Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 1093/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul -II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1093/2009-
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea cererii de revizuire formulată de revizuientul, domiciliat în Popești, nr.116, județul B, în contradictoriu cu intimații și, ambii cu domiciliul în Popești, nr. 305, județul B, domiciliată în Popești, nr. 116, județul B, domiciliat în de,-, județul B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ, cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 459/R din 20 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, având ca obiect: prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 3 iunie 2009, dată la care părțile prezente au pus concluzii în revizuire, concluzii ce au fost inserate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru ca părțile să aibă posibilitatea de a formula la dosar concluzii scrise, pentru data de 10 iunie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra prezentei cereri de revizuire, instanța constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 459/R din 20 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, s-a admis ca fondat recursul civil introdus de recurenții reclamanți, în contradictoriu cu intimații pârâți, împotriva deciziei civile nr. 896/A din 05.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost modificată în întregime în sensul că:
S-a admis ca fondat apelul declarat de apelanții și, împotriva sentinței civile nr. 128/01.02.2007, pronunțată de Judecătoria Marghita, care a fost schimbată în întregime în sensul că:
S-a admis acțiunea principală formulată de reclamanții și, împotriva pârâților, și.
S-a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 1231 Popești, nr. top. 367/7/2, 367/27 în natură apartament situat în localitatea Popești,. 91,. 2, județul B în baza promisiunii de vânzare cumpărare încheiate între - cumpărător și pârâtul - vânzător, la data de 16.11.2004, în schimbul unui preț de 35.000.000 ROL achitat integral, prezenta hotărâre ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 507/25.01.2006 de notar public, încheiat între pârâții și, având ca obiect imobilul indicat mai sus.
S-a dispus radierea înscrierilor din CF nr. 1231 Popești, nr. top. 367/7/2, 367/27, foaia B nr. 2 - 3 efectuate în baza încheierii de întabulare nr. 313/27.01.2006, și în consecință, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului cu titlu de vânzare-cumpărare.
S-au respins cererile reconvenționale formulate de pârâții reclamanți reconvenționali, și.
De asemenea, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul.
Intimații au fost obligați să plătească recurenților 1135 lei cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de recurs a reținut următoarele aspecte:
Prin contractul de închiriere nr. 68/16.03.1994, fila 103 dosar fond, RAGCL Popești i-a închiriat numitei imobilul situat în localitatea Popești, nr. 91,. A,. 2 pentru o perioadă de 5 ani - 01.10.1993 - 01.12. 1997. Ulterior, la data de 09.09.2005, s-a încheiat sub nr. 594 de către Serviciul Public Global Popești un nou contract de închiriere pentru același imobil, în favoarea intimatului, urmare a decesului mamei sale, pentru perioada 01.09.2005 - 31.08.2010.
Anterior datei la care s-a încheiat în favoarea intimatului contractul de închiriere susmenționat, la data de 16 noiembrie 2004, între acesta și recurenți s-a încheiat o convenție - fila 5 dosar fond - conform căreia acesta s-a obligat să le vândă apartamentul în schimbul unui preț de 35.000.000 ROL din care la data încheierii s-au achitat 20.000.000 lei, restul de 15.000.000 lei fiind stabilit a fi achitat la 26.11.2004. Acest act, acord, s-a încheiat în prezența martorului, iar în cuprinsul acestuia s-a menționat că la 23.11.2004 s-a mai achitat 2.000.000 lei, la 26.11.2004 încă 4.000.000 lei, iar la 11.12.2004, 1.600.000 lei ROL. Pe cealaltă față a actului, s-a precizat că la 22.11.2004 s-a achitat 1.000.000 lei.
Potrivit actului numit declarație, aflat în copie la dosar fond - fila 105 - s-a reținut că intimatul a solicitat la 28.09.2006 anularea contractului încheiat cu și întrucât blocul este a lui care i-a dat 35.000.000 lei, inducându-l în eroare, renunță la toate contractele scrise în favoarea lui, nu este adevărat că l-ar fi scos abuziv din locuință ci a plecat de bună voie, nesilit de nimeni. A mai declarat că apartamentul a fost deteriorat, a necesitat investiții de sume mari, chiria i-a fost plătită de pentru perioada 2002 - 2004, iar în 2005 nu s-au luat banii.
Tot din actele aflate în dosarul de fond - fila 106 - adresate de la Serviciul public Global, s-a reținut faptul că acesta a declarat că cedează chiria apartamentului la recurenta ce s-a obligat a-i achita cheltuielile aferente până în aprilie, iar apoi, chiria până în iunie 2005, în valoare de 9.904.617 lei, întrucât în 13.06.2005 a primit suma integrală, actul fiind semnat de acesta, recurenta și martorii,.
Faptul că intimatul a solicitat Serviciului Public Global rezilierea contractului său de închiriere, reiese din adresa aflată la fila 12 dosar fond, înregistrată sub nr. 684/19.10.2003 la această instituție, și solicitat totodată trecerea contractului de închiriere pe numele lui.
Din actul aflat la dosar fond fila 11, se reține faptul că intimatul a recunoscut că a mai primit 10.000.000 lei conform contractului din 16.11.2004, confirmând achitarea integrală a prețului convenit, respectiv 2.000.000 lei la 23.11.2004, 4.000.000 lei la 26.11.2004, 4.000.000 lei la aceiași dată. Toate actele menționate, aflate în copie la dosar, poartă mențiunea că sunt conforme cu originalul.
Ulterior, la data de 25.01.2006 intimatul, după ce în prealabil a cumpărat apartamentul în litigiu la 27.12.2005 cu contract de vânzare-cumpărare și l-a întabulat în CF nr. 1231 Popești, nr. top. 367/7/2, 367/27, foaia B nr. 1 prin încheierea de întabulare nr. 269/25.01.2006, l-a vândut cu contract de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 507/25.01.2006 de notar public u la intimatul, acesta întabulându-se în coala CF la 27.01.2006 alături de soția sa - intimata, fiind solicitat un preț de 2600 RON, deci inferior celui achitat de recurenți - 35.000.000 lei cu un an anterior.
Prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond, intimatul a arătat că este fals contractul de vânzare-cumpărare din anul 2004, primit doar 7.000.000 lei în mai multe tranșe, a fost amenințat, toate cheltuielile sale s-au plătit de, iar recurentul i-a spus că la rândul său a vândut imobilul la, aspect neprobat de acesta.
Din cuprinsul ordonanței președințiale nr. 566/29.08.2006, pronunțată de Judecătoria Marghita - filele 79 - 80 dosar fond - s-a reținut faptul că la vânzarea imobilului în litigiu de către către, prin actul autentic arătat mai sus, acesta nu era locuit de vânzător ci de, care au arătat în apărarea lor faptul că folosesc imobilul cu acordul recurenților și, aceștia fiind evacuați întrucât nu dețineau un titlu locativ.
Din analiza răspunsurilor date de intimatul la interogatoriul luat în 16.11.2006 - filele 112 dosar fond - se reține că acesta inițial a declarat că nu a vândut apartamentul recurenților ci doar le-a cedat chiria, că nu semnat contractul, apoi a arătat totuși că a încasat prețul în mai multe rate, semnând de primire. Mai mult, a arătat că recurenții au făcut investiții în imobil, recunoscând implicit că le-a predat folosința, apărările acestuia fiind nefondate. Sigur că, inițial acesta a negat că s-ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare, că nu a semnat, dar, apoi a revenit și a recunoscut primirea prețului și, deși avea dreptul să solicite o expertiză grafologică pentru a se constata dacă îi aparține semnătura, nu a solicitat-o, nici nu și-a contestat de altfel semnătura.
Potrivit declarației martorului - fila 118 dosar fond - a fost de față când recurenții i-au dat intimatului 4.000.000 lei diferență de preț la 26.11.2004, 10.000.000 lei la 16.12.2004, 3.000.000 lei la 23.11.2004, semnând anexele la contract în fața sa, numite de martor chitanțe, iar după 23.11.2004, apartamentul fost folosit de recurent care l-a reparat, zugrăvit, apoi l-a dat în chirie familiei.
Martorul - fila 119 dosar fond a declarat că a fost cu intimatul la familia recurenților după bani, împreună cu soacra sa ce este concubina intimatului, în prezența lor a primit 3.500.000 lei, anterior a mai primit 10.000.000 lei iar în data de 20 noiembrie 2004 l-au mutat pe intimat la, martorul înțelegând că s-a achitat întregul preț, necunoscând existența unor presiuni exercitate de către recurenți sau intimații asupra acestuia. Faptul că prețul s-a achitat reiese și din declarația martorului - fila 109 dosar apel.
Analizând declarația martorului - fila 120 dosar fond, s-a reținut faptul că a auzit că s-au încheiat hârtiile între părți deși intimatul nu era proprietar, recurenții au intrat în imobil în prezența intimatului, după care nu i s-a mai permis accesul dormind pe stradă. Martora - fila 119 dosar fond - a relatat că la ea în casă, în noiembrie 2004 între recurenți și intimatul s-a făcut o înțelegere în sensul că acesta îi vinde apartamentul, s-a semnat un act fără a fi obligat cineva în acest sens, s-a convenit un preț de 35.000.000 lei din care l-a auzit pe spunând că a primit 20.000.000 lei. A mai declarat martora că după această dată, intimatul vânzător nu mai locuit în apartament iar recurenții au făcut investiții în acesta, recunoaște că semnătura de pe contractul încheiat ( arătat mai sus) îi aparține.
Aspectul referitor la faptul că s-a plătit întregul preț convenit, de către recurent, reiese și din declarația martorului HG- fila 130 dosar fond - conform căruia, intimatul i-a spus că a vândut recurentului, fiind prezent când i s-a dat o restanță de 1.700.000 lei, acesta recunoscând că nu mai este dator cu nici un. A mai declarat martorul că, cererea adresată Serviciului public global de către intimatul, a fost semnată de acesta în fața sa ( fila 111 dosar fond), că recurentul a făcut investiții la imobil.
Promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare, este un contract prin care părțile se obligă să încheie în viitor un contract de vânzare cumpărare, având ca obiect bunul promis și prețul determinat, contract ce în practică mai este denumit contract provizoriu sau antecontract de vânzare cumpărare, deosebindu-se însă de contractul de vânzare cumpărare prin aceea că obiectul lui este o obligație de a face, a încheia în viitor un contract de vânzare cumpărare și nu obligația imediată de a da, a transmite proprietatea. Sigur că, în astfel de convenții, cum de altfel poate fi calificată cea încheiată în noiembrie 2004 între recurent și intimatul, promitentul vânzător s- obligat să facă demersuri pentru deveni proprietar iar cumpărătorul recurent doar de a plăti prețul, oricare dintre părți putând solicita, dacă și-a îndeplinit obligația, încheierea actului promis.
La data încheierii convenției dintre părți, într-adevăr intimatul nu avea decât calitatea de chiriaș al obiectului acesteia, însă, curtea a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1004 Cod civil, convenția fiind afectată de un eveniment viitor și incert, acela al devenirii, însușirii calității de proprietar, astfel de obligații a căror ființă depinde de realizarea unui asemenea eveniment numindu-se obligații sub condiție - art. 1004 cod civil obligația este condiționată când perfectarea ei depinde de un eveniment viitor și incert, aprecierile ambelor instanțe în sensul că intimatul nu putea să vândă, să-și asume o obligație de-a vinde în viitor, apar ca neavenite, criticile fiind fondate.
Că avea vânzătorul calitatea de chiriaș, că se putea să nu i se prelungească contractul de închiriere, încheia cel de vânzare cumpărare, nu au fost aspecte care să schimbe starea de fapt expusă mai sus, greșit instanțele reținând contrariul. De asemenea, tot cu o aplicare și interpretare greșită a art. 1004 Cod civil, a probelor administrate, s-a reținut că recurenții ar fi fost de rea credință, faptul că nu aveau nevoie imediată de imobil, nu poate duce la această concluzie, este dreptul fiecărei părți chiar dacă deține unul sau mai multe imobile, dacă dorește să mai cumpere altele, să o facă, prezumția bunei credințe instituite de art. 1899 alin. 2 Cod civil nefiind răsturnată. Faptul că, după ce au intrat în posesia imobilului, la rândul lor recurenții au subînchiriat, l-au dat în folosință altor persoane, nu atrage nulitatea convenției, iar investițiile efectuate se reține din probele de mai sus că au fost de altfel necesare.
Potrivit art. 965 Cod civil, lucrurile viitoare pot face obiectul obligației, aspect legal incident în cazul de față, mai mult, astfel cum s-a arătat mai sus, obligația asumată de promitentul vânzător era condiționată de un eveniment viitor ce s-a împlinit prin dobândirea dreptului de proprietate de către acesta - art. 1004 Cod civil - astfel că, convenția fiind legal făcută, are putere de lege între părțile contractante conform art. 969 Cod civil, neexistând motive de nulitate, condițiile prevăzute de art. 948 Cod civil fiind respectate ( capacitatea de-a contracta, consimțământul valabil, obiectul determinat și cauza licită), cu aplicarea greșită acestor dispoziții legale, instanțele au reținut contrariul.
Art. 22 din Decretul Legea nr. 115/1938 prevede faptul că cel ce s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil, este dator să-i predea înscrisurile trebuitoare pentru înscrierea acelui drept, iar din art. 29 din Legea nr. 7/1996 reiese obligația acestuia de-a preda înscrisul translativ de proprietate conform art. 24 din 115/1938, dacă cel obligat nu predă înscrisul trebuitor, va putea cere instanței să dispună înscrierea. Această acțiune în prestație tabulară, conform art. 25 din DL 115/1935 și art. 30 din Legea nr. 7/1996 poate fi îndreptată și împotriva terțului dobânditor înscris în CF, dacă cel ce solicită prestația tabulară a fost în posesie când terțul a fost contractat, actul său este anterior, terțul să fi fost de rea credință.
Raportat la probele administrate, analizate mai sus, s-a reținut că este certă incidența acestor dispoziții legale, actul încheiat la 16 noiembrie 2004 între recurent și intimatul fiind valabil, neexistând motive de nulitate a acestuia, anterior încheierii actului autentic dintre intimați, recurenții se aflau în posesia imobilului chiar dacă prin persoane interpuse cărora le-a asigurat accesul în imobil, iar potrivit chiar răspunsurilor date la interogatorii în fața instanței de apel, de către cumpărătorii intimați - filele 105- 108, au cunoscut că, imobilul nu era locuit de vânzători ci de o altă familie cu acordul recurenților.
La data la care între intimați s-a încheiat actul autentic de vânzare cumpărare, imobilul în litigiu nu era locuit de vânzător ci de alte persoane cu acordul recurenților, astfel că, buna credință acestora prezumată de art. 1899 alin. 2 Cod civil fiind răsturnată. Conform art. 1898 Cod civil buna credință este credința posesoarei că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile necesare cerute de lege spre a-i transmite proprietatea, ori, chiar dacă vânzătorul era întabulat în cartea funciară, au observat că imobilul nu era în posesia acestuia, aspect din care se reține reaua lor credință, ei cu minime diligențe puteau să afle că de fapt acesta a fost vândut anterior recurenților, ceea ce de altfel au și aflat, conform interogatoriilor, dar, nu au ținut cont de acest aspect, cauza de vânzare cumpărare fiind ilicită, neexistând motive ce să conducă la nulitatea actelor încheiate de acesta și arătate mai sus, aceasta urmează fi respinsă ca nefondată, nefiind încălcate dispozițiile art. 948 Cod civil, greșit instanțele reținând contrariul. Ca urmare, dându-se eficiență actului încheiat la 16.11.2004 între recurent și intimatul, cererea reconvențională formulată de și, pentru obligarea reclamanților la plata chiriei, apare ca fiind nefondată.
Luând în considerare toate cele expuse mai sus, fiind făcută o greșită aplicare și interpretare a art. 965, 969, 948, 1004, 1017 Cod civil, art. 1898 - 1899 Cod civil, art. 22, 24, 36, 37 din DL nr. 115/1938 a art. 29, 30 din Legea nr. 7/1996, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă instanța de recurs a admis ca fondat recursul, a modificat în întregime decizia recurată, iar în baza art. 296 Cod procedură civilă a admis ca fondat apelul, schimbând în întregime sentința apelată conform dispozițiilor din decizia împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire.
Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 05.05.2008, revizuientul a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 459/2008-R a Curții de Apel Oradea, și urmare a desființării acesteia să se mențină sentința civilă nr. 28 din 1 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Marghita.
În motivarea cererii de revizuire revizuientul a adus o serie de critici hotărârii atacate, pe aceasta o consideră netemeinică și nelegală.
În acest sens subliniază că, contractul de vânzare-cumpărare nu are nicio valoare juridică, întrucât aceasta are ca obiect înstrăinarea unui bun proprietate de stat, care nu s-a aflat în circuitul civil.
Subliniază totodată faptul că la dosar s-au depus rezoluțiile Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita din care rezultă faptul că intimații și nu aveau nici un drept asupra apartamentului în cauză, aspect la care nu se face referire în decizia atacată.
Subliniază totodată că nu se face referire nici la declarația notarială din data de 24.05.2005, prin care s-au anulat așazisele promisiuni și contracte.
În cele din urmă arată revizuientul că instanța a pronunțat soluția cu luarea în considerare a actelor ilegale prezentate de intimatul, fiind ignorate actele legale și rezoluțiunile Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita prezentate de acesta.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 4 și 5 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimații și au solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, cu obligarea revizuientului la plata cheltuielilor de judecată.
Ceilalți intimați nu și-au precizat poziția procesuală în cauză.
Analizând cererea de revizuire formulată în cauză prin prisma motivelor invocate în susținerea acesteia instanța constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 459/20.03.2008-R a Curții de Apel Oradea, s-a admis recursul recurenților, intimați în prezenta cauză, și împotriva deciziei civile nr. 896/A/05.11.2007 a Tribunalului Bihor și urmare a admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 128/01.02.2007 a Judecătoriei Marghita, a fost admisă acțiunea, instanța pronunțând o hotărâre care să țină loc de act autentic cu privire la imobilul înscris în CF nr. 1231 Popești nr. 367/712, 36/27, constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 507/25.01.2006 de Biroul Notarul Public u.
Dispozițiile art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă pe care revizuientul și-a întemeiat cererea de revizuire nu pot fi reținute ca fiind incidente în cauză în condițiile în care nici un judecător, sau martor care a luat parte la judecată nu a fost condamnat pentru infracțiune privitoare la această pricină, după cum nici un magistrat nu fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență.
De asemenea, nu se poate reține nici cea de a doua cerință a textului, respectiv aceia ca hotărârea să se pronunțat în temeiul unei înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății, dovada unui astfel de fals nefiind făcută în cauză.
Revizuientul și-a întemeiat cererea de revizuire și pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, text ce nu poate fi de asemenea reținut, nefiind făcută dovada că ar exista înscrisuri doveditoare noi, care să fi fost reținute de partea potrivnică sau care să nu fi putut fi înfățișate în instanță dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Prin urmare, cum revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege și cum motivele de revizuire invocate de revizuientul nu se încadrează printre acestea, ci vizează greșita soluționare a cauzei pe fond, instanța urmează a respinge cererea.
Întrucât cheltuielile de judecată solicitate de către intimații și nu au fost dovedite, acestea nu li se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire declarată de revizuientul, domiciliat în Popești, nr.116, județul B, în contradictoriu cu intimații și, ambii cu domiciliul în Popești, nr. 305, județul B, domiciliată în Popești, nr. 116, județul B, domiciliat în de,-, județul B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ, cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 459/R din 20 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunța în ședința publică din data de 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- judecători recurs -
- redactat decizie - judecător -01.07.2009
- dactilografiat grefier -03.07.2009-2 ex.
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Felicia Toader, Dana Cigan
