Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 144/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.144/ApDosar nr.-
Ședința publică din data de:-5 2008
PREȘEDINTE: Ligia Vâlcu- -- JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
- - - - președinte secție civilă
-- -- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul, împotriva Sentinței civile nr.224/F din data de 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.-, având ca obiect "prestație tabulară".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra apelului în ședința publică din data de 30 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 5 2008.
Se constată depuse la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise formulate de apelantul reclamant.
Față de actele, lucrările și probele administrate la dosar, coroborate cu motivele de apel invocate, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Constată că, prin Sentința civilă nr.224/23.06.2008, Tribunalul Brașova respins acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul și cât și cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că la data de 25.07.2005 a fost încheiat între părți, sub forma unui înscris sub semnătură legalizată, înregistrat la Biroul Notarului Public, sub nr.10501, actul juridic denumit "Acord", prin care pârâtul a declarat că a vândut reclamantului cota de 5% din spațiul comercial " ", situat în B,-, astfel cum este menționat în acordul semnat de părți la data de 7.03.2004.
Totodată, "pentru a garanta condițiile stipulate în acest acord", pârâtul a declarat că este de acord ca, în termen de 5 zile de la data semnării acestuia, să aducă în garanție imobilul situat în B,-, înscris în nr.34714 B, fiind de acord cu înscrierea în cartea funciară a dreptului de ipotecă în favoarea reclamantului, iar dacă oricare dintre condițiile stipulate în acord nu va fi îndeplinită, s-a obligat să transmită reclamantului dreptul de proprietate asupra acestui imobil.
Totodată, în act s-a arătat că, în ipoteza în care, în termen de 5 zile, pârâtul nu va semna în fața unui notar pentru înscrierea ipotecii, este de acord să plătească reclamantului suma de 300 euro pe zi de întârziere până la data la care va fi "depusă" garanția în fața unui notar.
Prin același act reclamantul s-a declarat de acord să primească de la pârât întregul drept de proprietate asupra terenului situat în B,-, înscris în nr.25018 B, precum și documentația proiectului necesară construirii unei clădiri pe acest teren, iar pârâtul s-a obligat să transmită reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului identificat mai sus și să consimtă la înscrierea dreptului acestuia în cartea funciară.
Apoi, pârâtul s-a obligat să plătească reclamantului suma de 425.000 Eur, urmând ca prima plată să fie făcută la data semnării actului, iar fiecare plată lunară până la data de 15 ale fiecărei luni, până la data achitării integrale a sumei, dar nu mai târziu de data de 31.12.2005, urmând ca, în cazul neachitării acestei sume, pârâtul să plătească reclamantului daune în cuantum de 5250 Eur pe lună începând de la data semnării actului până la data achitării integrale a sumei datorate.
Pârâtul a consimțit de asemenea ca, în cazul neachitării sumei de 425.000 Eur până la data de 31.12.2005, să îi transmită reclamantului sau oricărei firme desemnate de acesta, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, înscris în nr.34714 B, precum și să semneze toate actele pentru terenul înscris în nr.27.
De asemenea, pârâtul a declarat că renunță la orice pretenție privind cota deținută de reclamant din imobilul situat în B,-, precum și să plătească numitului suma de 160.000 Eur, sub sancțiunea achitării de daune în cuantum de 2560 Eur pentru fiecare lună de întârziere, prima plată urmând a fi făcută la data semnării actului, iar plățile lunare până la data de 15 ale fiecărei luni, până la data achitării integrale a sumei, dar nu mai târziu de data de 31.12.2005.
În vederea garantării executării acestei obligații, pârâtul s-a obligat ca, în cazul neachitării sumei menționate până la data stipulată, să îi transmită reclamantului sau oricărei firme desemnate de acesta dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, înscris în nr.34714
Prin actul denumit "Contract de garanție imobiliară", autentificat sub nr.304/24.01.2006 la același notar public, încheiat între creditorul garantat și " House", reprezentată prin asociații și, în calitate de garantă, precum și pârâtul în nume propriu, în calitate de debitor, sus-arătata societate comercială, prin asociați, s-a obligat să garanteze executarea, până la data de 15.02.2006, a clauzelor cuprinse în Acordul legalizat sub nr.10501/2005, de către debitorul, până la nivelul sumei de 425.000 Eur, incluzând creanțe, penalități de întârziere, comisioane și eventuale cheltuieli de executare, cu imobilul situat în B,-, înscris în nr.34714 B, în compunerea arătată în acest act, imobil asupra căruia a consimțit la intabularea dreptului de ipotecă pentru suma de 425.000 Eur și notarea interdicției de înstrăinare și grevare în favoarea creditorului garantat, până la executarea integrală a obligațiilor debitorului, astfel cum au fost stabilite prin Acordul menționat mai sus, creditorul manifestându-și acordul la constituirea garanției.
Prin același act pârâtul s-a mai obligat ca, în cazul neexecutării obligațiilor sale potrivit respectivului Acord, să achite reclamantului, cu titlul de daune, suma de 500 Eur pe zi de întârziere, obligație pe care a garantat-o cu totalitatea bunurilor sale mobile și imobile.
Din cele două acte juridice menționate mai sus rezultă că între părți există o multitudine de raporturi juridice, precum și că pârâtul a garantat cu imobilul situat în B,-, înscris în nr.34714 B, toate obligațiile asumate prin actul denumit "Acord", însă din cererea introductivă rezultă că reclamantul urmărește realizarea dreptului de proprietate asupra acestui imobil pentru neîndeplinirea obligației asumate de pârât privind plata sumei de 425.000 Eur.
Chiar dacă reclamantul face vorbire, în partea introductivă a motivării acțiunii, despre faptul că pârâtul a recunoscut, prin actul denumit "Acord", că ar fi vândut reclamantului cota de 5% din spațiul comercial " ", lucru despre care reclamantul susține că nu s-ar fi întâmplat, iar această obligație ar fi fost de asemenea garantată cu înscrierea ipotecii asupra imobilului situat în B,-, înscris în nr.34714 B, instanța de fond a reținut că această susținere este ilogică, întrucât, pe de o parte, din actul încheiat de părți la data de 25.07.2005, nu rezultă că pârâtul s-a obligat ca, în viitor, să vândă reclamantului această cotă din dreptul de proprietate asupra spațiului comercial, ci că a vândut această cotă, după cum s-a stipulat literal în act, iar pe de altă parte, dacă astfel stau lucrurile, pârâtul, iar nu reclamantul, ar fi avut calitatea de creditor în raportul juridic, fiind lipsit de sens ca vânzătorul să datoreze sume de bani cumpărătorului pentru cota vândută.
Nu mai puțin, în condițiile în care în act s-a stipulat expres că această cotă s-a vândut, iar nu că urmează a se vinde (fără a se menționa nici măcar prețul, după cum nu s-a menționat nici o dată la care ar urma să se încheie presupusul act), iar alte clauze legate de vânzarea cotei menționate din spațiul comercial nu s-au trecut în act (datorii reciproce ale părților ori altele asemenea), rezultă că, în cauza de față, nu se poate vorbi despre garantarea obligației de a vinde această cotă, pretins asumată de pârât, cu obligația de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, alegațiile reclamantului în acest sens nefiind sprijinite de nici un fel de mijloc de probă.
În consecință, astfel cum a recunoscut (în mod circumstanțiat) și pârâtul prin întâmpinarea și prin cererea reconvenționale formulate în cauză, obligația asumată de acesta și neîndeplinită este aceea de plată a sumei de 425.000 Eur către reclamant, în condițiile și la termenul stabilit, obligație care a fost de asemenea garantată cu imobilul menționat mai sus, așa încât instanța de fond a analizat cauza în raport cu această obligație asumată de pârât, din totalitatea obligațiilor asumate de acesta și garantate cu imobilul menționat.
Prin actul intitulat "Acord", pârâtul s-a obligat să plătească reclamantului suma de 425.000 euro (fără a se preciza natura actului juridic, respectiv izvorul obligației de plată - contract de împrumut sau alt act), în mai multe tranșe, fără a se stipula cuantumul lunar al acestora, în modalitatea prevăzută în act, dar nu mai târziu de data de 31.12.2005, urmând ca, în cazul neachitării acestei sume, pârâtul să plătească reclamantului daune în cuantum de 5250 euro pe lună începând de la data semnării actului până la data achitării integrale a sumei datorate, și a consimțit de asemenea ca, în cazul neachitării sumei de 425.000 euro până la data prevăzută, să îi transmită reclamantului sau oricărei firme desemnate de acesta dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, înscris în nr.34714 B, al cărui proprietar este pârâtul, după cum rezultă din extrasul depus la fila 107 din dosarul de fond.
Prin actul denumit "Contract de garanție imobiliară", autentificat sub nr.304/24.01.2006 la Biroul Notarului Public, părțile au consimțit la modificarea în parte a obligației menționate mai sus, în sensul că s-a precizat în mod expres că garanția constituită prin instituirea ipotecii asupra imobilului identificat mai sus se limitează la suma de 425.000 Eur, sumă incluzând creanțe, penalități de întârziere, comisioane și eventuale cheltuieli de executare.
Ulterior, prin actul denumit "Acord nr.2/5 2007" (fila 118 din dosarul de fond), încheiat între pârât personal și reclamant, reprezentat prin mandatarul său, părțile au convenit, făcând referire la acordul sub semnătură legalizată și la contractul autentic de garanție imobiliară, menționate mai sus, ca pârâtul să plătească reclamantului suma de 425.000 Eur până la data de 24.12.2007, în schimbul radierii dreptului de ipotecă instituit asupra imobilului în litigiu, reclamantul prin mandatarul său declarându-se de acord cu transferul sumei menționate în contul său și obligându-se să solicite radierea dreptului de ipotecă și a interdicției de înstrăinare și grevare asupra imobilului adus drept garanție.
Totodată, părțile au declarat că, prin plata sumei de 425.000 Eur în contul reclamantului, acesta renunță la orice pretenție bănească sau de altă natură născută în baza oricărei înțelegeri (scrisă sau verbală) încheiată anterior de către părți, orice obligații reciproce ale părților stingându-se prin acest act.
De asemenea, părțile au stipulat că, în cazul în care pârâtul nu va transfera în contul reclamantului suma de 425.000 Eur până cel mai târziu la data de 24.12.2007, acest act devine nul și pârâtul se obligă să instituie imediat dreptul de ipotecă asupra imobilului în favoarea reclamantului.
La data de 20.12.2007, reclamantul, prin același mandatar, și pârâtul personal au convenit, prin actul denumit " adițional nr.1/20 decembrie 2007 la Acordul nr.2/5 2007" (fila 126 din dosarul de fond), ca pârâtul să plătească suma de 425.000 Eur în 27 plăți lunare egale a câte 15.000 Eur fiecare, plus o de 20.000 Eur, plățile urmând a fi efectuate lunar, până la data de 15 ale fiecărei luni, cu excepția primei plăți în valoare de 20.000 Eur, care va fi efectuată cel mai târziu până la data de 25 ianuarie 2008, iar după această dată, următoarea plată va fi efectuată cel mai târziu până la data de 15 februarie 2008, în contul în Eur al mandatarului, menționat în acest act.
Totodată, părțile au stabilit că, în cazul în care pârâtul va întârzia cu plata sumelor stabilite peste termenele prevăzute în act, acesta va plăti reclamantului, cu titlul de penalități, suma de 0,5% pe zi de întârziere.
În fine, părțile au convenit în sensul că, prin plata integrală a sumei de 425.00 euro, reclamantul renunță la orice pretenție bănească sau de altă natură născută în baza oricărei înțelegeri (scrisă sau verbală) încheiată anterior de către părți, orice obligații reciproce ale părților stingându-se prin acest act.
Analizând în succesiunea lor actele juridice încheiate între părți, prima instanță a constatat că, prin Acordul nr.2, precum și prin actul adițional încheiat la acesta, părțile au convenit să modifice convenția inițială dintre ele, materializată în actul sub semnătură legalizată denumit "Acord", încheiat la data de 25.07.2005, atât în ceea ce privește cuantumul sumei datorate, pe care l-au limitat la 425.000 Eur, precum și sub aspectul termenului de plată și al modalității de plată, care a fost eșalonată astfel cum s-a arătat mai sus.
Potrivit prevederilor art.969, alin.1 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Acest text de lege instituie principiul obligativității efectelor juridice, între părți, al actelor pe care acestea le încheie cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
2 al aceleiași dispoziții legale prevede că ele (convențiile) se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
În virtutea principiului simetriei actelor juridice, precum și prin aplicarea regulii de interpretarea fortiori, în raport cu art.969, alin.2 Cod civil, rezultă că convențiile pot fi, de asemenea, modificate de părți, prin acordul lor de voință; dat fiind că este posibilă și revocarea prin consimțământ mutual, cu atât mai mult este posibilă modificarea lor.
În speță, prin modificarea Acordului inițial prin Acordul nr.2 și prin actul adițional la acesta, obligația pârâtului față de reclamantul constă în plata sumei de 425.000 Eur, eșalonată în rate potrivit actului adițional menționat mai sus, ratele fiind scadente la termenele arătate în act.
Dat fiind că obligația pârâtului de a transfera reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu are caracter accesoriu, fiind stipulată de părți în vederea garantării obligației principale, respectiv aceea de plată a sumei de 425.000 euro, instanța trebuie să analizeze dacă această clauză de garanție este aptă de a produce efecte, respectiv dacă pârâtul și-a îndeplinit sau nu obligația principală, deoarece, potrivit înțelegerii părților, materializată în actul inițial denumit "Acord", pârâtul s-a obligat ca, în cazul neachitării sumei de 425.000 euro până la data prevăzută, să îi transmită reclamantului sau oricărei firme desemnate de acesta dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, înscris în nr.34714
Astfel cum rezultă din Acordul nr.2 și din actul adițional încheiat la acesta, părțile au prorogat scadența de plată a sumei de 425.000 Eur.
Actul adițional nr.2 fiind încheiat la data de 5.11.2007, iar părțile prevăzând achitarea sumei în 27 de plăți lunare, prima plată urmând a fi făcută în luna ianuarie 2008, rezultă că ultima plată urmează a fi făcută până la data de 15 ianuarie 2010.
Din ordinele de plată depuse în copie la filele 128-129 și 141 din dosarul de fond, rezultă că pârâtul a achitat până în prezent în contul mandatarului reclamantului, sumele cumulate de 15.000 Eur, (la 15.02.2008), 30.000 Eur (la 21.03.2008) și 30.000 Eur (la 9.06.2008), astfel că, până la data pronunțării prezentei sentințe, pârâtul se afla la zi cu plățile datorate, astfel cum acestea au fost eșalonate prin convenția părților.
Dată fiind îndeplinirea de către pârât, până în momentul de față, a obligației principale, în modalitatea convenită de părți, rezultă că, în acest moment, reclamantul nu poate solicita executarea obligației accesorii de garanție asumată de pârât, respectiv aceea de a transmite reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
În acest context, nu au relevanță somațiile adresate de reclamant pârâtului, pentru plata sumei datorate, și nici oferta reală de plată adresată de acesta din urmă reclamantului, dat fiind că, prin acordul lor, părțile au modificat condițiile stipulate în convenția lor inițială, cu privire la cuantumul sumei datorate, la scadența și la modalitatea de plată, așa încât raportul juridic dintre ele este în prezent guvernat de actele care reflectă voința lor, menționate mai sus.
Nu mai puțin, față de modul în care părțile au înțeles să modifice convenția lor inițială, reclamantul nu este îndreptățit să solicite nici plata de penalități sau alte daune, astfel cum a cerut prin acțiunea introductivă, având în vedere că actele ulterioare acordului inițial au eliminat aceste debite, prin stipularea expresă a clauzei potrivit căreia, prin plata integrală a sumei de 425.000 Eur, reclamantul renunță la orice pretenție bănească sau de altă natură născută în baza oricărei înțelegeri (scrisă sau verbală) încheiată anterior de către părți, orice obligații reciproce ale părților stingându-se, singura penalitate prevăzută de părți fiind aceea cuprinsă în Actul adițional nr.1 la Acordul nr.2, potrivit cu care, în cazul în care pârâtul va întârzia cu plata sumelor stabilite peste termenele prevăzute în act, acesta va plăti reclamantului, cu titlul de penalități, suma de 0,5% pe zi de întârziere, ori, așa cum s-a arătat mai sus, la data soluționării cauzei reclamantul era la zi cu plățile către pârât, prin mandatarul său anume împuternicit prin procura specială, în formă autentică, aflată la fila 124 din dosarul de fond.
Instanța de fond a apreciat că nu poate primi susținerile pârâtului, făcute prin concluziile scrise, referitoare la depășirea de către mandatarul său a limitelor puterilor încredințate, deoarece acestea au fost invocate după închiderea dezbaterilor, fără ca pârâtul să fi avut posibilitatea să își exprime punctul de vedere asupra acestora, astfel încât, în această modalitate, i s-ar încălca dreptul la apărare; pe de altă parte, dacă reclamantul consideră că mandatarul său a acționat dincolo de limitele mandatului care i-a fost încredințat (deși mandantul a acordat acestuia inclusiv dreptul de a semna acte adiționale la acordul inițial, după cum rezultă din cuprinsul procurii), acesta are posibilitatea de a se desocoti cu mandatarul său, potrivit prevederilor art.1539-art.1540 Cod civil, care reglementează obligațiile și răspunderea mandatarului.
În raport cu cele ce preced, se constată că cererea introductivă este neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârât, instanța reține, în primul rând, că aceasta cuprinde mai multe cereri în constatare, pârâtul solicitând să se constate că înscrisul sub semnătură legalizată intitulat "Acord", încheiat între părți la data de 25.07.2005, astfel cum a fost modificat prin contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr.304/24.01.2006 la Biroul Notarului Public, are ca obiect recunoașterea unui împrumut în valoare de 425.000 Eur, natura actului fiind aceea de contract de împrumut între persoane fizice, să se constate că împrumutul a fost garantat cu ipotecă asupra imobilului situat în B,-, înscris în nr.34717 B, nr.top.9306/3/2/33, nr.top.9306/3/2/43, nr.top.9306/1/3, să se constate că singura obligație care îi revine pârâtului-reclamant reconvențional, potrivit actelor juridice invocate de reclamant, este aceea a restituirii sumei de 425.000 Eur și a dobânzii legale aferente, să se constate că împrumutul de 425.000 Eur este unul civil iar nu comercial și respectiv să se constate că, din interpretarea actelor juridice deduse judecății, nu rezultă nici un temei pentru transferul dreptului de proprietate care să justifice primele două petite ale cererii introductive.
Cererile menționate mai sus nu pot fi primite.
Potrivit dispozițiilor art.111 Cod procedură civilă partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Așadar, pe calea cererii în constatare, partea nu poate solicita decât constatarea existenței unui drept, iar nu și constatarea unei stări de fapt, constatarea că o convenție are un anumit obiect ori că un act juridic are o anumită natură ori constatarea existenței unei obligații, textul de lege citat mai sus fiind clar și limitativ și rezumându-se la constatarea existenței unui drept (real sau de creanță) și necuprinzând și posibilitatea constatării existenței unei obligații.
Aspectele legate de obiectul convenției și de natura actului juridic încheiat între părți au caracterul unor veritabile apărări, nefiind necesar ca acestea să îmbrace forma unei cereri reconvenționale în constatare, întrucât se opun prevederile art.111 Cod procedură civilă, iar instanța este ținută să analizeze convențiile încheiate între părți în funcție de voința clar exprimată a acestora, ori, în caz de neclaritate, să apeleze la interpretarea convenției, după regulile stabilite de art.977-art.985 Cod civil.
În consecință, prima instanță a reținut că nu poate constata stări de fapt ori de drept de natura celor menționate mai sus, ci doar existența ori inexistența unui drept, ceea ce reclamantul reconvențional nu a solicitat.
În ceea ce privește petitul având ca obiect constatarea faptului că singura obligație care îi revine pârâtului este aceea de plată a sumei de 425.000 Eur, o asemenea concluzie reiese din însăși actele juridice încheiate de părți, astfel cum au fost modificate, art.111 Cod procedură civilă opunându-se de asemenea posibilității de a se solicita constatarea existenței unei obligații.
Referitor la capătul din cererea reconvențională având ca obiect constatarea nulității absolute a tuturor clauzelor penale din cele două acte juridice, respectiv Acordul inițial și contractul de garanție imobiliară, instanța de fond a reținut că pârâtul-reclamant reconvențional nu a indicat care sunt clauzele a căror nulitate solicită a se constata, formulând cererea în mod generic, prin invocarea nulității tuturor clauzelor penale cuprinse în cele două acte.
Tribunalul a constatat că, în primul rând, potrivit dispozițiilor art.129, alin.6 Cod procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Pronunțarea instanței asupra a ceea ce nu s-a cerut ori asupra a altceva decât ceea ce s-a cerut constituie o încălcare a principiului disponibilității, care guvernează procesul civil, așa încât instanța este ținută să rămână strict în limitele în care a fost investită.
În al doilea rând, instanța de fond a reținut că nu are posibilitatea de a se substitui părții și de a stabili, de la sine, care dintre clauzele contractuale ar avea caracter de clauze penale și, în consecință, ar fi lovite de nulitate absolută, câtă vreme titularul cererii nu a arătat în mod expres care sunt clauzele a căror nulitate solicită a se constata, rolul activ al instanței fiind limitat la administrarea de dovezi, potrivit dispozițiilor art.129, alin.5 Cod procedură civilă, și neputând fi extins la exercitarea unor drepturi care revin exclusiv părții, inclusiv acela de a stabili cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii.
În consecință, o cerere formulată generic, în modalitatea arătată mai sus ("constatarea nulității absolute a tuturor clauzelor penale"), nu poate fi primită.
În raport cu cele ce preced, cererea reconvențională a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât:
În mod eronat se reține că apărările reclamantului din concluziile scrise nu pot fi primite, deoarece au fost formulate după închiderea dezbaterilor, deși la ultimul termen de judecată pârâtul a depus un set de înscrisuri.
Concluziile cu privire la acestea au fost clar exprimate, în sensul că s-a solicitat instanței să nu țină cont de ele, deoarece nu exprimă acordul de voință al apelantului, astfel că acesta nu și le însușește.
În cadrul concluziilor scrise depuse de apelant, susținerile de la ultimul termen de judecată au fost doar dezvoltate, nefiind aduse elemente noi de natură a încălca dreptul la apărare al intimatului.
Chiar dacă ar fi fost așa, în opinia apelantului instanța, în baza rolului activ, avea posibilitatea ca, în baza art.151 Cod procedură civilă să repună cauza pe rol pentru a discuta și formula apărări, conform principiului contradictorialității și al oralității.
Tot în motivele de apel, reclamantul arată că un alt aspect esențial este cel referitor la faptul că pârâtul, atâta timp cât a înțeles să se folosească de o serie de înscrisuri ca și probe, era obligat în conformitate cu art.139 Cod procedură civilă, să aibă asupra sa originalul, sub pedeapsa de a nu se ține seama de înscris.
O altă critică a sentinței civile, vizează faptul că instanța de fond nu a analizat valabilitatea înscrisurilor depuse, respectiv acordul nr.2 din 05.11.2007, actul adițional la acesta, dar și procura autentică de reprezentare prin care numitul era împuternicit să reprezinte interesele apelantului în relația cu intimatul, care a fost revocată încă din 25.03.2008.
Acordul din data de 25.07.2005, cât și contractul de garanție imobiliară din 24.01.2006 au fost încheiate în formă autentică, iar acordul nr.2 din 05.11.2007 nu a fost încheiat în formă autentică, aceeași situație regăsindu-se și în cazul actului adițional la acordul nr.2 din 05.11.2008.
Nevalabilitatea actului adițional este evidentă atâta timp cât încheierea de dată certă poartă data de 25.01.2008, iar ca și dată a încheierii actului adițional, apar două date, respectiv 20.12.2007 și 20.11.2007.
Rezultă fără dubiu, în opinia apelantului, faptul că acest înscris nu poate fi primit ca și valabil, data încheierii acestuia fiind trecută abuziv, fiind redactat pro causa.
Deci, atâta timp cât cele două înscrisuri nu îndeplinesc condițiile de valabilitate, acestea nu sunt în măsură să aducă vreo modificare acordului și contractului de garanție imobiliară.
De asemenea, limitele mandatului oferit numitului sunt foarte clare, astfel acesta în mod legal nu putea să încheie valabil acte adiționale sau acorduri prin care acesta să renunțe la ipoteca instituită asupra imobilului adus în garanție, să solicite radierea ipotecii sau să hotărască asupra modalității de restituire a sumei de bani, etc.
În acest context, în mod abuziv s-au efectuat modificări în cartea funciară.
În consecință, se solicită admiterea apelului și spre acest final, a acțiunii astfel cum a fost formulată.
Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Examinând actele dosarului, se constată că apelul nu este fondat.
Astfel, în privința criticilor aduse modului de desfășurare a procedurii și a încălcării garanțiilor de natură procedurală, se constată respectarea întocmai a dispozițiilor art.129, alin. ultim Cod procedură civilă, a principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, dar și al principiului egalității armelor, așa cum este prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, înscrisurile încuviințate ca probă, în temeiul art.167 Cod procedură civilă, în ședința publică din 07.04.2008 în prezența reprezentantului ambelor părți, au fost depuse cu semnătura pentru conformitate cu originalul a societății de Avocatură & și au fost comunicate în temeiul art.96 Cod procedură civilă, părțile neridicând obiecții cu privire la originalitatea lor, la următoarele termene.
cu acest aspect în apel, instanța a dispus prezentarea originalelor pe care le-a confruntat cu copiile.
Prin urmare, critica privind inopozabilitatea luării la cunoștință de înscrisurile menționate, va fi respinsă.
Faptul că reclamantul nu își însușește conținutul înscrisurilor, ele neexprimând acordul său de voință, este o altă chestiune, ce a fost analizată de instanță în pronunțarea asupra fondului.
În ceea ce privește neluarea în considerare a apărărilor noi cu privire la depășirea limitelor puterii încredințate mandatarului, formulată în concluziile scrise, corect a procedat instanța de fond, deși în continuarea considerentelor se pronunță inclusiv asupra dreptului de a semna acte adiționale, deci de a acționa în limitele mandatului și la posibilitatea desocotirii în condițiile art.1539- art.1540 Cod civil, care reglementează obligațiile și răspunderea mandatarului. Deci și această critică va fi respinsă.
În fapt, conform procurii speciale autentificate sub nr.1468/22.11.2006 la Biroul Notarului Public, reclamantul a mandatat pe "să semneze acte adiționale la acest acord, având legalizarea de semnătură nr.10501/25.07.2005", făcând toate demersurile necesare în vederea aducerii la îndeplinire a clauzelor acordului, având de asemenea mandat și să dea declarația necesară în vederea radierii ipotecii instituită asupra imobilului situat în B,-, înscris în CF nr.34717 B sub nr.top.9306/3/2/33, nr.top.9306/3/2/34 și nr.top.9306/1/3 (alin.2 al procurii).
Revocarea procurii poartă data de 25.03.2008, conform declarației autentificate, deci ulterior semnării acordului și actului adițional.
În privința nerespectării principiului simetriei încheierii actelor juridice, este susținerea că acordul din data de 25.07.2005 a fost încheiat în formă autentică. Acest acord, ca și actele adiționale sunt acte sub semnătură legalizată, singurul act cu privire la care legea prevede expres această formă solemnă, sub sancțiunea nulității absolute, fiind contractul de garanție imobiliară, cu privire la care s-a respectat cerința impusă de legiuitor în art.1772 Cod civil.
În ceea ce privește actul adițional nr.1, data certă a acestuia este 25.01.2008, cu trei luni înaintea revocării mandatului.
De altfel, nu s-a produs nicio probă cu privire la aducerea la cunoștința terților a revocării mandatului.
În conformitate cu art.1554 Cod civil, în caz de depășire a puterilor mandatului, există calea legală a desocotirii între mandant și mandatar.
Față de cele mai sus expuse, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, apelul va fi respins, cu păstrarea întocmai a considerentelor hotărârii atacate.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinet " ", B,-, etaj 3, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.224/2008 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Alina Poschină
- - - -
Grefier,
- -
Red.:-/11.11.2008
Dact.:-/ 4 ex./12.11.2008
Jud.fond:-
Președinte:Ligia VâlcuJudecători:Ligia Vâlcu, Camelia Juravschi, Alina Poschină
