Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 1086/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1086/R/2009 | |
Ședința publică din 29 aprilie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta | - - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii, JR. și împotrivadeciziei civile nr. 230/R din 6 februarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ îndosarul nr-, privind și pe intimații, ȘI.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta contestatorilor, jr. și, avocat, și intimata, asistată de avocat -, care îl reprezintă și pe intimatul, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost comunicată intimaților și este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 aprilie 2009, intimații și, au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei contestate ca fiind legală și temeinică sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată. Se comunică un exemplar din aceasta reprezentantei contestatorilor.
Reprezentanta contestatorilor arată că nu dorește lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea lecturării întâmpinării, însă solicită amânarea pronunțării hotărârii pentru a putea formula apărări cu privire la cele invocate prin întâmpinare de către intimații și.
Reprezentantul intimaților și arată că nu se opune admiterii cererii de amânare a pronunțării hotărârii.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie, și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatorilor susține contestația așa cum a fost formulată în scris, solicită admiterea acesteia, anularea deciziei contestate în ceea ce privește dispoziția instanței de recurs referitoare la plata cheltuielilor de judecată cu consecința rejudecării cauzei sub acest aspect, solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei potrivit chitanței pe care o depune la dosar în copie.
Reprezentantul intimaților și susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea contestației în anulare, menținerea deciziei contestate și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei potrivit chitanței pe care o depune la dosar în copie, arătând că critica adusă hotărârii contestate este neîntemeiată, întrucât cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate să modifice hotărârea.
Reprezentanta contestatorilor, solicită cuvântul în replică, înțelegând să renunță la cererea de amânare a pronunțării, și arată că pronunțarea instanței asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată este o soluție, acesta fiind motivul pentru care a recurs la promovarea acestei contestații în anulare.
Reprezentantul intimaților și răspunzând la replica reprezentantei contestatorilor, arată că cuantumul cheltuielilor de judecată este mai mare decât suma de 20.281 lei la cât au fost obligați prin hotărârea contestată.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 230/R/6.02.2009 pronunțată în dosar nr- Curții de APEL CLUJs -a admis recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 430 din 17 septembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care a modificat-o în parte în sensul că a admis apelul reclamanților declarat împotriva sentinței civile nr. 3053/17.03.2008 a Judecătoriei Cluj -N pe care a schimbat-o în parte și în consecință:
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților, jun., Cântă, și și au fost obligați pârâții jun, și să încheie cu reclamanții contract autentic de vânzare-cumpărare asupra terenului în suprafață de 1911 mp, situat în, str. -, nr.401, cuprins în nr. 28397/422/28.02.1995, 24, parcela 16, în caz contrar hotărârea urmând să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
S-a dispus intabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților cu titlu de vânzare - cumpărare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-au menținut dispozițiile deciziei referitoare la respingerea apelului declarat de pârâți în contra aceleiași sentințe.
Au fost obligați pârâții jun., și să plătească reclamanților suma de 20281 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Pentru a pronunța această decizie, curtea reținut că, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 430/17.09.2008 Tribunalului Cluj este întemeiat, întrucât instanța de apel a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura acestuia, motivarea tribunalului sub acest aspect fiind contradictorie și ambiguă.
Din motivarea hotărârii atacate rezultă că atât instanța de fond, cât și cea de apel au confundat proba actului juridic cu actul însăși, suprapunând în mod nelegal cele doua noțiuni.
Astfel, după ce a calificat inițial înscrisul intitulat declarație ca fiind un început de dovada scrisă - calificare ce se impune doar din punct de vedere probator - în final, după analiza probelor administrate în completare, tribunalul a reținut că acest înscris este un act inform care nu produce efecte juridice - calificare a însăși naturii convenției.
Tribunalul a reținut în mod corect că este cert că la un moment dat s-a încheiat între părți o convenție privind o anumită porțiune de teren din comuna, locul numit, iar chestiunile ce trebuiau lămurite erau acelea privind data încheierii convenției și întinderea suprafeței de teren.
Ca atare, instanța a reținut în mod corect ca certă încheierea contactului de vânzare-cumpărare, urmând ca prin declarațiile martorilor și pe calea interpretării să se deslușească clauzele convenției referitoare la dată și obiect - respectiv întinderea terenului. Această interpretare a clauzelor confuze sau echivoce ar fi trebuit făcută de instanța de apel prin urmarea regulilor prevăzute de art. 978-979, art. 980 și art. 983-984 cod civil. Instanța, potrivit cu cele prevăzute în art. 3 și 969 cod civil, nu putea refuza cererea de executare forțată a contractului - în speță, pronunțarea unei hotărâri ce să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare - sub pretextul obscurității sau insuficienței clauzelor acestora, ci era obligată să le lămurească pe calea interpretării.
Revenind la cele două elemente ale contractului ce trebuiau lămurite, acestea sunt data si întinderea terenului ce a făcut obiectul vânzării - identitatea acestuia fiind stabilită în mod corect de instanța de apel ca fiind locul numit, identificat și prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Referitor la dată, elementul din contract ce oferea indicii cu privire la aceasta este referirea la cooperativizarea terenului, termen era susceptibil însă de doua interpretări, fie Gospodarii Agricole Colective - proces anterior anului 1960, fie Cooperativă Agricolă de Producție - proces ulterior anului amintit. Cum din cuprinsul actului nu rezultă in mod neechivoc acest lucru, prin interpretarea clauzei raportat la elemente extrinseci ce rezultă din probele administrate, se putea stabili cu certitudine data.
Instanța de apel a și procedat la o astfel de interpretare, însă a ajuns la o concluzie greșită, reținând ca an al încheierii convenției anul 1963 - raportat la data intrării vânzătorului în CAP. Tribunalul a ignorat însă ca la această data era deja eliberată autorizația de construcție încă din 1960, iar recurenții începuseră deja lucrările la casa amplasată pe terenul litigios, cumpărat de altfel tocmai în acest sens. Ca atare, stabilirea corectă a datei încheierii convenției era 15 august 1960, iar nu 1963.
În ceea ce privește suprafața de teren vândută, ea este menționată în înscrisul denumit declarație, și anume partea de grădină din delniță de 300 lungime și lățime de 9,5. Cum însă asupra menționării lungimii s-au făcut operațiuni de radiere, tribunalul ar fi trebuit pe calea interpretării să stabilească care este lungimea corectă a ternului vândut.
Regula esențială ce ar fi dus la interpretarea corectă a acestei clauze contractuale este cea prevăzută de art. 980 Cod civil, potrivit căreia clauzele îndoielnice se interpretează după obiceiul locului încheierii contractului. Or, este de notorietate că în zonele rurale - precum cel din speță - gospodăriile țărănești formau un tot unitar, ce cuprindea nu doar casa și curtea, ci și grădina aferentă. Aceasta din urmă era un element esențial, astfel încât dacă părțile ar fi înțeles să excludă de la vânzare o parte din aceasta, ar fi prevăzut în mod expres acest fapt.
Un element important în același sens este și faptul că părțile și-au și executat prestațiile la data încheierii convenției, prețul fiind plătit și recurenții intrând în posesia terenului vândut, pe care l-au și stăpânit până în prezent, inclusiv în perioada cooperativizării CAP. Or, această posesie naște o prezumție puternică în favoarea susținerilor recurenților - lungime de 300, și nu 200 -, prezumție ce nu a fost nici reținută, nici combătută de instanțe de apel și fond prin raportare la alte probe administrate.
În consecință, față de cele de mai sus, Curtea a reținut că pe calea unei interpretări corecte, tribunalul ar fi trebuit să lămurească elementele confuze ale contractului, respectiv data și întinderea terenului, reținându-se acestea ca fiind 1960 și respectiv 1911 mp.
Concluzionând însă că pretențiile reclamanților se întemeiază pe un act inform, care nu poate produce efecte juridice, tribunalul a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății și a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 978-979, art. 980 și art. 983-984 Cod civil, art. 969 Cod civil, art. 1073, 1077, 1294, 1295 alin. 1 Cod civil, art.5 alin. 2 Titlul X din Legea 247/2005.
În consecință, fiind îndeplinite în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.7 și 9.pr.civilă, în temeiul art. 312.pr.civilă, curtea a admis recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 430 din 17 septembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care a modificat-o în parte conform dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul art. 274.pr.civilă, reținând culpa procesuală a intimaților, au fost obligați pârâții jun., și să plătească reclamanților suma de 20281 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii, JR. și, solicitând anularea deciziei cu privire la dispoziția instanței de recurs referitoare la plata cheltuielilor de judecată și rejudecarea cauzei sub acest aspect.
În motivarea contestației, s-a invocat că obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele, în sumă de 20.281 lei este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul art. 318 Cod proc.civ.
Prin acțiunea promovată de reclamanți, aceștia au solicitat obligarea pârâtului la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, având ca obiect terenul în suprafață de 1911 mp, cuprins în titlul de proprietate nr. 28397/422/28.02.1995, tarlaua 24, parcela 16, în caz contrar sentința să țină locul actului autentic de înstrăinare, intabularea dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea reclamanților cu titlu de cumpărare, iar în subsidiar, rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare cu daune interese.
Așa cum reiese din dispozitivul deciziei pronunțate în recurs, acțiunea a fost admisă, în ce privește obligația încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare și intabularea dreptului de proprietate în CF.
Celelalte dispoziții ale instanțelor de fond au fost menținute, inclusiv dispoziția privind respingerea cererii de rezoluțiune contractului.
Deși hotărârea pronunțată în recurs nu precizează care sunt cheltuielile de judecată cuprinse în suma de 20.281 lei, este evident că această sumă reprezintă însumarea tuturor cheltuielilor - taxe de timbru, onorariu avocat, onorariu expert - achitate de reclamanți atât pentru petitul admis, cât și pentru cel respins.
Însumarea tutor cheltuielilor achitate de reclamanți reprezintă o greșeală de fapt și nu o greșeală de judecată, susceptibilă de face obiectul contestației în anulare.
În opinia contestatorilor, totalul cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea petitului admis este în cuantum de 6.786,2 lei în loc de 20.281 lei.
Prin întâmpinarea formulată, intimații și au solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 alin. 1 Cod proc.civ. dezlegarea dată urmare unei greșeli materiale constituie temei al contestației în anulare.
Potrivit doctrinei în materie, noțiunea de greșeală materială în sensul prev. de art. 318 Cod proc.civ. semnifică o greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite (ex. respingerea recursului ca tardiv, deși calea de atac a fost promovată în termen legal).
Determinarea eronată a cuantumului cheltuielilor de judecată nu constituie o greșeală materială în sensul prev. de art. 318 Cod proc.civ. care să poată fi invocată pe calea contestației în anulare.
astfel de eroare dacă există constituie o greșeală de calcul, care, din punct de vedere al dispozițiilor procedurale se încadrează în prev. art. 281 alin. 1 Cod proc.civ. care fac referire la erorile de calcul, justificând formularea unei cereri de îndreptare a erorii materiale, vizând calculul aritmetic, întemeiată pe acest text de lege.
Greșeala invocată de către contestatori neîncadrându-se în noțiunea prev. de art. 318 Cod proc.civ. în baza art. 320 Cod proc.civ. contestația va fi respinsă ca nefondată.
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ. contestatorii vor fi obligați să le plătească intimaților și suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în contestația în anulare, reprezentând onorariu avocat ( 21).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorii, JR. și împotriva decizie civile nr. 230/R din 6 februarie 2009 Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe contestatori să le plătească intimaților și suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în contestația în anulare.
Decizia este irevocabilă.
Dată ș pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - TARȚA
Red. MV dact. GC
2 ex/7.05.2009
Jud. recurs:,
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta
