Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 1386/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1386/2008-
Ședința publică din 07 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica | R - | - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena |
- - | - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiindsoluționarea recursului declarat de recurenta pârât, cu domiciliul în nr. 139 județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii cu domiciliul în O-. 3 județul B, împotriva deciziei civile nr. 34/A din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 4825 din 04 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: prestație tabulară,
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 30 septembrie 2008, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 07 octombrie 2008, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4825 din 04 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta, fiind respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta în contradictoriu cu reclamanții și.
S-a dispus înscrierea în a dreptului de proprietate al reclamanților reconvenționali cu titlu de schimb asupra cotei de 5000/5212 din parcela cu nr. top 281/2 înscrisă în, hotărârea ținând loc de contract autentic de schimb prin care reclamanții i-au transmis pârâtei dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5662. aferent parcelelor cu nr.cadastral 104 și 105, ambele înscrise în 853, în schimbul acestui teren pârâta transmițîndu-le reclamanților dreptul de proprietate asupra cotei de 5000/5212 din parcela cu nr.top 281/2 înscrisă în 177.
A fost obligată pârâta să plătească în favoarea reclamanților suma de 830,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, din actele și lucrările dosarului, că înscrisul depus în copie la fila 6 din dosar, cu privire la care instanța a reținut că a fost încheiat exclusiv în scop recognitiv, coroborat cu depozițiile martorilor - și, a confirmat încheierea în anul 1991 unui antecontract de schimb între reclamanții și și pârâta, prin care primii s-au obligat să transfere pârâtei dreptul de proprietate cu privire la o suprafață de 0,59 ha teren situat în extravilanul com. în schimbul unui teren în suprafață de 0,50 ha cu privire la care pârâtei urma a i se reconstitui dreptul de proprietate pe raza localității. S-a apreciat că pe baza probelor administrate în cauză, s-a putut reține ca fiind dovedită încheierea antecontractului de schimb, fără ca valabilitatea acestei convenții să poată fi afectată de antedatarea înscrisului sub semnătură privată depus în copie la fila 6 din dosar, antedatare ce a putut produce efecte juridice exclusiv sub aspectul valabilității înscrisului privit ca instrumentum. Și pentru aceasta s-a impus a se face distincție între actul juridic privit ca negotium, ce poate fi dovedit prin orice mijloace de probă, cu limitările impuse de art.1191 și urm. din civil și înscrisul constatator al actului juridic privit ca instrumentum probationis.
Pe de altă parte, s-a reținut că obiectul obligațiilor asumate în mod expres de cele două părți contractante a fost determinat în mod corect la momentul încheierii antecontractului de schimb, astfel că susținerile pârâtei privind lipsa unui obiect determinat sunt total nefondate. O împrejurarea esențială ce a confirmat obiectul contraprestației de care urma să beneficieze fiecare copermutant a constituit-o înscrierea de către părți a terenului primit la schimb la propria poziție a registrului agricol din localitatea de domiciliu, înscriere ce a rezultat din adeverințele depuse în copie la fila 7 din dosar. De asemenea au fost respinse ca nefondate și susținerile pârâtei privind existența unei cauze ilicite, întrucît nu a fost dovedită intenția reclamanților de spoliere a pârâtei la dreptul său de proprietate, fără ca această spoliere să aibă la bază o cauză legitimă, în contextul în care fiecare urma să dobândească în schimbul terenului pe care îl deținea, o altă suprafață de teren aflată în localitatea de domiciliu, determinat pentru încheierea antecontractului de schimb, fiind și locul situării terenului, care urma să asigure ambelor părți o exploatare mai comodă a acestuia, evitîndu-se deplasarea în altă localitate pentru a munci terenul.
Cu privire la efectele juridice generale de antecontractul de schimb încheiat între cele două părți în anul 1991, instanța a reținut că în sarcina părților s-a născut doar obligația de a transfera în viitor dreptul de proprietate cu titlu de schimb cu privire la terenul ce a făcut obiectul înțelegerii, prin încheierea contractului de schimb în formă autentică, fără ca antecontractul să aibă efect translativ de proprietate. În consecință, împrejurarea că în anul 1991, reclamanții nu au avut calitatea de proprietari ai terenului cu privire la care s-au obligat să transfere cu titlu de schimb dreptul de proprietate în favoarea pârâtei a fost lipsită de relevanță, în condițiile în care până la data pronunțării prezentei hotărâri, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate cu titlu de moștenire asupra terenului în litigiu. Dobândirea de reclamanți cu acest titlu a dreptului de proprietate asupra terenului reconstituit în favoarea def., a fost lipsit de relevanță juridică și cealaltă teză avansată de pârâtă, cu privire la încheierea înțelegerii de schimb cu adevărata proprietară a terenului, reclamanții în calitate de moștenitori ai acesteia fiind îndreptățiți să pretindă executarea antecontractului de schimb încheiat în anul 1991, drepturile de creanță generate prin încheierea antecontractului fiind drepturi patrimoniale, transmisibile pe care succesorală la fel ca și obligațiile corelative. În mod corelativ, s-a impus înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei asupra terenului dobândit în proprietate cu titlu de schimb, însă instanța nu a fost investită cu un astfel de capăt de cerere nici prin acțiunea principală și nici prin cererea reconvențională, astfel că acest aspect a fost reglementat pe calea unei acțiuni separate.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta apelantă în termenul legal și legal timbrat, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii principale ca netemeinică și admiterii cererii reconvenționale ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 34/A din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul civil introdus în cauză, fiind păstrată în totalitate sentința civilă nr. 4825 din 04 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, din actele și lucrările dosarului, că înscrisul depus de reclamanții intimați a fost încheiat exclusiv în scop recognitiv, martorii audiați în cauză - și confirmînd totodată înscrierea în anul 1991 unui antecontract de schimb între părți prin care reclamanții s-au obligat să-i transfere pârâtei dreptul de proprietate cu privire la o suprafață de 0,59 ha teren situată în extravilanul localității în schimbul unui teren în suprafață de 0,50 ha cu privire la care pârâtei urma să i se reconstituie dreptul de proprietate pe raza localității. S-a apreciat ca fiind dovedită încheierea antecontractului de schimb, corect reținând prima instanță că antedatarea contractului invocată de pârâtă ca motiv de nulitate absolută poate produce efecte juridice doar sub aspectul valabilității înscrisului privit ca instrument probator nu și asupra convenției - ce reprezintă manifestarea de voință a părților. De altfel, această convenție a fost confirmată și prin înscrierea terenului primit la schimb la propria poziție a registrului agricol din localitatea de domiciliu conform adeverințelor nr.2111/08.02.2006 emisă de Primăria com. și nr.328/08.02.2006 emisă de Primăria com..
Sub același aspect apare ca nefondată critica adusă de apelantă în sensul că, obiectul contractului nu este determinat întrucât obligației asumate de cele 2 părți contractante a fost determinat în mod concret la momentul încheierii actului, părțile identificând terenul ce formează obiectul schimbului, înscriindu-se în registrul agricol cu acest teren. Nu poate fi reținută apărarea apelantei privind cauza ilicită în sensul intenției reclamanților intimați de spoliere a pârâtei de dreptul său de proprietate câtă vreme pârâta apelantă urma să primească în schimbul terenului său o altă suprafață de teren în localitatea de domiciliu, martorii audiați în cauză menționând că acest schimb s-a realizat tocmai pentru a asigura ambelor părți o exploatare mai corectă a terenului și pentru a se evita deplasarea părților în altă localitate pentru a munci terenul. Corect au fost stabilite raporturile juridice existente între părți, fiind dovedită încheierea antecontractului de schimb, antecontract în baza căruia în sarcina părților s-a născut obligația de a transfera în viitor dreptul de proprietate cu titlu de schimb cu privire la terenul ce a făcut obiectul înțelegerii și nicidecum existența unei înțelegeri privind modul de folosință a terenului astfel că, potrivit art.969 din civil și art.5, al.2 din titlul X al Legii 247/2005, acțiunea formulată de reclamanții intimați este întemeiată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta recurentă, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că actul de schimb de teren ce face obiectul litigiului este nul, nefiind respectate elementele esențiale pentru validitatea acestuia, în sensul că nu indică cu exactitate terenurile care fac obiectul schimbului.
Mai mult, actul apare ca fiind încheiat la data de 10.11.1991, una dintre părți fiind văduva, ori, la data respectivă nu era văduvă, deoarece soțul său a decedat la 01.05.2004, ceea ce duce la concluzia că actul a fost confecționat ulterior acestui moment, pentru a da aparență de legalitate unor operațiuni profund nelegale și fără cauză valabilă.
Mai arată că instanțele de fond și apel nu au ținut cont de adevăratele raporturi juridice existente între părți, în sensul că între recurentă și defuncta (antecesoarea intimaților) a intervenit o înțelegere potrivit căreia recurenta va lucra pământul acesteia, iar va lucra terenul recurentei, neexistând intenția schimbului de terenuri.
Există, de asemenea, inadvertențe cu privire la situarea terenului în litigiu. Astfel, deși în cauză este vorba de 0,50 ha teren situat în parcela de pe teritoriul administrativ al comunei, sat, instanțele fac referire la parcela înscrisă în CF nr. 177 care se găsește pe raza localității.
În drept invocă dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod de procedură Civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații și au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Probele administrate în cauză (înscrisuri, probe testimoniale) confirmă încheierea în anul 1991 unui antecontract de schimb între recurentă și antecesoarea intimaților, convenție care de altfel a și fost materializată prin preluarea nemijlocită de către fiecare parte a terenurilor ce au făcut obiectul schimbului, terenuri care au fost înscrise în registrul agricol al localității de domiciliu a părților la poziția acestora, ceea ce înseamnă că au fost corect identificate în momentul încheierii actului.
Faptul că înscrisul depus de reclamant a fost antedatat nu este de natură să afecteze valabilitatea operațiunii juridice în sensul de negotium, câtă vreme aceasta a fost dovedită prin celelalte probe administrate în cauză.
Nu poate fi reținută nici cauza ilicită, câtă vreme fiecare parte urma să primească în schimbul terenului său o altă suprafață de teren, scopul urmărit fiind acela al exploatării mai eficiente a acestor terenuri.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul articolului 312 aliniatul 1, coroborat cu articolele 316 și 296 Cod de procedură civilă, să respingă ca nefondat recursul, iar în baza articolului 274 Cod de procedură civilă să o oblige pe recurentă la 800 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civilformulat derecurenta pârât, cu domiciliul în nr. 139 județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii cu domiciliul în O-. 3 județul B, împotriva deciziei civile nr. 34/A din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 07 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
R - - - - - - -
decizie:./16.10.2008
Complet fond:.
Complet apel:,
în 2 ex.: /20.10.2008
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
