Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 998/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 998
Ședința publică din data de 7 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în B, Șoseaua cel M nr.24.3..A,.10,sector 2, prin procurator, domiciliat în B,-.2, sector 2 și de intervenienții -G, ambii domiciliați în B,-, sector 1, domiciliat în B, str.-.-.30.2.72, sector 3, domiciliat în,-, jud.P, domiciliat în,- -C8.A.3, jud.P, domiciliat în B,- -0.80, sector 4, împotriva deciziei civile nr. 69/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții GH. G-, domiciliat în, str.-.31.A.6, jud.B, domiciliat în P,-.2.6, jud.P, SC 2002 SRL cu sediul în B,- -4A.1.5..17, sector 3, )., domiciliată în C-N,- -.45, jud. C, prin procurator -, domiciliat în P,-, jud.P, GH. domiciliat în,-, jud.B, domiciliat în B,-.57.A.3.13, sector 2 și -, domiciliat în P,-.2..19 jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie când, pentru a da posibilitate recurentei-reclamante, prin procurator, să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, și a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii d Munte sub nr. 2247/14.09.2004, reclamanta, prin reprezentant convențional, a chemat în judecată pe pârâții, SC 2002 SRL, -, și, solicitând să se dispună granițuirea proprietăților părților, cu constatarea suprafețelor reale ale
terenurilor învecinate, eventualele diferențe față de înscrisurile ce constituie titluri de proprietate urmând să fie completate prin plata unor sulte.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătată că a devenit proprietara unui teren situat în comuna Măneciu, sat Cheia, jud.P, conform certificatului de legatar nr. 210/17.12.2001, fiind moștenitoarea defunctului
Precizează reclamanta că autorului său i-a fost atribuit, conform sentinței civile nr. 2462/1995 a Judecătoriei Vălenii d Munte, definitivă și irevocabilă, lotul nr. 3, acesta fiind pus în posesie de executorul judecătoresc, conform hotărârii menționate, asupra imobilului identificat topo-cadastral ca lotul 3 din tarlaua 40, parcela 537/
În urma măsurătorilor cu aparatură de înaltă precizie, s-a constatat că există diferențe între suprafețele (exclusivă și indiviză) reținută în raportul de expertiză ce a stat la baza partajului și "cele reale", în condițiile în care amplasamentul, vecinătățile și dimensiunile din actele de proprietate au rămas neschimbate. Reclamanta a arătat că, cu ocazia masurătorilor cadastrale, OJCGC Pac onfirmat legalitatea și corectitudinea documentației cadastrale tehnice, Biroul de Carte Funciară V de M dispunând intabularea dreptului de proprietate. Reclamanta a mai susținut că dispozițiile sentinței civile nr. 2462/11.10.1995 au fost puse în executare prin plantarea unor țaruși, fără a se efectua o grănițuire. Ulterior, și acești Ť. au dispărut, în anul 2002 singura delimitare a loturilor din parcela B fiind un gard, vechi de 30 de ani, între loturile 6 și 7. Loturile din această parcelă fiind consecutive, orice delimitare eronată dintre două loturi, va afecta și loturile următoare. Este astfel logic și legal și în interesul înfăptuirii actului de justiție să stea ca părți în proces toți proprietarii ce dețin teren în această parcelă. Reclamanta a precizat că expetiza, ce a stat la baza împărțirii prin hotărâre judecătorească a terenului, a fost efectuată "empiric"- cu ruleta, conținând numeroase erori, forma întregii parcele B și a loturilor constituite, necorespunzând riguros cu cele din teren, fiind astfel imperios necesară determinarea suprafeței reale a fiecărui lot, pentru eventualele diferențe urmând a se aplica dispozițiile art. 741 și 742.civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 584, art. 741 și art. 742.civ. art. 111.pr.civ.
La cerere au fost atașate, în copie, înscrisuri.
Pârâta SC 2002 SRL a formulat, conform disp. art. 115 Cod proc. civilă, întâmpinare, prin care a arătat că este proprietara unei suprafețe de 2017, 44 mp teren fâneață situat în intravilanul comunei Măneciu, sat Cheia și 225,48 mp indiviză, dobândite prin cumpărarea de la G și. Pârâții - și au formulat întâmpinări, conform disp.art.115 Cod proc.civilă, prin care au invocat excepțiile de insuficientă timbrare a acțiunii, de autoritate de lucru judecat, a lipsei calității procesuale pasive a pârâților G, SC 2002 SRL, și - și a inadmisibilității acțiunii și pe fond au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinărilor, pârâții au arătat că în urma partajului judiciar, prin hotărâre definitivă și irevocabilă, instanța a dispus ieșirea din indiviziunea asupra
averii rămase de pe urma defunctului Gr. în conformitate cu raportul de expertiză topografică . Pentru executarea sentinței s-a apelat la executorul judecătoresc, la punerea în posesie participând și expertul.
În aceste condiții, pârâții apreciază că în cauză există tripla identitate de obiect, cauză și părți, reglementată de art. 1201 Cod civil, tinzându-se la încălcarea puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 2462/1995 a Judecătoriei Vălenii d Munte, întrucât reclamanta urmărește majorarea lotului său.
S-a mai susținut că pârâții G, SC 2002 SRL și nu au calitate procesuală, atâta vreme cât acțiunea principală se referă la grănițuirea proprietății reclamantei de cea a vecinilor săi, respectiv moștenitorii def. și. Pârâții au mai arătat că deși întemeiată pe dispozițiile art. 111.pr.civ. din redactarea capetelor de cerere 2 și 3, rezultă cu claritate că ceea ce urmărește reclamanta este tocmai realizarea unui drept, cererea astfel formulată fiind inadmisibilă.
Pârâții au invocat, prin aceleași întâmpinări și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, arătând că aceasta nu poate solicita instanței, pe calea unei acțiuni în constatare, să se măsoare anumite suprafețe de teren aparținând altor persoane, atâta vreme cât nu pretinde un drept și nu justifică un interes.
Prin încheierea din 9.12.2004 instanța a respins excepțiile anulării pentru insuficientă timbrare și inadmisibilității acțiunii și a unit cu fondul cauzei excepțiile autorității de lucru judecat, lipsei calității procesuale pasive și lipsei calității procesuale active.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și expertiza tehnică topografică.
Instanța a încuviințat cererile, apreciind probele legale, concludente și utile cauzei.
Prin încheierea din data de 4.10.2005, instanța a încuviințat cererea pârâtului privind administrarea probelor cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei.
În cauză a fost efectuată expertiza tehnică judiciară topografică, completată ulterior, iar părțile au depus, în copie, înscrisuri.
La data de 8.02.2007, 21.03.2007, 22.03.2007 și respectiv 17.05.2007 au formulat cereri de intervenție principală, G, și G, având ca obiect constatarea inexistenței dreptului de proprietate al reclamantei, asupra terenurilor aflate în posesia intervenienților.
Prin încheierea de dezbateri din 17.05.2007, în temeiul art. 52 od proc.civilă instanța a încuviințat, în principiu cererile de intervenție. La același termen de judecată, judecătorul fondului a dispus, în temeiul art. 53 și art. 55 od proc.civilă, disjungerea cererilor de intervenție și judecarea lor separată.
La data de 31.05.2007, Judecătoria Vălenii de Ma pronunțat sentința civilă nr. 1124, prin care a respins excepția autorității de lucru judecat, ce neîntemeiată, a respins excepția lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților G, SC 2002 SRL și. S-a admis, în parte, acțiunea, formulata de reclamanta și s-a dispus grănițuirea terenului reclamantei, situat în
satul Cheia, comuna Măneciu, jud.P, în suprafață de 3049. față de terenurile pârâților -, în suprafață de 4667 mp și, în suprafață de 4517 mp, conform raportului de expertiză judiciară topografică întocmit de și planului de situație anexat, pe aliniamentele m-44 și respectiv a-
Prin aceeași sentință s-a respins capătul de cerere privind compensarea diferențelor de teren, prin sulte, ca neîntemeiat si, totodată, s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții G, SC 2002 SRL și, ca introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală si au fost obligați pârâții - și să plătească reclamantei suma de 517 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel,judecătorul fondului a reținut că, prin sentința civilă nr. 2462/11.10.1995 a Judecătoriei Vălenii d Munte, definitivă prin decizia nr. 1342/29.05.1996 a Tribunalului Prahova și irevocabilă prin decizia nr. 2730/1996 a Curții de APEL PLOIEȘTI, s- dispus partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului Gr., potrivit variantei de lotizare propusă în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmită de ing.. În faza de executare a acestui titlu, asupra parcelei reprezentată de teren situat în satul Cheia, comuna Măneciu, jud.P, au fost puși în posesie pe lotul 2, pe lotul 3, moștenitorii defunctului G pe lotul 4 și G și pe lotul 6.
Reține instanța de fond că, potrivit certificatului de legatar nr.210 din 17.12.2001 eliberat de Biroul Notarial, ca urmare a decesului la data de 25.09.2001 a numitului, terenul în suprafață de 2369,75 mp atribuit acestuia prin sentința civilă nr. 2462/1995 a fost transmis, prin moștenire testamentară, reclamantei. S-a mai reținut că, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2787/20.12.2002 de Biroul Notarului Public, pârâții G și, au înstrăinat pârâtei SC 2002 SRL, o suprafață determinată de 2017,44. teren- făneață și 225,48. indiviz din suprafața de 542,63. indiviză din 2358,96, imobilul înstrăinat făcând parte din suprafața lotului nr.6, dobândit de pârâții G și, prin aceeași hotărâre judecătorească.
S-a mai reținut ca pârâtul a dobândit, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1046 din 05.06.1998 de Biroul Notarului Public, suprafața de 1313,50. teren din lotul nr.4, atribuit pârâtei (fostă ) - și celorlalți succesori ai defunctului
Judecătorul fondului a stabilit că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 1201 Cod civil, întrucât temeiul juridic al prezentei acțiuni îl constituie disp.art. 584 Cod proc.civilă și nu există tripla identitate de obiect, cauză și părți în raport de sentința civilă nr. 2462/1995 a Judecătoriei Vălenii d Munte.
Totodată, instanța de fond a stabilit că reclamanta a probat, prin înscrisurile depuse, că este succesoarea defunctului, existând astfel identitate între aceasta și persoana ce ar pretinde grănițuirea loturilor atribuite prin hotărârea de partaj menționată.
Întrucât loturile pârâților Gh., SC 2002 SRL și nu se învecinează pe nicio latură cu proprietatea reclamantei, judecătorul fondului a constatat că pârâții menționați nu au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Pe fondul acțiunii, instanța a reținut că reclamanta afirmat și a dovedit dreptul său de proprietate asupra terenului de 3049 mp și justificat un interes în grănițuirea acestui imobil, motiv pentru care se impune admiterea acțiunii.
S-a mai stabilit că nu există temei juridic pentru compensarea diferențelor de teren constatate cu ocazia grănițuirii, prin sulte, fiind respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal reglementat de art. 284 alin.1 Cod proc.civilă, reclamanta și intervenientii, G,.
In motivarea apelului său, reclamanta a solicitat să se mențină ca legală și corectă soluția prin care instanța de fond a dispus grănițuirea terenului său (lot 3) fata de terenurile pârâților - (lotul 4) si (lotul 2) pe aliniamentele "m- 44" si, respectiv "a-b" conform raportului de expertiza Gh. să se admită capatul 2 din cererea de chemare în judecată în sensul de a se constata că terenul care constituie dreptul său exclusiv de proprietate este în suprafață reală de 3049. cuprinsă între limitele configurate pe planul de situație al aceluiași raport de expertiză, să se înlăture soluția instanței de fond de admitere a lipsei calității procesuale pasive a pârâților G, SC 2002 SRL și ca nelegală și neîntemeiată, să se admită căpătul 3 din acțiune în sensul de a se constata că suprafețele reale ale loturilor de teren care au revenit celorlalți copartajanți ai parcelei B sunt cele determinate și reținute prin concluziile raportului de epxertiză, respectiv lotul 6-5280. lotul 4-5872. și lotul 2-4517. să se înlăture soluția instanței prin care s-a respins capătul 4 din acțiune, să se admită acest capăt de cerere și să se dispună compensarea prin sulte a diferențelor constatate și existente între suprafețele de teren stăpânite în fapt și suprafețele scriptice din sentința de partaj, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
A susținut apelanta- reclamantă că instanța de fond nu i-a comunicat încheierea din data de 17.05.2007, fiindu-i astfel grav încalcate drepturile procesuale.
Apelanta- reclamanta a menționat că, în mod greșit instanța de fond a reținut că pârâta - a formulat și a depus întâmpinare în cauză, cât timp aceasta nu a fost legal reprezentată, motiv pentru care actele procedurale și procesuale îndeplinite în numele și pe seama sa sunt nule, neexistând mandat din partea numitului, astfel încât, nici acesta, la rândul său, nu putea da mandat unui avocat.
Precizează apelanta că în mod nelegal instanța de fond nu a făcut vorbire despre administrarea și concluziile rezultate din proba cu interogatoriu, nu a făcut aplicarea art.225 Cod proc.civilă fata de pârâții și - care au refuzat nejustificat să se prezinte la interogatoriu și, deși expertiza topo era o probă esențială, nu a reținut nici obiectivele și nici concluziile expertizei judiciare topografice, nu a reținut faptul că pârâții nu au formulat obiecțiuni la raportul de
expertiză, ca la efectuarea raportului a participat în calitate de consilier al pârâtului - ing. -- Directorul General al P și nu a precizat concluziile expertului consemnat de acesta în raportul său și în completarea la raport.
A criticat apelanta și faptul că soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților G, SC 2002 SRL și este vădit nelegală și netemeinică, cât timp cele 4 loturi componente ale parcelei B sunt consecutive, calitatea procesuală pasivă fiind justificată prin faptul că litigiul dedus judecății este menit, printre altele, să asigure granițuirea reală, corecta, unitară si opozabilă, exact pe limitele de hotar stabilite definitiv și irevocabil în anul 1995.
S-a susținut de apelantă că parcela B are o suprafață mult mai M decât suprafața determinată empiric de către expert în anul 1995 cu ocazia procesului de partaj, în condițiile în care amplasamentul, configurația și dimensiunile parcelei sunt aceleași și azi, astfel că pârâții au în mod evident calitate procesuala pasivă în cauză, instanța fiind chemată să constate în condiții de opozabilitate, care este suprafața reală a întregii parcele B și a fiecăruia dintre loturile componente, situate pe același amplasament și cuprinse exact între aceleași limite și dimensiuni cu cele stabilite definitiv și irevocabil, prin partajul din 1995.
Precizează apelanta că însuși pârâtul și-a afirmat și justificat explicit existența calității procesuale pasive prin formularea cererii de suspendare a judecății prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr-, cerere respinsă de instanța de fond, care însă nu a făcut nicio referire în motivarea soluției, nici la dosarul sus-menționat, nici la cererile de suspendare și nici la înscrisurile depuse la dosarul prezentei cauze de către părțile litigante.
O alta critică vizează faptul că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al pricinii, atât timp cât în primul rând nu putea fi vorba de diferențe de teren în sens de "revendicare", ci numai despre erori de calcul ale suprafețelor stabilite exclusiv de expertul în anul 1995, din moment ce amplasamentele și dimensiunile loturilor au rămas aceleași, iar pe de altă parte, nicăieri nu s-a făcut vorbire despre ocuparea de către vreunul dintre pârâții copartajanți a vreunei porțiuni din terenul său.
Mai arată apelanta că, tocmai pentru că partajul a fost soluționat definitiv și irevocabil, copartajanților le revin din eroare de calcul, loturi inegale ca măsură și valoare, ceea ce face admisibil capătul 4 de cerere, iar soluția și raportul de expertiză întocmit de expert în prezenta cauză sunt în vădită și totală contradicție cu soluția și raportul de expertiză întocmit de expert a, astfel încât pronunțându-se soluții contradictorii de același judecător, în aceeași zi, iar expertizele contradictorii se află alăturate în fiecare dintre cele două dosare, nu mai poate fi vorba decât de premeditare și de evaluarea penală a faptelor judecătorului.
In motivarea apelului lor, apelanții pârâți și G au invocat pe cale de excepție, inadmisibilitatea acțiunii în grănițuire, având în vedere posibilitatea formulării unei acțiuni, în realizarea dreptului de proprietate.
In dezvoltarea acestui motiv de apel, apelanții au arătat că în mod greșit instanța de fond a procedat la judecata cererii de chemare în judecată, întrucât, prin formularea acestei acțiuni în grănițuire se tinde la reformarea sentinței de partaj nr.2462/1995, îmbrăcând indirect forma unei acțiuni în revendicare, fapt ce reiese din formularea capetelor 2, 3 si 4 de cerere, prezenta acțiune în grănițuire reprezentând în realitate, o acțiune în realizarea dreptului.
Mai arată apelanții că, prin sentința de partaj sus-menționată, reclamanta a primit un lot concret, individualizat ca suprafață și vecinătăți, astfel încât nu mai este posibilă o altă grănițuire sau o altă constatare decât cea care rezultă din ieșirea din indiviziune, ceea ce înseamnă că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de suspendare formulată în baza art. 244 pct.1 Cod proc.civilă, cât timp pe rolul Judecătoriei Vălenii d e Munte se afla dosarul nr-, în care exista o cerere reconvențională având ca obiect revendicare, formulată de reclamanta, prin prezenta acțiune în grănițuire, aceasta tinzând să-și preconstituie un drept de proprietate pe un teren care nu-i aparține din punct de vedere juridic.
Critică apelanții faptul că, în mod greșit s-au respins obiecțiunile formulate de ei la raportul de expertiză întocmit de expert, întrucât expertul nu a evidențiat construcțiile despre care face vorbire în raportul de expertiză, suprafețele ocupate, delimitarea proprietăților (garduri sau semne de hotar), nu precizează suprafața totală a parcelei B în raport de actele de proprietate deținute de părți, precum și de cât deține în fapt apelanta reclamanta și nu precizează dacă există corespondență între situația rezultată din hotărârea de partaj și documentele cadastrale.
Precizează apelanții că, prin măsura respingerii obiecțiunilor formulate de ei la raportul de expertiză, instanța de fond a încălcat principiul disponibilității și prevederile art.6 din CEDO privind dreptul fiecărui cetățean la un proces echitabil.
Susțin apelanții că, în ceea ce privește disjungerea cererilor de intervenție, aceasta este o măsura total netemeinică, cât timp ei justifică un interes născut, actual, legitim și personal, având un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 235. situat în 553/1, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2831/1984.
In motivarea apelului lor, apelanții, și, au arătat că în mod greșit instanța de fond a menționat în dispozitivul hotărârii că acțiunea se admite în parte și în contradictoriu cu ei, cât timp prin încheierea de ședință din data de 17.05.2007, instanța a disjuns cererile de intervenție, precum și faptul că în mod greșit a dispus judecata separată a acestor cereri, cât timp ei au cumpărat de la G și prin contractele de vânzare-cumpărare nr.440/1995, nr.255/2000 și nr.580/1994, suprafațe de câte 99. și au început construirea unor case pe aceste terenuri, apelanta reclamanta formulând plângere penală împotriva lor pentru mai multe infracțiuni pretins săvârșite de ei, susținând totodată că, terenurile cumpărate de ei, sunt de fapt proprietatea sa.
Mai arata apelanții că au aflat întâmplător că pe rolul Judecătoriei Vălenii d Munte există o cauză în care apelanta- reclamantă a solicitat grănițuirea laturilor comune dintre fondul său exclusiv de proprietate și fondurile învecinate, precum și constatarea exprimării reale-riguros determinate a suprafeței de teren ce constituie obiectul dreptului său de proprietate, existentă și cuprinsă între aceleași
limite cu cele cuprinse în actele de proprietate, respectiv determinarea suprafeței reale a imobilului.
Susțin apelanții că, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert, terenul cu nr. cadastral 962 ar fi proprietatea apelantei reclamante, ocupat parțial de construcții cu împrejmuire, situație în care, știind că aceasta pretinde că mai multe persoane, printre care și ei, i-ar fi ocupat terenul, au formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat să se constate inexistența dreptului de proprietate al apelantei- reclamante asupra terenului aflat în proprietatea și posesia lor și să se respingă ca inadmisibile capetele 2, 3 și 4 de cerere, deoarece prin promovarea unei asemenea acțiuni, reclamanta urmărește să obțină o hotărâre judecătorească în beneficiul său privind părți din terenurile altor persoane, o dovadă în acest sens fiind și aceea că, deși consideră că actele de vânzare-cumpărare sunt ilegale, nu dorește să se judece cu ei, ci, cheamă în judecată părți ce nu sunt interesate de cererile sale.
Precizează apelanții că, deși autorul apelantei-reclamante a dobândit prin sentința civilă nr. 2462/1995 suprafața de 2369,75. prin măsurătorile cadastrale acest teren se "mărește" și își schimbă poziția, la 3061. iar prin măsurătorile făcute de d-na expert, terenul ajunge la 3069.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr.5926/105/24.09.2007.
La data de 07.02.2008 mandatarul apelantei-reclamante, a depus, conform disp.art. 115 Cod proc.civilă, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibile a apelurilor declarate de apelanții-intervenienți, fiind declarate de persoane lipsite de dreptul de exercitare a căii de atac în prezenta cauză, iar în subsidiar, să se respingă excepția inadmisibilității acțiunii în grănițuire ca vădit nelegală și netemeinică, să se înlăture celelalte susțineri invocate de către apelanții cu rea-credință, ca vădit nelegale și lipsite de temei, precum și să fie sancționați apelanții cu amenda judiciară prevăzută expres de art.1081al.1 pct.1 lit.a Cod proc.civilă.
Totodată, la data de 07.02.2008, apelanta reclamanta prin mandatar, a depus note explicative.
La data de 29.01.2009, Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia civilă nr. 69, prin care a respins excepțiile inadmisibilității apelurilor declarate de intervenienții, G și, a lipsei calității procesuale active apelanților-intervenienți, a lipsei de interes legitim a acestora și a autorității de lucru judecat.
S-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă și de intervenienți, iar cererea apelantei-reclamante privind sancționarea cu amendă judiciară a apelanților G și a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, în cauză impunându-se grănițuirea în raport de limitele reale ale terenurilor părților.
De asemenea, reține tribunalul, corect judecătorul fondului a stabilit că în speță nu se impune compensarea unor suprafețe de teren cu sulte, deoarece această
operațiune nu poate fi efectuată în cadrul unei acțiuni în grănițuire, ci doar în cadrul altor pretenții deduse judecăți.
Tribunalul a stabilit că nu există nicio dispoziție legală care să instituie în sarcina instanței comunicarea încheierii de amânare a pronunțării din data de 17.05.2007, și respectiv că pârâta - avea dreptul să depună întâmpinare
prin intermediul procuratorului, care avea un mandat legal în acest sens, fiind astfel nefondate criticile reclamantei-apelante.
De asemenea, reține tribunalul, instanța de fond nu avea obligația de a menționa în sentință care au fost obiectivele expertizei, dacă părțile au formulat sau nu obiecțiuni și poziția vreunui anumit expert consilier, astfel cum a pretins apelanta-reclamantă.
În același context, arată tribunalul, criticile apelantei-reclamante referitoare la aspecte legate de administrarea probelor sunt lipsite de relevanță, în condițiile în care pretențiile sale au fost probate cu acte și nu prin interogatoriu, iar expertiza dispusă nu a făcut altceva decât să identifice terenurile.
Nici aspectele legate de soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Gh., SC 2002 SRL și, invocate de apelanta-reclamantă nu sunt fondate, constată tribunalul, deoarece terenurile cu care se învecinează proprietatea reclamantei-apelante nu aparțin acestor pârâți, situație ce rezultă cu certitudine din expertiza efectuată la fond, în raport de acest aspect fiind lipsite de relevanță referirile făcute de reclamantă la sentința civilă nr. 2462/1995 a Judecătoriei Vălenii d Munte și la cererea de suspendare formulată de pârâtul.
În cauză nu există nicio interpretare greșită a actului juridic dedus judecății, reține tribunalul, deoarece în speță se pune în discuție determinarea limitelor reale ale terenurilor în raport de întinderea lor și nicidecum existenței sau inexistenței unor erori de calcul, care vizează împrejurări de fapt și nu pot face obiectul judecății.
S-a mai stabilit că în cauză nu există nicio contradicție între expertiza efectuată de ing. și cea întocmită de ing. a, întrucât fiecare relevă anumite stări de fapt, în raport de obiectivele formulate și de pretențiile deduse judecății, fără nicio legătură unele cu altele, constatându-se totodată că nu se pune problema de o nelegalitate în cauză, astfel cum a pretins apelanta-reclamantă, de natură să atragă răspunderea penală a magistratului.
Referitor la apelul declarat de intervenienții și G, s-a stabilit că susținerile acestora, referitoare la inadmisibilitatea acțiunii nu sunt fondate, întrucât reclamanta are dreptul să solicite grănițuirea deoarece nu urmărește să își preconstituie un drept de proprietate, ci să stabilească întinderea reală a terenului, iar pe de altă parte, prin această acțiune, nu se tinde la reformarea sentinței civile nr. 2462/1995, nefiind o acțiune în revendicare, ci se urmărește stabilirea aliniamentului, în raport de terenurile învecinate.
Reține tribunalul, sub acest aspect, că prin sentința civilă nr. 2462/1995 a Judecătoriei Vălenii d Muntes -a dispus doar partajarea unor terenuri, fără a se hotărî și asupra grănițuirii acestora, grănițuire care în prezent este justificată de existența neînțelegerilor dintre părți, cu privire la întinderea terenurilor.
S-a mai stabilit că raportul de expertiză de la fond a evidențiat clar situația de fapt existentă la data întocmirii lucrării, apreciindu-se că obiecțiunile formulate de apelanții excedau obiectivelor stabilite de instanță.
Tribunalul a apreciat că măsura disjungerii cererilor de intervenții principale a fost corect dispusă de judecătorul fondului, deoarece soluționarea lor ar fi determinat tergiversarea soluționării acțiunii în grănițuire.
În ceea ce privește apelul declarat de intervenienții, și, tribunalul a reținut că în mod legal acești apelanți au fost menționați în dispozitivul sentinței, fiind vorba de o menționare pro forma, în vederea asigurării principiului contradictorialității.
Totodată, tribunalul a stabilit că invocarea de către apelanții-intervenienți a unui drept de proprietate dobândit în baza unor acte autentice, identificarea unor construcții și existența unor plângeri penale, exced prezentei cauze.
S-a mai reținut că celelalte critici formulate de apelanții-intervenienți nu au relevanță, deoarece pun în discuție însuși dreptul de proprietate asupra terenului de 3049 mp, drept care excede acțiunii având ca obiect grănițuirea, urmând a face obiectul dezbaterilor cu ocazia soluționării cererilor disjunse.
S-a precizat sub acest aspect, că prin promovarea prezentei acțiuni, reclamanta nu dobândește un drept de proprietate asupra terenului de 3049 mp, ci doar se stabilește grănițuirea acestui teren în raport de terenurile învecinate.
Reținând calitatea de părți a intervenienților în dispozitivul sentinței, tribunalul a apreciat că aceștia au dreptul să declare apel, fiind prin urmare neîntemeiată excepția inadmisibilității apelurilor, invocată de apelanta-reclamantă.
Tribunalul a reținut că, în cauză nu există nici autoritate de lucru judecat, sentința civilă nr. 2462/1995 având ca obiect partajarea unei mase succesorale, iar prezenta acțiune- grănițuirea unor terenuri.
Referitor la cererea de amendare a apelanților-intervenienți, formulată de apelanta-reclamantă, s-a constatat că este neîntemeiată, întrucât apelanta-reclamantă nu a făcut nicio dovadă că că apelanții-intervenienți ar fi formulat cererea de intervenție cu rea-credință.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul legal reglementat de art. 301 Cod proc.civilă, reclamanta și intervenienții G, și, criticând-o ca nelegală.
Recurenta-reclamantă a susținut în cadrul primului său motiv de recurs că tribunalul nu a consemnat în practica, nu a reținut în considerente și nu s-a pronunțat asupra criticii sale formulată în cadrul primului său motiv, vizând greșita calificare a căii de atac drept "apel", împrejurare de natură să atragă incidența cazului de casare reglementat de art. 304 pct.5 Cod proc.civilă, întrucât s-au încălcat principiile contradictorialității, dreptului la apărare și la un proces echitabil.
În cel de-al doilea motiv de recurs, reclamanta a susținut că tribunalul, ca instanță de control judiciar, nu a fost alcătuit conform dispozițiilor legale, completul de judecată fiind compus din doi judecători și nu din trei judecători, fiind astfel incidente disp.art. 304 pct.1 Cod proc.civilă.
În argumentarea acestui motiv de casare, recurenta precizat că, în speță, capetele 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată au ca obiect constatarea existenței
unor drepturi patrimoniale cu valoare mai mică de 100.000 lei, situație în care, conform disp.art. 2821alin.1 Cod proc.civilă, sentința pronunțată de instanța de fond
era susceptibilă doar de calea de atac a recursului, aspect învederat tribunalului prin motivele formulate.
În cel de-al treilea motiv de recurs, reclamanta a susținut că tribunalul nu i-a comunicat încheierea de ședință din data de 22.01.2009, încălcând disp.art. 266 alin.3
Cod proc.civilă, împiedicând-o astfel să își exercite pe deplin căile de atac, fiind totodată în termen să își completeze motivele de recurs, după ce i se va comunica această încheiere.
În cel de-al patrulea motiv de recurs, s-a susținut că tribunalul a refuzat să judece capătul doi al cererii de chemare în judecată, care constituia și capătul III.2 din apelul său, refuzând să constate distinct, prin dispozitiv, că terenul proprietatea sa are suprafața reală de 3049 mp.
Precizează recurenta, în cadrul acestui motiv de recurs, că deși tribunalul a reținut corectitudinea grănițuirii și că terenul său este în suprafață reală de 3049 mp, i-a refuzat discreționar și nemotivat dreptul de a obține o hotărâre judecătorească care să consfințească această situație.
Astfel, arată recurenta, există contradicție între considerente, iar soluția respingerii apelului său este în vădită contradicție cu considerentele, existând astfel neconcordanță între dispozitiv și considerente, fiind incidente disp.art. 304 pct.5 și 7 Cod proc.civilă.
În cel de-al cincilea motiv de recurs, reclamanta a susținut că tribunalul a refuzat să judece capetele trei și patru ale acțiunii, care constituiau și obiectul capetelor III.4-6 din apelul său, stabilind în mod discreționar că acțiunea ar fi urmărit în exclusivitate grănițuirea proprietății sale față de fondurile învecinate.
Susține recurenta, în cadrul acestui motiv, că, considerentele deciziei sunt în contradicție cu petitul și scopul cererii sale, deoarece scopul esențial pe care l-a urmărit era cel al constatării, pe cale juridică, a întinderii reale a terenurilor, atât în ceea ce privește întreaga parcelă P 537, cât și pentru fiecare din cele patru loturi componente, astfel încât, pe de o parte, proprietarii să se poată înscrie legal cu suprafețele reale în evidențele de cadastru și în cartea funciară, iar pe de altă parte, ca eventualele diferențe constatate între suprafețele reale și cele scriptice să poată fi legal compensate, prin sulte, între părți.
Precizează recurenta în acest context, că grănițuirea reprezintă logic capătul I al petitului, fiind menită să asigure o delimitare exactă a fiecărui lot în parte, conform sentinței de partaj, pentru ca apoi, expertul topo să poată determina riguros științific suprafața reală a fiecărui lot în parte.
Raportat la aceste aspecte, opinia tribunalului că trebuie să se rezume la grănițuire este vădit discreționară, instanța refuzând practic să judece cele trei capete ale acțiunii, încălcându-se astfel principiul disponibilității.
Totodată, arată recurenta, considerentele sentinței contravin obiectivelor și concluziilor expertizei, probelor din dosar și considerentelor reținute anterior de tribunal, fiind astfel incidente disp.art. 304 pct.5,7 și 9 Cod proc.civilă.
În cel de-al șaselea motiv de recurs, reclamanta a susținut că în mod nelegal și neîntemeiat tribunalul a apreciat că intimații-pârâți nu au calitate procesuală pasivă, fiind incidente disp.art. 304 pct.7 și 9 Cod proc.civilă.
Precizează recurenta că cererea sa nu viza o reformare a sentinței de partaj, ci avea ca scop stabilirea corectă "de jure" a situației existente "de facto" la teren, că loturile fiind consecutive se impunea ca prezenta acțiune să fie promovată în contradictoriu cu toți copărtașii.
În cel de-al șaptelea motiv de recurs s-a susținut că tribunalul a respins nelegal excepția inadmisibilității apelurilor intervenienților, ignorând că, odată cu disjungerea, intervenienții nu mai aveau calitatea de părți în dosar, nemaiexistând deci nici posibilitatea legală de a exercita o cale de atac, fiind incidente disp. art. 304 pct.7 și 9 Cod proc. civilă.
Motivul opt de recurs se referă la faptul că tribunalul nu a pus în discuție și nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității cererilor de intervenție și a apelurilor, raportat la faptul că intervenienții nu au afirmat existența unui drept subiectiv și legitim.
În cel de-al nouălea motiv de recurs se susține că tribunalul nu pus în discuție și nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității cererilor de intervenție din perspectiva neîndeplinirii condițiilor prev.de art. 50 alin.1 și art. 112 alin.1 Cod proc.civilă.
În motivul zece de recurs se arată că tribunalul, nelegal și nemotivat, a respins excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților, fără aop une în discuția părților.
Motivul unsprezece de recurs vizează respingerea de către tribunal, nelegal și nemotivat, fără a fi pusă în discuție, a excepției lipsei interesului legitim al intervenienților.
În motivul doisprezece se susține că tribunalul nu a pus în discuție și nu s- pronunțat asupra excepției inadmisibilității cererilor de intervenție, formulate ca și acțiuni în constatare negativă, iar în motivul treisprezece de recurs s-a arătat că tribunalul nu a pus în discuție și nu s-a pronunțat pe excepția puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 788/3.05.2007 a Curții de Apel București.
Recurenta a precizat că motivele de recurs invocate la punctele 8-13 se încadrează în drept pe disp.art. 304 pct.5,7 și 9 Cod proc.civilă.
În ultimul motiv de recurs ( 14 ), recurenta a susținut că tribunalul a ignorat cu desăvârșire materialul probator aflat la dosarul cauzei.
S-a solicitat admiterea recursului, în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului, ca instanță de recurs, iar în subsidiar, casarea în parte a deciziei, în ceea ce privește considerentele și soluția dată apelului său, menținerea soluției dată pentru primul capăt de cerere, admiterea capătului doi de cerere, înlăturarea considerentelor și soluției prin care instanțele anterioare au admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Gh., și SC 2002 SRL și respingerea acestei excepții și înlăturarea considerentelor și soluției pronunțate de instanțele anterioare pentru capetele trei și patru din cerere, care urmează să fie admise.
Recurenta a formulat și un al doilea subsidiar, solicitând casarea în tot a deciziei în ceea ce privește considerentele și soluția tribunalului asupra excepțiilor pe care le-a invocat față de cererile de intervenție și de apelurile intervenienților, urmând a se pronunța o decizie prin care să se admită excepțiile inadmisibilității celor patru apeluri ale intervenienților, inadmisibilității cererilor de intervenție și apelurilor,
pentru neîndeplinirea condițiilor prev.de art. 49 alin.2 Cod proc.civilă, art. 50 alin.1 și art. 112 alin.1 Cod proc.civilă, excepția lipsei calității procesuale active a interve-nienților, excepția lipsei interesului legitim al acestora, excepția inadmisibilității cererilor de intervenție formulate ca acțiune în constatare negativă, excepția puterii de lucru judecat a deciziei civile nr.788/3.05.2007 a Curții de Apel București.
În ceea ce-i privește pe intervenienții G și, aceștia au formulat două motive de recurs, prin care au invocat cazurile de casare și respectiv modificare, reglementate de art. 304 pct.5 și 9 Cod proc.civilă.
Astfel, în primul motiv de recurs formulat, intervenienții au susținut că instanțele au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 Cod proc.civilă și anume principiul contradictorialității și al dreptului la apărare.
Precizează recurenții, în dezvoltarea acestui motiv de recurs, că instanța nu a procedat la corecta caracterizare a acțiunii, limitându-se la a se considera învestită cu o acțiune în grănițuire, deși aceasta a fost întemeiată, în afară de disp.art. 584 cod civil și pe disp.art.741 și 742 Cod civil, respectiv art. 111 Cod proc.civilă.
Instanța de fond, arată recurenții, s-a pronunțat și asupra întinderii dreptului de proprietate al părților, deși nu a administrat probe în acest sens, încălcând astfel principiile dreptului la apărare și cel al contradictorialității.
Totodată, susțin recurenții, instanța a disjuns cererea de intervenție principală, deși sunt proprietarii unei suprafețe de teren de 235 mp, care se învecinează cu cea a reclamantei-recurente și menționat în dispozitiv că reclamanta este proprietara unui teren de 3049 mp, mai mult decât cel din titlul său de proprietate.
În cel de-al doilea motiv de recurs formulat, intervenienții au susținut ca prim aspect că, prin respingerea excepției puterii de lucru judecat, ambele instanțe au încălcat disp.art. 1200 alin.4 și și ale art. 1201 Cod civil.
Astfel, arată recurenții, prin sentința civilă nr. 333/27.02.2003 pronunțată de Judecătoria Vălenii d e M, s-a stabilit că diferența de teren de peste 691,61 mp nu poate fi rezultatul unei erori metrologice, deoarece potrivit normelor metodologice în domeniu, eroarea admisă și eroarea unor măsurători succesive ale aceleiași suprafețe de teren poate fi de maxim 5%, echivalentul deci a 118,45 mp.
De asemenea, precizează recurenții, suprafața, delimitarea și amplasamentul terenului deținut de reclamantă au fost stabilite prin sentința civilă nr. 2462/11.10.1995 a Judecătoriei Vălenii d Munte, în baza căreia moștenitorii au fost puși în posesie de către executorul judecătoresc, loturile fiind delimitate prin Ť. din lemn.
În condițiile în care, prin prezenta acțiune reclamanta urmărește modificarea suprafețelor și a liniilor de hotar stabilite deja prin hotărârile judecătorești menționate anterior, se aduce atingere puterii de lucru judecat a acestora.
În cea de-a doua critică subsumată acestui motiv de recurs, intervenienții au susținut că ambele instanțe au încălcat disp. art. 584 și urm. Cod civil, întrucât semnele de hotar se stabilesc în funcție de actele de proprietate ale părților, iar reclamanta nu justifică un drept de proprietate decât asupra suprafeței de 2369,75 mp, nicidecum asupra suprafeței de 3061,16 mp, asupra căreia s-a dispus grănițuirea și pe care reclamanta nu o are în posesie.
Totodată, arată recurenții, față de calificarea dată acțiunii- grănițuire, instanțele nu puteau să constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului de 3049 mp, cu atât mai mult cu cât din această suprafață, 235 mp aparțin intervenienților, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2831/1994, care o și posedă, situație în care reclamanta era obligată să formuleze concomitent și o acțiune în revendicare.
În ultima critică dezvoltată în cadrul acestui motiv de recurs, intervenienții au invocat încălcarea disp.art. 244 alin.1 Cod proc.civilă, susținând că în cauză trebuia să se dispună suspendarea judecății prezentului litigiu, până la soluționarea dosarului nr- al Judecătoriei Vălenii d Munte, în care reclamanta i-a chemat în judecată pentru a fi obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 235 mp.
Se solicită admiterea recursului, în principal, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârilor, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, urmând a li se acorda și cheltuieli de judecată.
Recurenții-intervenienți, și au formulat la rândul lor, 8 motive de recurs, întemeiate în drept pe disp.art. 304 pct.5,6 și 9 Cod proc.civilă.
Astfel, în primul motiv de recurs, intervenienții au susținut că nu au fost citați pentru termenul când s-a judecat apelul, situație în care decizia pronunțată de tribunal este lovită de nulitate.
În cel de-al doilea motiv s-a susținut că în mod nelegal s-a menționat în dispozitivul sentinței admiterea acțiunii în contradictoriu cu ei, în condițiile în care grănițuirea a fost formulată doar în contradictoriu cu pârâții.
În cel de-al treilea motiv de recurs, s-a invocat nelegalitatea disjungerii cererilor de intervenție principale, apreciindu-se că atât timp cât din obiectul acțiunii rezultă că reclamanta urmărește constatarea existenței dreptului său, iar prin intervenția formulată s-a cerut a se constata inexistența dreptului reclamantei, este evident că nu putea opera disjungerea, cererile fiind indisolubil legate.
În cel de-al patrulea motiv de recurs s-a arătat că instanța nu a caracterizat corect acțiunea, prin care reclamanta a urmărit atât o analiză pe fond a drepturilor fiecărui copartajant, stabilirea întinderii lor reale și acordarea unor sulte, precum și o modificare a soluției dată în partaj.
În această situație, precizează intervenienții, acțiunea formulată este inadmisibilă, atât în raport cu acțiunea în grănițuire, în care dreptul de proprietate nu este analizat pe fond, cât și în raport de hotărârea de partaj nr. 2462/11.10.1995 a Judecătoriei Vălenii d Munte.
C de-al cincilea motiv vizează încălcarea dispozițiilor art. 1201 Cod civil, întrucât obiectul acțiunii în grănițuire se regăsește în obiectul mai amplu al acțiunii de partaj, astfel că o grănițuire, după ce este realizat un partaj, nu mai este posibil a se efectua, decât cu încălcarea puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 2462/1995.
În cel de-al șaselea motiv de recurs s-a susținut că acțiunea în grănițuire este lipsită de interes, în condițiile în care limitele fiecărui lot au fost fixate prin hotărârea anterioară de partaj.
C de-al șaptelea motiv de recurs se referă la încălcarea disp.art. 584 Cod civil, recurenții arătând că expertiza de la fond nu a respectat expertiza din
dosarul de partaj, ci a avut în vedere situația de fapt actuală,care nu coincide cu partajul inițial, aspect greșit reținut de instanța de apel.
Precizează recurenții că nici expertiza și nici instanța nu au menționat că intervenienții stăpânesc în fapt și în drept o suprafață de teren din cei 3049 mp pretinși a fi ai reclamantei, iar împrejurarea reținută de tribunal în considerente, în sensul că "expertiza în speță a evidențiat situația de fapt actuală și nu este necesară și
obligatorie stabilirea unei corespondențe între hotărârea de partaj și documentația cadastrală" atestă încălcarea art. 584 Cod civil.
Se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor în sensul respingerii acțiunii, (pentru motivele de recurs 4,5 și 6), respectiv casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru celelalte motive de recurs.
La termenul de judecată din data de 22.06.2009, recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei, conform disp.art. 115 Cod proc.civilă, întâmpinari față de cele două recursuri declarate de intervenienți.
Astfel, în întâmpinarea formulată față de recursul declarat de intervenienții G și, recurenta a invocat, în principal, excepția inadmisibilității recursului și apelului, ca fiind introduse de persoane care nu aveau calitatea de părți în dosarul nr-, iar în subsidiar a invocat 6 excepții: a inadmisibilității cererilor de intervenție, apelurilor și recursurilor, în raport de lipsa afirmării unui drept subiectiv și legitim; a inadmisibilității cererilor de intervenție în raport de disp.art. 50 alin.1 și art. 112 Cod proc.civilă; a lipsei calității procesuale active "intervenienților-apelanți-recurenți"; a lipsei interesului legitim a "intervenienților-apelanți-recurenți"; a inadmisibilității cererilor de intervenție ca acțiuni în constatare negative și a puterii de lucru judecat.
Referitor la motivele de recurs formulate de intervenienții, reclamanta-recurentă a solicitat să fie apreciată ca inutilă antamarea acestora, urmând a fi înlăturate ca lipsite de interes și obiect.
În ceea ce privește întâmpinarea față de recursul declarat de intervenienții, și, reclamanta-recurentă a invocat aceleași excepții, în principal și în subsidiar, ca față de intervenienții-recurenți, iar pe fondul recursului a solicitat respingerea criticilor formulate la pct. I,II și III ca neîntemeiate, iar a celor de la pct. IV-VIII ca lipsite de interes și de obiect.
La același termen de judecată, recurenta-reclamantă invocat excepția inadmisibilității față de toate apelurile și recursurile, întrucât au fost declarate de persoane care nu aveau calitate de părți în faza de fond a judecății.
În cauză, recurenta-reclamantă a formulat, la două termene de judecată, două cereri de recuzare a completului de judecată, cereri ce au fost anulate pentru netimbrare prin încheierile din Camera de consiliu pronunțate de completele desemnate, la termenele din data de 29.06.2009 și 30.11.2009.
La data de 18.09.2009, recurentul a depus la dosarul cauzei un memoriu, iar la data de 18.11.2009, recurenții, și G au depus la dosarul cauzei un alt memoriu și o "sesizare".
La termenul de judecată din data de 9.11.2009, recurenta-reclamantă a depus o cerere de stenografiere a dezbaterilor, întemeiată pe disp.art. 149 teza I Cod proc.civilă, cerere ce a fost respinsă de către C, pentru motivele de fapt și de
drept invocate în încheierea din data de 30 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, conform disp.art. 147 Cod proc.civilă.
La termenul de judecată din 30 noiembrie 2009, recurenții-intervenienți au invocat excepția nulității recursului declarat de reclamantă, susținând că nu se încadrează în disp.art.304 Cod proc.civilă.
Examinând excepțiile invocate, în raport de normele procedurale incidente, Curtea constată următoarele:
Cu referire la excepțiile invocate de către recurenta-reclamantă, se impune a se preciza, ca prim aspect, că, în conformitate cu disp.art. 129 alin.5 Cod proc.civilă, rap.la art. 137 Cod proc.civilă, la termenul de judecată din data de 30.11.2009, Curtea a acordat cuvântul părților doar asupra excepției inadmisibilității recursurilor invocată de recurenta-reclamantă,întrucât celelalte excepții invocate de către această parte- excepția inadmisibilității apelurilor declarate de intervenienți; excepția inadmisibilității cererilor de intervenție și apelurilor în raport de lipsa afirmării unui drept subiectiv și legitim; excepția inadmisibilității cererilor de intervenție și respectiv de neîndeplinire a condițiilor impuse de disp.art. 50 alin.1 și 112 Cod proc.civilă; excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților-apelanți-recurenți; excepția lipsei interesului legitim al intervenienților-apelanți-reclamanți; excepția inadmisibilității cererilor de intervenție ca acțiune în constatare negativă și excepția puterii de lucru judecat - constituie și motive de recurs în cadrul căii de atac exercitată de către reclamantă împotriva deciziei civile nr. 69/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, urmând a fi analizate cu această ocazie.
Procedând la verificarea acestei excepții, Curtea constată că este neîntemeiată, întrucât în condițiile în care intervenienții figurează în dispozitivul sentinței ca părți în contradictoriu cu care se admite acțiunea și respectiv în dispozitivul deciziei, ca apelanți ale căror apeluri au fost respinse ca nefondate, aceștia sunt îndreptățiți să exercite calea de atac a recursului împotriva deciziei menționate, conform disp.art. 299 Cod proc.civilă, recursurile declarate fiind astfel admisibile.
În raport de aceste argumente, Curtea urmează ca în temeiul disp.art.137 Cod proc.civilă, rap.la art. 299 Cod proc.civilă, să respingă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității recursurilor declarate de intervenienți, invocată de către recurenta-reclamantă.
Neîntemeiată este și excepția nulității recursului declarat de reclamantă, invocată de către recurenții-intervenienți, întrucât motivele de recurs formulate de reclamantă, astfel cum acestea au fost expuse în cererea aflată la filele 27-37 dosar recurs, cu excepția motivului formulat la pct.14, care vizează aspecte de netemeinicie ale deciziei, permit încadrarea în cazurile de casare și modificare reglementate de art. 304 pct.1,5,7 și 9 Cod proc.civilă, situație în care excepția urmează a fi respinsă ca atare, conform disp.art. 137 Cod proc.civilă rap.la art. 306 alin.3 Cod proc. civilă.
Examinând recursurile declarate în cauză, Curtea constată următoarele:
Decizia pronunțată de instanța de apel este lovită de nulitate, întrucât tribunalul a soluționat cauza în condițiile în care recurentul-intervenient nu a fost legal citat, neavând cunoștință de termenul fixat pentru judecata apelurilor.
Se constată sub acest aspect, în urma verificării actelor și lucrărilor dosarului de apel, că recurentul, apelant intervenient în dosarul nr- al
Tribunalului Prahovaa fost nelegal menționat în toate încheierile de ședință ca având termen în cunoștință, în condițiile în care nu s-a prezentat la nici un termen în proces
și nici nu a fost reprezentat de un avocat ales sau orice alt reprezentant convențional pentru a putea fi incidente disp.art. 153 Cod proc.civilă.
Această încălcare a formelor de procedură a fost determinată de faptul că în mod greșit instanța de apel a considerat că intervenientul ar fi fost reprezentat în cauză de către avocatul, deși acesta nu avea delegație,
(astfel cum rezultă din împuternicirile avocațiale aflate la filele 43,46 și 71 dosar apel), decât pentru intervenienții, și.
Instanța de apel avea obligația, conform disp.art. 107 Cod proc.civilă, de a verifica legalitatea îndeplinirii procedurii de citare și de a dispune, în situația constatării absenței intervenientului la termenul fixat, motivată de necitarea acestuia cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, amânarea judecății cauzei.
Neprocedând astfel și pășind la soluționarea apelurilor, tribunalul l-a pus pe intervenientul în imposibilitatea de a se apăra și în situația unei hotărâri nefavorabile, prin care i-a respins ca nefondat apelul, provocându-i astfel o gravă vătămare, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea deciziei, conform disp.art. 105 alin.2 Cod proc.civilă și art. 106 Cod proc.civilă.
Această soluție se impune și din perspectiva disp.art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care statuează dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului afirmând constant, în hotărârile sale, că în cazul unei proceduri în care au fost încălcate cerințele textului de lege menționat, un nou proces sau redeschiderea procedurii, la cererea părții interesate, reprezintă, în principiu, un mijloc corespunzător de îndreptare a încălcării constatate (Cauza Gaga contra României, Cauza Sejnovic împotriva Italiei).
Curtea stabilește incidența în speță a cazului de casare reglementat de art. 304 pct.5 Cod proc.civilă, care prin coroborarea cu art. 315 alin.5 Cod proc.civilă, impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
de soluția statuată de textul de lege menționat- casare cu trimitere spre rejudecare, în cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părții, care nu a fost regulat citată-, Curtea constată că în cauză, pentru soluționarea corectă și unitară a pricinii, se impune, în temeiul art. 312 alin.5 Cod proc.civilă, admiterea tuturor recursurilor declarate în prezentul dosar.
În acest context, în raport de soluția de casare cu trimitere pronunțată, Curtea nu va mai proceda la analizarea criticilor formulate de către recurenți care privesc condițiile de exercitare ale acțiunii și aspectele de fond ale cauzei (încălcarea disp.art. 584 Cod civil), sau a celor care se regăsesc și ca motive de apel- inadmisibilitatea acțiunii în grănițuire; nelegalitatea măsurii de disjungere a cererilor de intervenție; greșita menționare în dispozitivul sentinței a admiterii acțiunii în contradictoriu cu intervenienții; încălcarea art. 1201 Cod civil; greșita respingere a cererii de suspendare față de existența dosarului nr- al Judecătoriei Vălenii d Munte; refuzul de a judeca capetele de cerere II, III și IV din acțiune; greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Gh., SC 2002 SRL și.
De asemenea, față de casarea în totalitate a deciziei, devine de prisos și analizarea criticilor formulate de recurenta-reclamantă referitoare la nepronunțarea tribunalului asupra criticii inserată în cadrul motivului I din calea sa de atac împotriva sentinței; necomunicarea încheierii de ședință din data de 22.01.2009 (încheierea menționată este de amânare a pronunțării și face parte integrantă, conform disp.art. 147 Cod proc.civilă, din decizia a cărei casare totală s-a dispus); greșita și nelegala respingere a excepțiilor inadmisibilității apelului intervenienților; a lipsei calității procesuale active a apelanților-intervenienți și a lipsei de interes legitim, întrucât aceste excepții au fost soluționate prin decizia a cărei casare s-a dispus.
Curtea va înlătura ca nefondat motivul doi din recursul declarat de reclamantă, reținând că în cauză nu sunt incidente disp.art. 304 pct.1 Cod proc.civilă, compunerea tribunalului ca instanță de control judiciar fiind cea prevăzută de disp.art.2 alin.2 Cod proc.civilă și art. 54 alin.2 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară, și anume de complet de doi judecători, specific instanței de apel.
Se reține sub acest aspect, că reclamanta a învestit instanța de fond cu o acțiune având patru capete de cerere, prin care s-au solicitat: grănițuirea; "constatarea exprimării reale și riguros determinate a suprafeței de teren ce constituie obiectul dreptului de proprietate"; "constatarea exprimării reale și riguros determinate a suprafețelor de teren ale fiecăruia dintre loturile 6,4 și 2 din parcela B"; stabilirea de sulte pentru eventuale diferențe de teren pentru fiecare dintre loturile ce alcătuiesc parcela B" (fila 1-9 dosar fond).
În raport de capătul principal de cerere- grănițuirea, care are un caracter neevaluabil pecuniar și nici nu se regăsește printre excepțiile prev.de art. 2821Cod proc.civilă, sentința pronunțată de Judecătoria Vălenii de M era susceptibilă de calea de atac a apelului și nicidecum de cea a recursului, cum greșit a susținut recurenta-reclamantă, textul de lege menționat stipulând expres că, determinarea căilor de atac se face în raport de capătul principal de acțiune, care în speță, așa cum s-a arătat, este grănițuirea și nu de capetele doi și trei din cerere, cum a pretins reclamanta-recurentă, acestea constituind capete de cerere accesorii.
În raport de aceste considerente, Curtea urmează ca în temeiul disp.art. 304 pct.5 rap.la art.312 alin.1,2,3 și 5 Cod proc.civilă, să admită recursurile și să caseze decizia, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Instanța de trimitere urmează să procedeze,conform disp.art. 315 alin.3 Cod proc.civilă, la soluționarea celor cinci apeluri declarate în cauză, asigurând o respectare deplină a dreptului la apărare al părților, atât sub aspectul legalei citări a acestora, cât și sub aspectul soluționării punctuale a fiecărui motiv de apel și a fiecărei excepții invocate în termen procedural de către părțile din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității recursurilor declarate de intervenienți, invocată de către recurenta-reclamantă.
Respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului declarat de reclamantă, invocată de intervenienții și.
Admite recursurile declarate de reclamanta, domiciliată în B, Șoseaua cel M nr.24.3..A,.10,sector 2, prin procurator, domiciliat în B,-.2, sector 2 și de intervenienții -G, ambii domiciliați în B,-, sector 1, domiciliat în B, str.-.-.30.2.72, sector 3, domiciliat în,-, jud.P, domiciliat în,- -C8.A.3, jud.P, domiciliat în B,- -0.80, sector 4, împotriva deciziei civile nr. 69/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții GH. G-, domiciliat în, str.-.31.A.6, jud.B, domiciliat în P,-.2.6, jud.P, SC 2002 SRL cu sediul în B,- -4A.1.5..17, sector 3, )., domiciliată în C-N,- -
.45, jud. C, prin procurator -, domiciliat în P,-, jud.P, GH. domiciliat în,-, jud.B, domiciliat în B,-.57.A.3.13, sector 2 și -, domiciliat în P,-.2..19 jud.
Casează decizia nr.69 din 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
--- - - - -- -
Grefier,
Red.
Tehnored.CC
19 ex/10.12.2009
nr. 2247/2004 Judecătoria Vălenii d e
nr- Tribunalul Prahova
-a, R -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
