrat la aceeași dată iar proprietarii acestor parcele au recunoscut aliniamentele de grănițuire.
În sfârșit, a susținut că în mod corect prima instanță a apreciat că acțiunea în grănițuire nu implică revendicarea unui teren, iar raportul de expertiză a stabilit în mod clar că o altă linie de hotar decât cea existentă nu se poate stabili, astfel încât nu se justifică admisibilitatea probei cu martori.
Prin întâmpinare (fila 6), reclamanții intimați au solicitat respingerea recursului pârâtei, susținând că în mod corect instanța de apel a statuat că instanța de fond nu s-a preocupat de stabilirea liniilor reale de hotar, respingând acțiunea ca inadmisibilă, fără a administra probe în acest sens, întrucât hotărârea pronunțată într-o acțiune în grănițuire are caracter declarativ de drepturi, iar instanța este chemată să reconstituie hotarul real dintre proprietățile vecine, fără a fi necesar a se efectua o rectificare prealabilă a suprafețelor în litigiu.
Că, stabilirea liniei de hotar nu presupune asigurarea suprafeței de teren din cartea funciară, ci are rolul de a delimita proprietățile părților în funcție de vechile linii de hotar, necontestate.
Reclamanții intimați au mai relevat că expertul a "distribuit" suprafața în minus doar parcelelor cu nr.top 19051/2 și 19051/3, lăsând neatinsă parcela cu nr.top 19051/1 aparținând recurentei, iar pe de altă parte, expertul nu a măsurat parcelele vecine cu nr.top 19052 și 18890.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art.297, art.304 pct.9 pr.civ. art.480 și 584.civ. Curtea apreciază că este întemeiat recursul pârâtei, pentru argumentele ce în continuare sunt evidențiate.
Potrivit art.584 civ. "orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa -".
Deci grănițuirea constituie o operație de determinare, prin semne exterioare și vizibile, a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, iar în cazul în care se pretinde și revendicarea unei anumite fâșii de teren de la pârât, ocupat abuziv, acțiunea are și caracter de revendicare.
Pe de altă parte, petitul privind revendicarea unei porțiuni de teren are prioritate în raport cu cel privind grănițuirea, expertul neputând să propună în mod arbitrar variante de grănițuire.
În speța de față, potrivit raportului de expertiză și suplimentului la acesta, limitele de hotar ale proprietăților pârâților, existente în prezent, sunt delimitate prin gard de sârmă sau șanț și corespuns suprafețelor înscrise în cartea funciară, cu excepția pârâtei SC SRL, care folosește cu 101 mp mai puțin decât suprafața înscrisă în cartea funciară.
Prin urmare, atâta timp cât reclamanții nu au formulat un petit distinct privind revendicarea suprafeței de 321 mp (care le lipsește din suprafața înscrisă în cartea funciară), în mod corect prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Așa fiind, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților, astfel că în baza art.304 pct.9, art.312, art.480 și art.584 civ. va admite recursul declarat de pârâtă și va modifica decizia atacată cu consecința respingerii apelului declarat de reclamanți împotriva hotărârii primei instanțe care este temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva Deciziei civile nr.509./29.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în tot decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanții și împotriva Sentinței civile nr.11789 din 30.09.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
Grefier,
- -
Red.GO/05.11.2009
Tehnored.MM/2 ex/26.11.2009
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
