Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 15/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZI A CIVILĂ Nr. 15/Ap
Ședința publică din 18 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Popa
Judecător G -
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1322 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțare pentru astăzi, 18 februarie 2008.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1322/13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr- a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și a fost respinsă ca tardiv formulată acțiunea în realizarea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în nr. 3380 Tg. S, nr. top 1960/1 și nr. top 1960/2, formulată de reclamantul, domiciliat în mun. Tg. S,-, jud. C, în contradictoriu cu pârâtul cu domiciliul ales la av. dr. cu sediul profesional în mun. Tg. S,-, jud.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că la data de 8.11.2007, instanța, având în vedere dispozițiile imperative ale art. 18 din 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, care consfințesc obligația instanței, ca din oficiu să cerceteze, dacă dreptul la acțiune este prescris și ale art. 1 și art. 3 din același act normativ, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune. Astfel, la data de 1 decembrie 1943 intervenit contractul de vânzare - cumpărare sub semnătură privată, dintre vânzătoarele:, născută, soția lui, născută, domiciliate în Budapesta și cumpărătorul, junior comerciant din Tg. S vizând imobilul identificat în CF 3122 Tg. S sub nr. top 1965, șopron, CF nr. 922 Tg. S sub nr. top 1960/1, casă de piatră cu etaj, nr. top 1960/2, grădină, nr. top 1964, șopron, nr. top 1966/1, grajd, nr. top 1966/2 casă de lemn precum și o porțiune din curte comună cu nr. top 1967, la prețul de 200.000 pengo. Valoarea contractului urmând a fi achitată de cumpărător, începând cu data de 1 ianuarie 1944, în rate egale. dreptului de proprietate a cumpărătorului și intrarea în posesia imobilului va avea loc după plata integrală a prețului, dată până la care toate sarcinile se vor suporta de vânzătoare. Acest înscris a fost înregistrat la Judecătoria Mixtă Târgu S sub nr. 8668 din 20 octombrie 1947, formând obiectul dosarului nr. 2851/1947.
Dreptul real de proprietate a cumpărătorului rezultat din contract nu fost constituit prin înscrierea în cartea funciară în condițiile art. 17 alin. 1 din nr. 115/1938 privind unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, aspect atestat de extrasul CF 3380 Tg.
Acțiunea reclamantului, poartă numai pentru o parte din imobilul aflat in litigiu, respectiv pentru două poziții cadastrale, 1960/1 și 1960/2, având ca obiect realizarea dreptului de proprietate pe calea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act bun de intabulare, fiind o acțiune personală contra promitentelor vânzătoare, care în prezent sânt decedate ( 44-48, prezentul dosar), este supusă termenului de prescripție prevăzut de art. 3 din 167/1958, termen care a început să curgă din momentul achitării prețului vânzării care, după cum s-a convenit trebuia plătit, în rate lunare egale de 20.000 pengo, începând cu data de 1.01.1944. În ipoteza în care convenția în această privință s-a respectat de cumpărător (nu au fost administrate probe în acest sens), presupunem că această condiție s-a îndeplinit la data de 1.09.1946.
Pe de altă parte, din foaia de proprietate de la filele 35-39, reiese că imobilul a fost naționalizat, conform D, 92/1950 și trecut în stăpânirea Statului Român, primind diferite destinații de utilitate publică iar cum s-a consemnat în încheierea de ședință din 4.10.2007, reclamantul nu a deținut niciodată posesia și folosința imobilului, nici în perioada anterioară și nici după naționalizare iar acestuia nu i s-a recunoscut dreptul de proprietate de unicul moștenitor a defunctelor promitente ale vânzării, pârâtul.
De altfel, în temeiul Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, imobilul a fost revendicat fiind restituit pârâtului. Acest aspect nu a fost contestat de reclamant.
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din decretul precitat, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Art. 3 alin. 1 din același act normativ, statornicește că termenul de prescripție este de 3 ani iar la art. 7 se statuează că, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Raportat la aceste texte legale, în speță instanța a constatat că dreptul material la acțiune a reclamantului s-a prescris, ținând cont de data înregistrării cererii și data de 1.09.1946, prezumtiva dată a plății prețului și respectiv perioada de după 22 decembrie 1989.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul.
În susținerea apelului se învederează că instanța de fond nu a administrat probele cerute pentru dovedirea posesiei imobilului pe de o parte. Pe de altă parte existau la dosar înscrisuri care demonstrau că reclamantul a posedat efectiv imobilul înainte de naționalizare, iar după reînscrierea imobilului pe numele foștilor proprietari a acționat în justiție - înăuntrul termenul de 3 ani - pentru înscrierea dreptului său de proprietate, precizează apelantul.
Ca urmare, excepția prescripției dreptului la acțiune trebuia respinsă, acțiunea în prestație tabulară fiind imprescriptibilă, afirmă apelantul.
În probațiune s-au depus înscrisuri vizând plata impozitului pe clădiri de către apelant, date privind dosarului nr. 2851/1947 al Judecătoriei Tg. S, autorizație de funcționare restaurant pentru imobilul din Tg. S-.
Examinând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel promovate, instanța reține următoarele:
Reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 16 - 24 din DL nr.115/1938 și art. 969 Cod civil. Aceste temeiuri de drept poartă asupra acțiunii în prestație tabulară și respectiv asupra principiului consensualismului în contractul de vânzare - cumpărare.
Potrivit acestor temeiuri de drept instanța trebuia să se aplece asupra acțiunii în prestație tabulară și să verifice dacă este aplicabilă speței de față și respectiv să controleze dacă vânzarea - cumpărarea este valabil încheiată (transferul dreptului de proprietate legal realizat) prin actul încheiat. Aceasta întrucât prezenta speță comportă nuanțări juridice în funcție de data încheierii actului - și care atrage un anume regim juridic existent la data reunirii lui - în funcție de natura acțiunii în prestație tabulară invocată.
Astfel, reclamantul a invocat în susținerea dreptului său de proprietate un act de vânzare - cumpărare, înscris sub semnătură privată, ce a dobândit o dată certă cel mai târziu la 20 octombrie 1947 în dosarul nr. 8668 al Judecătoriei Tg.
Din cuprinsul acestuia rezultă că actul ar fi fost semnat la 1 decembrie 1943 și că vânzătoarele și-au dat consimțământul la întabulare. Aceasta înseamnă că instanța trebuia să lămurească dacă forma acestui act era suficientă pentru validitatea operațiunii juridice consemnate, deci dacă este vorba despre un contract sau antecontract - și numai apoi să se cerceteze dacă erau sau nu întrunite condițiile acțiunii în prestație tabulară exercitate de reclamant.
Modalitatea mai sus expusă era necesar a fi aplicată așa cum s-a arătat deoarece acțiunea în prestație tabulară ( - privită ca acea acțiune prin caredobânditorulunui drept real imobiliar solicită instanței obligarea pârâtului să predea înscrisul necesar pentru înscrierea în cartea funciară, dacă este singurul exemplar doveditor, iar în caz contrar să dispună înscrierea în cartea funciară - ) este o acțiune imprescriptibilă.
Or, instanța de fond a tratat acțiunea ca fiind o acțiune în executare silită atipică a unui antecontract de vânzare - cumpărare și, reținând natura juridică de acțiune personală, a invocat și constatat îndeplinită excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului. Desigur că instanța nu este ținută de temeiul de drept invocat de parte în cererea sa, dar ea trebuia să motiveze de ce nu este incident temeiul legal indicat de parte și de ce se aplică un alt text legal, pus în prealabil în discuția părților.
Or, înlăturarea acțiunii în prestație tabulară cerută de reclamant și invocarea prescripției prevăzute de Decretul 167/1958 se putea realiza numai după cercetarea condițiilor pe care trebuie să le întrunească o acțiune în prestație tabulară.
Cum aceste chestiuni trebuie lămurite pe fond și fără încălcarea unui grad de jurisdicție, instanța de apel va reține că soluționând cauza pe excepție, tribunalul a procedat greșit. Ca urmare, admițând apelul în temeiul art. 297 Cod procedură civilă, instanța va desființa în tot sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1322/13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Covasna și în consecință
Desființează susmenționata hotărâre și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2008.
PREȘEDINTE: Rodica Popa - - | JUDECĂTOR 2: Gheorghe Burdea G - |
Grefier, - - |
Red./18.02.2008
Tehnoredact./20.02.2008/5 ex.
Jud. fond
Președinte:Rodica PopaJudecători:Rodica Popa, Gheorghe Burdea
