Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 1239/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1239/2008 -
Ședința publică din 11 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta "" - O, prin administrator judiciar " VEST audit " cu sediul în O,-, județul B, recurenta reclamantă "" - fiind citată din O,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliată în O,-, - 17,. 34, județul B, domiciliat în O,-, județul B și " & CO" - cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 938 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 2991 din 26 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 8057/R/271/2006, având ca obiect: prestație tabulară.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 2 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 9 septembrie 2008, respectiv 11 septembrie 2008.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 2991 din 26 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 8057/R/271/2006, s-a respins cererea precizată, formulată de reclamanta "" - O în contradictoriu cu pârâții, și " & CO" - O; s-au respins solicitările pentru cheltuieli de judecată, formulate de pârâți.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că între pârâții și, pe de o parte, și reclamantă, pe de altă parte, s-a încheiat actul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare - cumpărare și înregistrat la reclamantă cu nr. 3980/19.11.1998, potrivit căruia pârâții vindeau reclamantei, pentru prețul de 79.500.000 ROL, terenul arabil fără construcții în suprafață de 2,65 ha. situat în extravilanul orașului O și dobândit de către vânzători de la antecesoarea lor.
Părțile au convenit ca vânzătorii să primească prețul eșalonat, respectiv 30.000.000 ROL odată cu semnarea acestuia contract, iar 49.500.000 ROL în cursul semestrului I al anului 1999, sumă ce se va actualiza la cursul zilei în care se face plata, iar reclamanta să intre înstăpânirea de fapt și de drept a imobilului la data de 19.11.1998. Mai reține instanța că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1395/26.10.1999 de, pârâții și au vândut reclamantei 10.000 mp. teren arabil, adică în întregime parcelele cu nr. top. 1627/5, 1627/7, 1628/1, 1629/1, 1813/1, 1815/1, 1686/1 și cota de 39/748 părți din terenul cu nr. top. 1644/2 din imobilul reprezentând 26.500 mp. teren arabil situat în extravilanul comunei, satul, înscris în nr. 1841, nr. top. 1627/5, 1627/7, 1628/1, 1629/1, 1630/1, 1631/1, 1631/5, 1632/3, 1632/5, 1633/1, 1634/1, 1810/1, 1811/1, 1812/1, 1813/1, 1815/1, 1686/1, 1644/2, pentru prețul de 45.000.000 ROL, pe care l-au primit în întregime de la firma cumpărătoare.
Subliniază instanța că reprezentantul firmei cumpărătoare a arătat că a cumpărat imobilul arătat și în condițiile arătate, cunoscându-i situația juridică și de fapt. De asemenea s-a mai consemnat că firma cumpărătoare intră în stăpânirea de drept și de fapt la data autentificării actului, care a fost întabulat în cartea funciară, imobilele cumpărate fiind transcrise din nr. 1841 în nr. 1856, mai puțin nr. top. 1644/2.
Anterior, prin încheierea de carte funciară nr. 18443/29.10.1999, se întabulase în cartea funciară contractul de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 1292/16.10.1999 de, prin care pârâții au înstrăinat către " & " - O, dreptul de proprietate asupra celorlalte imobile din nr. 1841, până la suprafața totală de 26.500 mp. care cu excepția parcelei cu nr. top. 1644/2, au fost transcrise în nr. 1855.
A conchis instanța că în raport de starea de fapt reținută, ca și de probele administrate în cauză, atât contractul de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 1395 din 26.10.1999, cât și cel autentificat cu nr. 1292/16.10.1999, corespund voinței reale de la acel moment a părților contractante, neputându-se vorbi de o rea credință sau de o fraudare a intereselor altei părți.
Totodată, instanța a apreciat ca fiind întemeiată apărarea de fond privind neexecutarea contractului de către reclamantă, din probe rezultând că aceasta nu și-a respectat obligația asumată prin contractul de vânzare - cumpărare sub semnătură privată, de a achita la acel moment suma de 30.000.000 lei.
De asemenea, instanța a considerat ca fiind întemeiată și apărarea de fond privind calificarea ca novație a actului de vânzare - cumpărare încheiat între reclamantă și pârâții și, în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă că aceste părți au stins practic obligația existentă cu una nouă și convenind să încheie vânzarea - cumpărarea într-o altă formă, pentru o altă suprafață și pentru suma efectiv plătită.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost aceasta precizată, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Prin decizia civilă nr. 938 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul și a fost obligată apelanta la cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei în favoarea intimaților și.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut că prin titlul de proprietate nr. 1399/05.12.1994 li s-a reconstituit dreptul de proprietate numiților și asupra unei suprafețe de 3 ha. și 944 mp. teren, din care 2,65 ha. teren arabil și 0,44 ha. livezi, titlul fiind eliberat la scara de 1: 10.000.
Prin contractul sub semnătură privată din 19.11.1998, pârâții și s-au obligat să-i înstrăineze apelantei suprafața de 2,65 ha. arabil ce a fost reconstituită prin titlul de mai sus, pentru prețul de 79.500.000 lei, din care suma de 30.000.000 lei urma să se achite la semnarea actului, iar diferența în cursul semestrului I al anului 1999.
La data de 26.11.1999, între reclamantă și pârâții de rândul 1 și 2 intervenit contractul de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 1395, prin care i se înstrăina apelantei suprafața de 10.000 mp. din totalul de 2,65 ha. constând în nr. top. rezultate urmare a transpunerii titlului la scara de 1: 2880: 1627/5, 1727/7, 1629/1, 1813/1, 1815/1 și cota de 39/748 părți din nr. top. 1644/2.
Cealaltă suprafață de 16.500 mp. i-a fost înstrăinată pârâtei intimate " & CO" - O prin contractul de vânzare - cumpărare din 16.11.1999, autentificat cu nr. 1252.
Cât privește excepția de neexecutare a antecontractului de vânzare - cumpărare de către reclamanta "" - O, temeinic judecătoria a reținut că probațiunea administrată în cauză relevă că aceasta nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumei de 30.000.000 lei la data încheierii actului sub semnătură privată, aceasta achitând doar diferența de preț de 49.500.000 lei la data încheierii în formă autentică a contractului. Relevantă în acest sens este depoziția martorului (fila 54 din dosarul de fond), care avusese calitatea de director general și membru al consiliului de administrație la acea dată. Acesta arată că, în calitatea pe care o avea a luat hotărârea de a perfecta în formă autentică convenția doar pentru suprafața de 1 hectar, întrucât societatea nu a achitat contravaloarea întregului teren.
În același sens este și depoziția martorului (fila 56), care a avut calitatea de administrator al firmei "" - O la data încheierii contractului, arătând că suma de 30.000.000 lei nu a fost achitată din cauza lipsei de lichidități.
Temeinic a reținut de asemenea prima instanță - apreciază tribunalul - că între părți a intervenit o novație, criticile apelantei sub acest aspect constatându-se a fi de asemenea nefondate. Astfel, novația este o convenție prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă înlocuind-o cu una nouă, așa încât efectele obligației se transformă, se convertesc în efectele obligației care se naște prin novație.
Este adevărat faptul că novația presupune îndeplinirea mai multor condiții, dintre care intenția părților de a constituie elementul esențial. La fel de adevărat este și faptul că, potrivit art. 1130 cod civil "novațiunea nu se prezumă", voința de aof ace trebuind să rezulte evident din act.
Ceea ce trebuie precizat este faptul că voința nu trebuie exprimată în anumiți termeni, putând fi deci și probată, ori din probațiunea administrată în cauză, intenția părților de a rezultă fără putință de tăgadă, din depoziția martorilor și.
Prin urmare, temeinic a conchis instanța că ambele contracte corespund voinței reale a părților din acel moment, neputând fi așadar vorba de fraudarea intereselor apelantei.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamanta recurentă "" - O, solicitând în principal casarea hotărârii atacate cu trimitere pentru rejudecare la Tribunalul Bihor, iar în subsidiar modificarea hotărârii, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii principale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că instanța de apel a încălcat dreptul apelantei recurente de a-și proba pretențiile, prin respingerea probei testimoniale și a probei cu interogatoriul pârâților, fiind totodată în imposibilitatea de a stabili starea de fapt reală în cauză.
Referitor la novația invocată, arată că nu sunt îndeplinite toate condițiile generale și speciale de validitate ale unui astfel de contract, în special cele privind intenția de a și capacitatea de a, reprezentantul societății la acea dată neavând mandat pentru încheierea unei novații.
În ceea ce privește excepția de neexecutare, în mod greșit instanțele de fond și apel au reținut că societatea reclamantă nu ar fi achitat prețul integral stipulat în primul contract, deși la dosar au fost depuse chitanțele emise de societate privind achitarea întregului preț, cât și acte contabile, din care rezultă acest lucru.
De altfel, chiar dacă s-ar reține neplata avansului, diferența achitată de 49.500.000 lei ar corespunde unei suprafețe de 1,65 hectare și nu 1 hectar, cât a făcut obiectul celui de-al doilea contract.
Referitor la contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1292 din 16 octombrie 1999, se apreciază că acesta este nul, fiind încheiat cu nerespectarea prevederilor art. 948 pct. 4 Cod civil, privitoare la dreptul de preempțiune.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata " & CO" - Oas olicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind că cele două contracte de vânzare - cumpărare autentice au fost încheiate în mod legal.
Intimații și au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect tribunalul a respins cererea de probațiune formulată în apel d e reclamanta apelantă, raportat la probatoriul administrat la instanța de fond, respectiv declarațiile celor doi martori, care aveau la data încheierii contractelor în litigiu calitatea de reprezentanți ai societății reclamante.
În ceea ce privește plata, din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta recurentă a achitat prin dispozițiile de plată din 22.04.1999, 23.04.1999 și 6.05.1999 suma totală de 45.000.000 lei, adică exact prețul stabilit prin contractul autentic din 26 octombrie 1999.
Acest fapt se coroborează cu declarațiile martorilor audiați - directorii societății la acea vreme - care au arătat că prețul contractului sub semnătură privată, care viza întreg terenul, nu a putut fi plătit din lipsă de disponibil bănesc, în cele din urmă părțile convenind la încheierea unui contract definitiv de vânzare - cumpărare în formă autentică doar pentru suprafața de 1 hectar și prețul de 45.000.000 lei.
Intenția de transformare a obligației vechi - cuprinsă în actul sub semnătură privată, într-o obligație nouă - cuprinsă în actul autentic de vânzare - cumpărare, rezultă din probațiunea administrată în cauză, cei doi martori audiați, în calitate de directori ai societății la vremea respectivă, având capacitatea de a reprezenta societatea și de a încheia acte juridice în numele societății.
Nefondată este și critica privitoare la nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 54/1998, față de adeverința nr. 45/1999 eliberată de Primăria Municipiului O (fila 41 dosar de fond), care confirmă tocmai respectarea dispozițiilor din lege privind dreptul de preempțiune.
Față de împrejurările mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă să o oblige pe recurentă la 300 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimaților și, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta "" - O, prin administrator judiciar " VEST AUDIT " O, împotriva deciziei civile nr. 938 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părților intimate și suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - -
red.;
în concept la 12.09.2008.
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./15.09.2008.
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Stan Aurelia
