Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 1836/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1836/R/2008
Ședința publică din 2 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTORI: Andrea Țuluș, Ana Ionescu Alina Rodina
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 237/A din 6 mai 2008, Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe având intimații pârâți, Statul Român prin Consiliul Local H și, ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant, asistat de av. din Baroul Cluj cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta intimatei pârâte, din Baroul Cluj cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că reprezentanta intimatei pârâte depune la dosar concluzii scrise.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de ridicat, instanța închide faza probatorie, acordă cuvântul în dezbateri judiciare și pune în vedere reprezentantului recurentului reclamant să pună concluzii pe tardivitatea apelului și pe respingerea cererii de aderare la apel.
Reprezentantul recurentului reclamant arată că apelul reclamantului trebuie considerat declarat în termen pe motiv că hotărârea primei instanțe nu i s-a comunicat acestuia din oficiu, cum i s-a comunicat intimatei pârâte, care deși locuiesc în aceeași curte poartă altă ată decât cea a recurentului. Mai arată că nu există justificare de ce la două persoane din caeeași curte nu li s-a comunicat hotărârea la aceeași dată, motiv pentru care au formulat cerere de repunere în termen pe care o consideră justificat formulată și trebuia admisă.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului întrucât recurentul nu a făcut dovada falsului în ce privește procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, act care face dovada absolută până la înscrierea în fals. În ceea ce privește cererea de aderare la apel formulată de către reclamantul a fost respinsă întrucât singurul apel formulat în cauză a fost respins pentru motive ce nu implicau cercetarea fondului cauzei, cererea de aderare rămânând fără efecte.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 771/ 2007 Judecătoriei Huedina fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul Local H, și și în consecință, -a constatat că terenul ce formează obiectul Ordinului Prefectului nr. 27/24.01.2002 anulat prin sentința civilă nr. 745/2004 a Judecătoriei Huedin în sensul reducerii suprafeței de 745 mp la suprafața de 738 mp, emis în favoarea reclamantului se regăsește în CF nr. 2642 H cu nr. topo. 714/3, 714/1, 720/2, 725/2, 726/2.
Instanța mai constatat că prin antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 10.09.1985 defuncții și s-au obligat să înstrăineze reclamantului imobilul situat în H,- corespunzător cotei de 1/2 parte din construcția ce se regăsește în CF 2642 H, iar pârâții și au fost obligați să încheie cu reclamantul act autentic de vânzare-cumpărare privind imobilul de mai sus în caz contrar hotărârea urmând a ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că terenul ce formează obiectul Ordinului Prefectului nr 27/2002 emis în favoarea reclamantului fost modificat prin sentința civilă nr. 745/2004 pronunțată de Judecătoria Huedin în nr.466/2004 rămasă irevocabilă în sensul reducerii suprafeței atribuite de 7905 mp, la suprafața de 738 mp. că se suprapune peste parcelele cu nr top 714/3, 714/1,720/2,725/2,726/2 din CF 2642
Instanța a mai reținut că prin actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 10.09.1985 defunctul s-a obligat să înstrăineze reclamantului imobilul situat în H,- compus din construcții în cota de 1/2 parte înscrisă în CF 2642 H, și consecință obligat pe pârâții și să încheie cu reclamantul act autentic de vânzare cumpărare a imobilului de mai sus, în caz contrar hotărârea a ține loc de act autentic.
Cu privire la celelalte capete de acțiune, instanța le-a respins pentru următoarele argumente:
Sistarea de indiviziune a imobilului și intabularea în CF în contra proprietarilor de CF nu se poate realiza în condițiile în care tribunalul în apel a apreciat că partajul trebuie să se facă în contradictoriu cu toți proprietarii tabulari la prima judecată, nefiind chemat în instanță situație care s-a perpetuat și în rejudecare, deși, judecătoria a pus în vedere reclamantului de două ori la termenele de judecată din 13.09.2007 și 4.10.2007, necesitatea extinderii cadrului procesual.
Reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței și având în vedere motivul de desființare al hotărârii primei instanțe ce a determinat rejudecarea cauzei, au fost respinse petitele privind sistarea stării de indiviziune și intabularea în CF a drepturilor de proprietate.
Capetele de cerere din completarea de acțiune, au fost soluționate în același mod, cu motivarea că pârâții și nu folosesc abuziv nici o suprafață de teren din cel aflat în proprietatea reclamantului și nici nu au construit anumite anexe pe suprafața respectivă, iar rectificarea de CF nu se impune, deoarece raportat la suprafețele măsurate de expert în varianta agreată de reclamant, varianta II, aceasta nefiind conformă cu sentința civilă nr. 1071/1960 a Tribunalului Popular al Raionului H menținută prin Decizia civilă nr- pronunțată de Tribunalul Cluj (257 - 265 din dosar 4072/2005 a Tribunalului Cluj.
Prin hotărârea menționată esențială în soluționarea prezentei cauze s-a stabilit forma și dimensiunea parcelelor în discuție în contradictoriu cu proprietarii de atunci a imobilelor, familia, antecesorii în dreptului ai pârâților și,și familia antecesorii în drepturi ai reclamantului, pe baza expertizelor efectuate de experții și, dosar 4072/20056 al Tribunalului Cluj.
În consecință, având în vedere limita proprietăților stabilită prin sentința mai veche invocată de pârâți, hotarul real dintre parcele, grădina acestora, nu poate avea o suprafață de 538 mp. așa cum consideră reclamantul în justificarea suprafeței ocupate de aceștia, ci 594,85 mp. De menționat că pentru aceleași considerente existența unei sentințe anterioare ce stabilește suprafața parcelelor a fost anulat parțial ordinul reclamantului. De asemenea, nefiind vorba de o suprafață ocupată abuziv, nu se poate pune problema ridicării nelegale a anexelor gospodărești acestea fiind edificate pe terenul proprietatea pârâților, aspect reliefat și de experții și în schițe ( 157 dosar 526/2002 Judecătoria Huedin și fila 192 dosar 4072/2005 a Tribunalului Cluj.
Cât privește demolarea unei suprafețe de 1,5, amplasată nelegal pe parcela cu nr top 714/1, curtea comună, de către pârâți, reclamantul nu a făcut nici o dovadă în acest sens, deși sarcina probațiunii îi revenea conform art.1069 Cod civil, iar petitele de rectificare a CF conform suprafețelor solicitate de reclamant sunt neîntemeiate având în vedere cele menționate mai sus.
Capătul de acțiune din cererea reconvențională privind mutarea gardului abuziv ridicat de reclamant pe peretele magaziei de lemne și transcrierea într-un CF nou a parcelei cu nr. top nou comasat 720/1, 725/1, 726/1 cu suprafața rectificată a fost apreciat de instanța de fond ca o modificare de acțiune, ca și acțiunea reconvențională formulată de pârâtul privind desființarea aceluiași gard ridicat în curtea comună, instanța le va admite.
Cu privire la aceste capete de acțiune, instanța de fond a avut în vedere adresa nr. 1116/2003, întocmită de Primăria H, 165 dosar 526/2002, din care rezultă că reclamantul fost oprit să ridice gardul în curtea comună până la obținerea unei autorizații, însă acesta nu s-a mai prezentat la autoritatea locală în temeiul Legii 50/1991.
Capătul de acțiune privind operațiunile de CF fost apreciat ca întemeiat, cu motivarea că prin sentința Tribunalului Raional H s-a dispus comasarea parcelelor cu nr top 720/1, 725/1, 726/1 și rectificarea suprafeței lor de la 578 mp. la 594, 85 mp, atât în CF 264 H unde este înscrisă parcela cu nr top.720, cât și în CF 488 H unde sunt înscrise parcelele cu nr top 725, 726, se menționează comasarea dar nu s-a efectuat operațiunea de transcriere într-una din cărțile funciare menționate sau în alta nouă.
Prin decizia civilă nr. 237 din 6 mai 2008 Tribunalului Cluja fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței Civile nr. 771/2007, pronunțată la data de 16.10.2007 în dosarul nr. 792/242/ R/2007 al Judecătoriei Huedin, a fost respins ca tardiv apelul declarat de către reclamantul împotriva aceleiași sentințe și a fost respinsă cererea de aderare la apel formulată de către reclamantul.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut următoarele:
În ce privește apelul declarat de către pârâtul, instanța constatat că acesta ridică probleme noi față de fondul cauzei. Astfel, prin cererea de apel formulată, pârâtul ridică pretenții proprii față de reclamantul, respectiv, desființarea magaziei de lemne din curtea comună, desființarea gardului, repararea fântânii, construirea unei rețele proprii de alimentare cu energie electrică. Capătul de cerere din acțiunea reconvențională prin care s-a solicitat desființarea gardului a fost admis de către prima instanță, astfel încât, ridicarea acestei probleme este fără interes în apel.
Potrivit art. 294.pr.civ. în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Văzând cererile pârâtului, reținând dispozițiile textului legal mai sus redat, tribunalul a apreciat că cererile noi ale pârâtului, formulate prin cererea de apel, nu pot fi primite depășindu-se momentul procedural, acestea trebuind a fi invocate în fața primei instanțe pe calea unei acțiuni reconvenționale.
În privința apelului declarat de către reclamantul, tribunalul a constatat că, potrivit art. 284.pr.civ. acesta a fost în mod tardiv introdus.
Astfel, potrivit procesului-verbal de comunicare a sentinței pronunțată la fond, sentința a fost comunicată reclamantului la data de 7.12.2007 iar apelul a fost introdus la data de 22.01.2008, data poștei, cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 284.pr.civ.
Reclamantul a formulat cerere de repunere în termenul de apel, arătând că nu a primit la data de 7.12.2007 sentința pronunțată de prima instanță, însă tribunalul a apreciat că procesul-verbal de îndeplinire a comunicării face dovada deplină până la înscrierea în fals. Prin urmare, atâta timp cât reclamantul nu a dovedit că procesul-verbal s-a întocmit în fals, tribunalul a reținut exactitatea datelor consemnate în procesul-verbal, astfel încât, în raport cu aceste date, a respins cererea de repunere în termenul de apel.
În ceea ce privește cererea de aderare la apel, tribunalul a apreciat că nici aceasta nu poate fi admisă.
Potrivit dispozițiilor art. 293.pr.civ. intimatul este în drept, chiar după îndeplinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe. Cererea se poate face până la prima zi de înfățișare.
Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, aderarea la apel rămâne fără efecte.
În prezentul dosar, apelul pârâtului, singurul apel declarat în termen, a fost respins pentru motive care nu au avut legătură cu fondul cauzei, respectiv, formularea de cereri noi în apel.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs în termenul legal reclamantul, solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fața primei instanțe.
În motivarea recursului, care a fost întemeiat pe disp.art.312 alin.3 Cod proc.civ. recurentul a arătat următoarele:
Hotărârile pronunțate de cele două instanțe au fost date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii pentru că, nu au fost respectate dispozițiile imperative ale art.315 și 129 Cod proc.civ. Ambele instanțe au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod proc.civ.
Cele două instanțe au înlăturat în mod nejustificat cererile în probațiune formulate de reclamant privind necesitatea efectuării unei cercetări la fața locului și a audierii unor martori, situație în care a ajuns la o concluzie greșită.
În primul ciclu procesual, instanța de casare constatat că în cauză nu au fost chemați în judecată toți proprietarii tabulari. Constatarea din acel moment procesual a nulității hotărârii pronunțată de instanța de fond este de actualitate, neintervenind în noul ciclu procesual nici un element care să înlăture efectele nulității noii hotărâri pronunțate în aceleași condiții. Motivarea instanței de apel, potrivit căreia, în temeiul principiului disponibilității nu putea dispune din oficiu întregirea cadrului procesual, este nelegală, instanța trebuind să se conformeze dispozițiilor instanței de control judiciar, dispoziție devenită obligatorie atât pentru părți, cât și pentru instanță.
Recurentul a arătat că el încercat să se conformeze dispozițiilor instanței de indica domiciliul pârâtei, însă instanța a lăsat cauza în pronunțare înainte de identificarea domiciliului acesteia, cu toate că învederat instanței că început demersurile necesare.
De altfel, această pârâtă a dat o declarație cu privire la poziția ei procesuală față de drepturile pretinse de recurent.
Instanța de apel a procedat greșit atunci când a respins apelul lui ca fiind tardiv introdus, deoarece dovedit cu procesele verbale de comunicare că hotărârea primei instanțe nu i-a fost comunicată. Această dovadă a necomunicării hotărârii la data consemnată poate fi făcută și fără înscrierea în fals împotriva agentului procesual, deoarece nu se tinde la răsturnarea faptelor constatate personal de cel care l-a încheiat, data contestată de el nefiind o constatare, ci o consemnare greșită fără legătură cu o constatare personală.
Astfel, pârâta are locuința în curte comună cu el, dar nu a primit hotărârea în aceeași zi în care se consemnează că i-a fost comunicată și lui hotărârea, astfel că nu există nici o justificare pentru ca agentul procedural să procedeze la comunicarea hotărârii către această pârâtă într-o altă zi, când, comunicarea nu se face de către agentul procedural, ci de către o altă persoană care nu avea această atribuție de serviciu.
Recurentul a arătat că este nelegală decizia atacată și sub aspectul respingerii cererii de aderare la apelul formulat de pârâtul. Aceasta, deoarece, pentru respinge apelul pârâtului, instanța a cercetat fondul cauzei, constatarea formulării de cereri noi în apel implicând verificarea fondului. În această situație a respingerii apelului pârâtului după cercetarea fondului cauzei se impunea analizarea pe fond a propriei lui cereri de aderare la apel.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea apreciază recursul nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Sentința civilă nr. 771/16 octombrie 2007 Judecătoriei Huedina fost comunicată reclamantului în data de 7 decembrie 2007, conform dovezii de comunicare de la fila 29. Întrucât reclamantul sau o altă persoană de la pct.1 a dovezii de comunicare nu fost găsită, sentința fost afișată pe ușa principală a locuinței destinatarului.
Potrivit art.100 alin.3 Cod proc.civ. mențiunile referitoare la domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea și locul unde s-a făcut afișarea sunt prevăzute sub sancțiunea nulității exprese.
În speță, din declarația de apel, rezultă că reclamantul invocat faptul că nu primit sentința civilă nr. 771/16 octombrie 2008, împrejurare față de care solicitat să fie repus în termenul de declarare a apelului.
Dar, reclamantul nu dovedit că a fost împiedicat de o împrejurare mai presus de voința sa să exercite calea de atac a apelului în termenul legal.
În al doilea rând, reclamantul este de rea credință atunci când invocă faptul că sentința i-a fost comunicată abia în data de 7 ianuarie 2008. Din conținutul cererii din 7 ianuarie 2008 (fila 35) rezultă faptul că acesta solicitat doar eliberarea unei copii xerox sentinței și nu comunicarea ei.
Conform art.100 Cod proc.civ. procesul-verbal face dovada până la înscrierea în fals. Reclamantul nu s-a înscris în fals cu privire la procesul verbal de comunicare sentinței în raport de cel de comunicare cu numita, iar din modul în care agentul procedural înscris mențiunile pe dovada de comunicare, rezultă cu certitudine că sentința fost comunicată reclamantului. Ca atare, actul procedural al instanței prin care i-a fost comunicată reclamantului sentința nu este lovit de nulitate, astfel că decizia instanței de apel prin care s-a respins apelul reclamantului ca tardiv este legală.
Al doilea motiv de recurs se referă la respingerea cererii de aderare la apelul declarat de pârâtul.
Conform dispozițiilor art.2934alin.2 Cod proc.civ. " dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil, ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, aderarea la apel prevăzută la alin.1 rămâne fără efecte".
Instanța de apel a respins apelul acestuia în baza art.294 Cod proc.civ. ceea ce nu implică cercetarea fondului cauzei sub aspectul netemeiniciei și nelegalității sentinței, practic, apelul acestuia a fost respins ca inadmisibil, pentru că, se referea la probleme care nu au fost supuse primei judecăți. Prin urmare, legal a fost respinsă cererea de aderare la apelul pârâtului formulată de reclamantul.
Ultimul motiv de recurs invocat de reclamant se referă la faptul că cele două instanțe au încălcat dispozițiile art.315, 129 și cele ale art.105 alin.2 Cod proc.civ.
Din încheierea din 13 septembrie 2007 instanței de fond, după retrimiterea cauzei spre rejudecare, rezultă că instanța acordat reclamantului un nou termen de judecată pentru chemarea în judecată a tuturor proprietarilor tabulari.
Reclamantul nu-și îndeplinește această obligație, motiv pentru care instanța de fond respinge capătul de acțiune pentru sistarea stării de indiviziune și intabulare.
Conform art.130 alin.3 Cod proc.civ. instanța este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s- cerut, iar dreptul părților de a determina limitele procesului este, în principiu neîngrădit, instanța neputând introduce din oficiu o altă persoană în proces, posibilitatea de a lărgi sfera procesului având-o numai părțile.
Prin urmare, în condițiile în care reclamantul refuzat chemarea în judecată a tuturor proprietarilor de CF, instanța nu încălcat disp.art.315, 129 și 105 alin.2 Cod proc.civ. așa cum pretinde în mod eronat recurentul. Susținerea acestuia că învederat instanței faptul că întreprins demersurile necesare pentru aflarea domiciliului numitei, sunt contrazise de încheierea de ședință din 4 octombrie 2007 (21). Depunerea în instanța de recurs unei declarații pretins întocmită de numita nu are relevanță în cauză sub aspectul celor reținute.
Urmare respingerii recursului, fiind în culpă procesuală, recurentul va fi obligat să plătească intimatei suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 20.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.237/A din 6 mai 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească intimatei suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. IA dact.GC
2 ex/29.10.2008
Jud.apel:,
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu Alina Rodina
