Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 1588/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1588/2009 -
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorul - domiciliat în,-/A, județul B în contradictoriu cu intimații domiciliată în,-, județul B, domiciliați în,-, județul B, domiciliat în,-, județul B și domiciliată în,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 353 din 6 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, cauza având ca obiect: prestație tabulară.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 10 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 17 noiembrie 2009.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin contestația în anulare înregistrată la 29 iunie 2009, legal timbrată, contestatorul a solicitat desființarea deciziei civile nr. 353 din 6 martie 2008 Curții de Apel Oradea, și, rejudecând cauza, a admite recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 667/2007 a Tribunalului Bihor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a susținut că hotărârea atacată este rezultatul unei greșeli materiale și instanța de recurs admițând numai în parte recursul declarat de contestator, a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de modificare sau casare invocate în recurs.
Se arată astfel că, instanța de recurs nu a verificat faptul că imobilul din litigiu nu putea fi dobândit de către foștii soți în proprietate de la un neproprietar de carte funciară, neverificând situația de carte funciară existentă la data pronunțării hotărârilor atacate.
De asemenea s-a susținut că, instanța a reținut greșit cota contributivă a părților la dobândirea imobilului, deși erau probe cu privire la aceasta, instanța omițând să se pronunțe cu privire la banii primiți de recurent de la părinții săi.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a invocat excepția de tardivitate a prezentei contestații, solicitând respingerea acesteia pe cale de excepție, iar în subsidiar, ca nefondată.
Ceilalți intimați, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 353 din 6 martie 2008, Curtea de Apel Oradeaa admis recursurile declarate de recurenții și, împotriva deciziei civile nr. 667 din 26 iunie 2007 Tribunalului Bihor, pe care a modificat-o în parte în sensul admiterii apelului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 151 din 31 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Salonta, iar pe cale de consecință a constatat reclamantul datorează 460 RON pârâtei; a constatat că pârâta a adus un prejudiciu la imobilul din litigiu în valoare de 1977 RON, din care îi datorează reclamantului suma de 900 RON; a fost majorată sulta pe care o datorează pârâta în favoarea reclamantului, de la 15.473 RON, la 15.913 RON, fiind menținute restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Recurenții apelanți s-au căsătorit la data de 21.10.1982 localitatea O, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 577/2002 pronunțată de Judecătoria Salonta la 2.11.2004, pe baza acordului acestora. Potrivit scriptului sub semnătură privată - fila 8 dosar fond - i-a vândut recurentului la 30.07.1992 în schimbul unui preț de 800.000 lei, casa situată în localitatea,-. Ulterior acestei date, la 10.10.1992, recurentul a cedat locuința din localitatea O, str. - -, lui, în schimbul a 220.000 lei - fila 7 dosar fond. Tot sub durata căsătoriei, la 5.10.1984, recurentul a cumpărat de la - fila 6 dosar fond - în schimbul unui preț de 95.000 lei, casa și grădina din localitatea, nr. 152, casă ce recurenta a recunoscut la interogatoriu că s-a vândut cu 600.000 lei, din care 400.000 lei s-a folosit la cumpărarea casei în litigiu, 220.000 lei din banii primiți de recurent pentru cedarea locuinței arătate mai sus, iar restul de 180.000 lei s-au achitat la achiziționarea acesteia dintr-un împrumut restituit din vânzare de animale crescute împreună.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de inginer în dosar de fond, imobilul în litigiu are o valoare de 420.000.000 lei (la 17.10.2005), valoarea investițiilor reclamantei fiind de 88.242.000 lei, sporul de valoare adus de 70.594.000 lei, iar impozitul achitat din 1992 actualizat, este de 9.760.000 lei. Valoarea pagubei cauzate prin demolarea peretelui grajdului este de 19.771.000 lei.
Martorul - fila 106 - a declarat că i-a dat un împrumut în 1992 recurentului prin părinții acestuia, i-au fost restituiți după câteva luni de aceștia, ce s-ar fi împrumutat de la cineva despre care nu știe cine este. A mai arătat martorul că părinții l-au împrumutat cu 180.000 lei și din ceea ce primea din piață i-a restituit. martorul că banii cu care a fost cumpărată casa provin de la părinți, împrumut și preț obținut din vânzarea celeilalte case, vânzare apartament. Martorul susține - fila 107 dosar fond - că prețul a fost achitat din suma obținută din vânzarea celeilalte case, cumpărată din banii părinților ei, iar diferența de 200.000 lei a achitat-o reclamantul din banii obținuți din vânzarea unor porci crescuți de părțile recurente.
Sigur că, probele administrate sunt contradictorii, însă este cert faptul că mărturia lui - fostă concubină a recurentului - nu poate fi apreciată ca obiectivă, martorul neaducând aspecte noi ce să determine modificarea deciziei, criticile aduse fiind nefondate.
Primul imobil, vândut de părți pentru a cumpăra pe cel în litigiu, a fost cumpărat prin contribuția părinților recurentei, de 80.000 lei din prețul total de 95.000 lei, restul de 15.000 lei fiind achitat de recurent, deci contribuția ei fiind corect stabilită la 84,21 % iar a lui la 15,79 %. Tocmai pentru că martorii audiați au arătat că împrumutul de 180.000 lei contractat de părți pentru plata acestuia s-a rambursat din banii obținuți din vânzarea animalelor crescute împreună, apărarea recurentului cum că ar reprezenta o cotă contributivă proprie, apare ca nefondată.
Raportat la faptul că recurenta are o cotă contributivă mai mare la dobândirea imobilului, că a efectuat investiții conform probelor administrate, a achitat impozitul aferent din anul 1992, cu respectarea dispozițiilor art. 728, 633 indice 1 Cod procedură civilă, acesta i-a fost atribuit.
Potrivit expertului, valoarea pagubei produse prin dărâmarea peretelui grajdului la imobilul în litigiu este de 19.771.000 lei, cauza neputând fi pusă pe seama vechimii, ci a faptului că recurenta a permis vecinului să țină acolo animale, iar peretele s-a dărâmat pentru a fi evacuate dejecțiile, culpa aparținându-i acesteia, pagubă ce incumbă recurentei și care se impune a fi obligată la a plăti din aceasta cota ce-i revine fostului soț, întrucât dacă ar mai exista, valoarea imobilului s-ar fi mărit cu această sumă, criticile fiind fondate.
Cotele contributive a părților la dobândirea imobilului, conform probelor administrate, au fost reținute corect de instanța de apel la 53,35 % recurenta, iar 46,65 % recurentul, faptul că expertul a concluzionat altfel nu este un aspect ce să determine modificarea deciziei, instanța având doar dreptul și obligația de a aprecia aceste aspecte. Sporul de valoare adus imobilului prin investițiile făcute de recurentă profită ambelor părți, întrucât aceștia au avut calitatea de codevălmași, criticile în acest sens nefiind fondate.
Valoarea actualizată a taxelor și impozitelor plătite din 1992 de recurentă pentru imobilul în litigiu - 976 RON, din care, este cert că se impunea ca în raport de cota de contribuție constatată, recurentul să-și achite partea ce-i incumbă, de 46,65 %, deci 460 RON, sumă ce într-adevăr se impune a fi scăzută din sulta stabilită în favoarea acestuia, criticile fiind fondate.
Întrucât prin dărâmarea grajdului din culpa recurentei s-a adus o pagubă de 19.771.000 lei, în urma căreia valoarea imobilului a scăzut, cu aceasta și cota lui a fost redusă proporțional cu 46,65 % din aceasta, deci cu aproximativ 900 RON din care, scăzând cota ce trebuia să o achite din impozitele, taxele aferente - 460 RON -, reiese faptul că sulta acestuia trebuia majorată cu 440 RON.
Urmare a celor expuse, instanța a admis ca fondate recursurile și a modificat în parte decizia pronunțată în apel, potrivit celor arătate mai sus.
Potrivit art. 318 Cod procedură civilă "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Prin eroare materială, ca temei al contestației în anulare, în sensul textului de lege mai sus evocat, se înțelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța, acestea fiind greșeli de fapt și nu de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
În cadrul contestației în anulare nu pot fi repuse în discuție acele motive de casare sau de modificare care au format obiect de preocupare pentru instanța de recurs, chiar dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau unei încălcări a legii.
Ori, motivele invocate de către contestator în prezenta contestație, au făcut obiectul analizei instanței de recurs, astfel că acestea nu mai pot fi cercetate de aceeași instanță, deoarece legea nu a urmărit să deschidă părților recursul la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat starea de fapt.
Cât privește cea de-a doua ipoteză avută în vedere de art. 318 Cod procedură civilă, din considerentele deciziei atacate rezultă că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de casare sau modificare invocate de către recurent, considerente față de care, apreciind că în speță nu sunt incidente nici una dintre ipotezele reglementate de art. 318 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea urmează să respingă ca nefondată prezenta contestație în anulare.
În ceea ce privește excepția de tardivitate a contestației, invocată de intimată prin întâmpinare, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 319 alin. (2) Cod procedură civilă, potrivit cărora "contestație se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c) . ".
Ori, în dosarul nr. 144/17.07.2009 al Biroului Executorului Judecătoresc, s-a emis la data de 17 iulie 2009 la cererea intimatei, o notificare către contestatorul, care este însă ulterioară datei înregistrării prezentei contestații în anulare (29.06.2009), considerente față de care excepția de tardivitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE excepția de tardivitate a formulării contestației în anulare, invocată de intimata.
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul - domiciliat în,-/A, județul B în contradictoriu cu intimații domiciliată în,-, județul B, domiciliați în,-, județul B, domiciliat în,-, județul B și domiciliată în,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 353 din 6 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 25.11.2009
jud.rec. - -
dact.
8 ex./30.11.2009
- 6 com./
- - -,-/A, județul B,
- -,-, județul B,
-,
- -,-, județul B,
- -,-, județul B,
- -,-, județul
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
