Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 1424/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1424/
Ședința publică din 7 octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în T M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.63 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților, acestea nefiind citate.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 23 septembrie 2008 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 30 septembrie 2008 și apoi pentru astăzi, 7 octombrie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 4822 din 15.11.2006 a Judecătoriei Târgu Mureș, pronunțată în dosarul nr. 6972/2004, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților, G și și, în consecință, s-a dispus radierea dreptului de proprietate a pârâților din cartea funciară nr. 3021 localității T-M, nr. top 2811, înscrierea în aceeași carte funciară a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului teren în suprafață de 518. nr. top. 2811.
S-a respins cererea reclamantului de constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra acestui teren prin uzucapiune, ca neîntemeiată, s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți HG, G și împotriva reclamantului pârât, s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și și s-a respins cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali și.
De asemenea, prima instanță a obligat pârâții și intervenienții la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 2613 lei.
Prin decizia civilă nr.63 din 22.02.2008 a Tribunalului Mureșs -a admis apelurile formulate de apelanții și, HG, G, și, împotriva sentinței civile nr.4822 din 15 noiembrie 2006 Judecătoriei Tg.
S-a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că:
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, G și.
S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și, în contradictoriu cu reclamantul, respectiv cererea reconvențională din dosarul conexat nr. 1168/2005 al Judecătoriei Târgu Mureș.
A fost obligat reclamantul să lase în deplină proprietate și posesie intervenienților (reclamanți reconvenționali dosar nr.1168/2005) terenul intravilan în suprafață de 518 mp. înscris în CF 3021 T M, nr. top 2811, situat în T M,-.
S-au menținut dispozițiile cuprinse în sentința civilă atacată referitoare la respingerea cererii reconvenționale formulată de reclamanții reconvenționali, G și, în contradictoriu cu reclamantul - pârât .
S-a eliminat din dispozitivul hotărârii atacate dispoziția privind obligarea pârâților și a intervenienților la plata cheltuielilor de judecată.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 9431,6 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță în favoarea intervenienților și.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță în favoarea pârâților, G și.
A fost obligat intimatul la plata către apelanții și, a sumei de 983 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
A fost obligat intimatul la plata către apelantul, a sumei de 1016,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, respingerea apelurilor formulate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea cererii s-a arătat că prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 și art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, iar hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 15.05.1968 părinții reclamantului, decedați, ai cumpărat de la antecesorii intimaților-pârâți de rd.5-9, imobilul cu clădiri și teren intravilan aferent, în suprafață totală de 1158 mp, înscris în CF 3021 situat în T M,-. Prețul de vânzare-cumpărare a fost stabilit în sumă de 35.000 lei, care s-a achitat în întregime la data încheierii contractului, ocazie cu care au și intrat în folosința imobilului cumpărat.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2051/06.03.1974, antecesorii intimaților-pârâți de rd.5, 7, 8, 9 precum și intimata-pârâtă de rd.6 au consimțit la transferarea dreptului de proprietate în favoarea lui, asupra imobilului înscris în CF 3021 T M, însă numai cu privire la parcela cu nr.top.2812, construcții și teren, în suprafață de 641 mp.
Din cauze necunoscute, parcela cu nr. top. 2811, în suprafață 518 mp, înscrisă în aceeași CF nr. 3021 T M, a fost omisă din acest contract de vânzare-cumpărare, deși în contractul de vânzare-cumpărare din 15.05.1968 figura întreaga suprafață de 1158 mp. înscrisă în CF nr. 3021 T M, fiind întabulate în CF la poziția, atât parcela cu nr. de ord. (nr. top 2811) cât și parcela cu nr. de ord. (nr.top.2812), peste parcela cu nr. de ord. fiind trasă o linie, neexistând nicio mențiune în acest sens, deși conform legii orice modificare intervenită în înscrierile de carte funciară trebuie să aibă o justificare scrisă și să fie menționată ca atare, iar prin planul de situație autorizat în principiu, de către fostul Consiliu Popular al municipiului TMs ub nr. 1295/17505/11.12.1973 s-a prevăzut că obiectul înstrăinării îl formează imobilul întreg. Adică nr. top. 2811 și 2812, în suprafață de 1158 mp. În același act s-a precizat că proprietarii tabulari ai imobilului sunt senior și soția în cota de parte și și soția în cota de - a parte.
Cererea tip în vederea obținerii autorizației de înstrăinare de la fostul Consiliu Popular al municipiului T M, a fost completată și semnată de către susmenționații, proprietari vânzători, și, astfel cum rezultă din planul de situație avizat, se referea la întregul imobil, în suprafață de 1158 mp, adică atât la parcela cu nr. top. 2812 cât și la parcela cu nr. top. 2811.
Este de reținut că de la data cumpărării, adică la 15.05.1968 și până în prezent, întregul imobil, inclusiv parcela cu nr. top. 2811, în suprafață de 518 mp. s-a aflat în posesia și folosința familiei, iar după moartea părinților în posesia reclamantei, exercitându-se o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Cele două parcele de teren în suprafață totală de 1158 mp formează un tot unitar, nefiind despărțite între ele și reprezintă curtea și grădina aferentă locuinței proprietatea reclamantului.
Întrucât antecesorii au cumpărat întregul imobil înscris în CF 3021 T M, încă în anul 1968, intrând de îndată în folosința și posesia lui, iar ulterior fiind moștenit de reclamant se apreciază că dreptul de proprietate prevalează asupra dreptului de proprietate al intimaților pârâți.
În raport de starea de fapt și de drept relatată acțiunea în prestație tabulară formulată în baza disp.art.22-24 din Decretul-lege nr. 115/1938 este fondată, instanța de apel schimbând în mod nelegal și netemeinic hotărârea instanței de fond, ca urmare a încălcării și aplicării greșite a dispozițiilor actului normativ menționat.
S-a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 22 și art. 24 din Decretul-lege nr.115/1938.
Reclamantul a formulat prezenta acțiune de prestație tabulară întrucât sunt întrunite toate condițiile cerute de disp. art. 25 din același act normativ.
Nicio dispoziție a textului de lege menționat nu prevede obligativitatea încheierii actului de înstrăinare în formă autentică ca și condiție esențială pentru exercitarea acțiunii în prestație tabulară.
Acțiunea în prestație tabulară este fondată și sub aspectul relei credințe a cumpărătorilor intimați, fiind evident că intimații-pârâți cumpărători cunoșteau foarte bine situația juridică a terenului, respectiv că nici vânzătorii, nici antecesorii lor nu mai aveau posesia terenului încă din anul 1968.
De altfel, intimații au refuzat să se prezinte la interogator, fiind aplicabile disp. art. 225 Cod procedură civilă.
Totodată în raport de dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă rap. la art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de apel, în mod greșit a respins, în întregime acțiunea formulată de reclamant, din moment ce instanța de fond prin sentința apelată a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cere din acțiunea introductivă, respectiv în privința constatării dobândirii de către antecesorii reclamantului a dreptului de proprietate prioritar asupra imobilului din litigiu.
Intimații au depus la dosar note scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată că recursul declarat este nefondat din următoarele considerente:
În ceea ce privește acțiunea în prestația tabulară formulată de reclamantul și cele invocate în motivele de recurs, trebuie arătat că în interpretarea disp. art.22-25 din Decretul -lege nr.115/1938, trebuie pornit de la prev. art.17 din același act normativ care prevede că, drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate.
Înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 15.05.1968 (6 dosarul primei instanțe) între și soția în calitate de vânzători și și și, în calitate de cumpărători, primind imobilul situat în-, înscris în CF nr. 3021 T M, menționându-se expres suprafața de 1158 mp, este un antecontract de vânzare-cumpărare.
Ca și o condiție de validitate pentru transmiterea dreptului de proprietate potrivit Decretului nr. 151/1950, Decretul nr. 221/1950, Decretul nr. 114/1958 era necesară încheierea actului în formă autentică.
Doar în această situație ar fi aplicabile prev. art. 22 din Decretul-lege nr. 115/1938, potrivit cărora cel care s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil este dator să-i predea înscrisurile trebuitoare pentru înscrierea acelui drept.
Acest titlu trebuie să fie de întabulare, adică să fie un act juridic translativ de proprietate.
Rezultă că acțiunea în prestație tabulară se introduce atunci când există un titlu de întabulare însă înstrăinătorul nu-și dă consimțământul la efectuarea acestei înscrieri pe numele dobânditorului.
Acțiunea în prestația tabulară nu se confundă cu acțiunea în executarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, care este o acțiune personală, în realizarea unui drept de creanță, care în sistem de carte funciară, are ca temei legal, art. 17 alin. ultim din Legea nr. 115/1938.
De multe ori în aceeași cerere de chemare în judecată, reclamantul formulează două capete de acțiune: unul prin care cere să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract autentic de înstrăinare (acțiune personală) și altul, prin care, solicită ca instanța să dispună, pe cale de consecință și înscrierea dreptului dobândit în cartea funciară, împotriva refuzului pârâtului de a consimți la întabulare (acțiune reală, petitorie și imprescriptibilă).
Referitor la cerința art. 25 din Decretul-lege nr. 115/1938, privind reaua-credință a terțului subdobânditor:
Problema se pune în legătură cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 576/21.11.2004, instanța de apel în mod corect a reținut că potrivit art. 1899 alin. 2 Cod civilă, buna-credință se prezumă iar reclamantul nu a reușit să facă dovada contrară, deoarece simpla posesie a unui teren nu echivalează cu dreptul de proprietate, că potrivit evidențelor de carte funciară vânzătorii erau proprietari tabulari iar titlul lor nu a fost anulat prin hotărâre judecătorească.
De asemenea, pârâții și-au manifestat neechivoc poziția față de pretențiile reclamantului, astfel încât efectele disp. art. 225 Cod procedură civilă trebuie coroborate cu celelalte probe existente la dosar.
Totodată nu poate fi invocată în cauză uzucapiunea tabulară reglementată de art.27 sau uzucapiunea extratabulară reglementată de art.28.
Potrivit art.27 din Legea nr.115/1938 în cazul când s-au înscris fără cauză legitimă, drepturi reale care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite, dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credință, potrivit legii, timp de 10 ani.
Se pune în discuție înscrierea de sub din CF 3021 T M, unde cifra este barată și care ar fi reprezentat nr. top. 2811.
Însă buna-credință a titularului dreptului nu poate fi reținută, deoarece nu există vreun titlu nevalabil sau vreo cauză nelegitimă în baza căruia să fi fost înscris, iar din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2051 din 06.03.1974 rezultă cu certitudine că, a cumpărat imobilul înscris în CF nr. 3021 T M, nr. ord., nr. top. 2812 în suprafață de 641 mp, act juridic în baza căruia s-a efectuat înscrierea sub.
Dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune extratabulară reglementată de art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, de asemenea, nu poate fi reținută, deoarece, așa cum a arătat și instanța de apel, unul din proprietarii tabulari ai imobilului cu nr. top. 2811, este în viață iar ceilalți proprietari tabulari - a decedat la 30.11.2000, iar la 14.05.2003, conform certificatelor de deces aflate în copie la filele 84-85 dosarul instanței de fond și nu este îndeplinită condiția de a fi trecut 20 de ani de la decesul proprietarului tabular.
În situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 și împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996 acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt generate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938 și nu sunt aplicabile dispozițiile codului civil.
Deși se susține că prima instanță a omis să se pronunțe asupra primului capăt de cerere, prima instanță s-a pronunțat implicit dispunând radierea dreptului de proprietate a pârâților și înscrierea în CF a dreptului de proprietate a reclamantului, iar instanța de apel a tranșat această problemă juridică.
Prin urmare, nefiind incident vreun motiv de modificare sau casare prev. de art. 304 Cod procedură civilă, instanța, în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Cu majoritate de voturi,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în T M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 63 din 22 februarie 2008 Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
Obligă reclamantul la 2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
HGIREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 07 octombrie 2008.
Judecător, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Grefier,
Red.Sz.
Tehnored.CC/2 exp.
12.01.2009
Jd.fd.
Jd.tr.
Opinie separată a judecătorului,
în sensul admiterii acțiunii civile.
Președinte,
Nu pot fi de acord cu opinia majoritară întrunită în prezenta cauză, pentru următoarele considerente:
Din copia fidelă a cărții funciare se poate observa că, la poziția, a fost înscris dreptul de proprietate în favoarea lui, nu numai asupra imobilului din, casă și curte dar și asupra imobilului de sub, respectiv asupra imobilului cositor nr. top 2811. Chiar dacă actul în baza căruia s-a făcut înscrierea, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2051 din 1974, nu se putea considera ca fiind un titlu în baza căruia să se înscrie dreptul de proprietate și asupra imobilului de sub, prin înscrierea acestui drept în cartea funciară și prin exercitarea unei posesii cu bună credință timp de 10 ani, a intervenit uzucapiunea tabulară, reglementată de art. 27 din Decretul Lege nr. 115/1938.
De menționat este faptul că prin înscrierea de sub peste mențiunea referitoare la imobilul înscris sub, apărea trecut o linie oblică. Această mențiune nu produce însă efecte juridice în privința înscrierilor de carte funciară pentru că în cazul în care s-ar fi produs o eroare la înscrierea unui drept în cartea funciară, aceasta putea fi îndreptată doar în baza unei încheieri de rectificare.
Probele administrate în cauză au arătat că și ulterior reclamantul reconvențional s-a comportat ca un adevărat proprietar asupra acestui imobil, primul act pe care l-a exercitat datând din 24.05.2004, când a solicitat și i s-a eliberat certificatul suplimentar de moștenitor nr. 55/2004.
Reținând așadar, intervenită uzucapiunea tabulară, în favoarea pârâtului reclamant reconvențional, recursul ar fi trebuit admis, cu consecința, în final, a respingerii acțiunii principale și admiterii acțiunii reconvenționale.
Președinte,
Red.
Tehnored.
2 exp./20.01.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
