Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 190/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 190/ Dosar nr-
Ședința publică din 23 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Judecător - -
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și,împotriva deciziei civile nr.318 din 14 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 9 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 16 februarie 2009, iar apoi pentru astăzi, 23 februarie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin decizia civilă nr. 318/2008 a tribunalului Brașov, s-au dispus următoarele:
A fost admis apelul declarat de apelanta pârâtă în contradictoriu cu intimații reclamanți și împotriva sentinței civile nr. 10911/30.11.2007 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr- care a fost schimbată în parte în sensul că:
A fost respinsă în totalitate acțiunea formulată și completată de reclamanții și - în contradictoriu cu pârâta.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali și.
S-a constatat deschisă succesiunea defunctei -, decedată la data de 18.12.2006, cu ultimul domiciliu în B,-.
S-a constatat că pârâta este unica moștenitoare a defunctei, fiind instituită legatară universală conform testamentului autentificat sub nr.1542/27.11.2006
S-a constatat că masa succesorală se compune din imobilul situat în B,-, apartament 9, compus din o cameră, bucătărie, WC, hol, boxă, pivniță, cu 10,15% din părțile de uz comun cu teren de 636,60 mp, înscris în CF 724-
S-a constatat nulitatea absolută a procurii speciale autentificate sub nr.2746/11.06.2002 de BNP., procură emisă de mandanta - pentru mandatare.
Au fost respinse restul petitelor din cererea reconvențională.
A fost respins apelul declarat de apelanții reclamanți și în contradictoriu cu pârâta.
Pentru a pronunța hotărârea de mai sus, Tribunalul Brașova reținut că, pe fond, hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii, pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultă faptul că defuncta - a decedat data de 18.12.2006, având ultimul domiciliu în B,-.( certificat de deces- fila 78).Rezultă, de asemenea, faptul că pârâta este legatara universală a defunctei potrivit testamentului autentificat sub nr.1542/27.11.2006 de BNP (testament- fila 79) și că masa succesorală este compusă din imobilul situat în B,-, apartament 9, compus din o cameră, bucătărie, WC, hol, boxă, pivniță, cu 10,15% din părțile de uz comun cu teren de 636,60 mp, înscris în CF 724- (încheiere dată în sedința din 6.02.2007 de BNP - fila 81.)
Aceste petite dovedesc de fapt calitatea procesuală pasivă a pârâtei - respectiv numai în cazul în care acesteia i se recunoaște calitatea de moștenitor al defunctei îi poate fi opusă obligația de a respecta obligația defunctei aumată printr-un antecontract.
Față de cele expuse, s-a constatat în apel că petitele privind constatarea deschiderii sucesiunii defunctei -, a faptului că pârâta este unica moștenitoare a defunctei și că masa succesorală se compune din imobilul situat în B,-, apartament 9, compus din o cameră, bucătărie, WC, hol, boxă, pivniță, cu 10,15% din părțile de uz comun cu teren de 636,60 mp, înscris în CF 724- B sunt întemeiate, conform art.650 și art.651 din Codul Civil urmând a fi admise.
Referitor la modul de soluționare a petitului de constatare a nulității absolute a actului intitulat "promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare și contract de ipotecă" autentificat de BNP sub nr. 2745/11.06.2002 Tribunalul a reținut că acesta este neîntemeiat și că soluția primei instanțe este legală.
Criticile aduse sentinței în ceea ce privește soluția pronunțată pe acest capăt de cerere au fost neîntemeiate.
În primul rând, se critică în apel, faptul că instanța de fond a reținut declarațiile mincinoase ale martorelor reclamantului ce trebuiau înlăturate și că eroarea obstacol a fost dovedită prin prezumțiile pe care judecătorul cauzei trebuia să le tragă din ansamblul probator administrat.
Eroarea obstacol este cea mai gravă formă de eroare deoarece ea împiedică formarea actului juridic.Eroarea asupra naturii actului constă în falsa reprezentare asupra naturii actului ce se încheie, respectiv o parte crede că încheie un anumit act juridic iar cealată parte crede, în mod greșit, că încheie un alt act juridic.
În speța de față pârata a susținut că autoarea acesteia a fost în eroare asupra naturii juridice a actului încheiat, având credința eronată că încheie un contract de întreținere.
Prin urmare, ceea ce trebuie dovedit este faptul că defuncta nu a cunoscut conținutul actului semnat, respectiv drepturile și obligațiile asumate de părți.
S-a reținut faptul că actul încheiat este un act autentic care se bucură de prezumția de validitate în temeiul art.1171 din Codul civil iar constatările notarului public, consemnate în cuprinsul actului, fac dovadă deplină până la înscrierea în fals. În cuprinsul actului s-a prevăzut faptul că, actul s-a redactat la sediul notarului public în 6 exemplare și după citire, s-a luat consimțământul părții azi- data autentificării". Mențiunea din act referitoare la faptul că actul s-a citit părților este o mențiune personală a notarului public care nu poate fi răsturnată decât prin înscrierea în fals. În aceste condiții pentru a dovedi eroarea obstacol partea trebuia să dovedească faptul că deși notarul i-a citit actul acesta nu a înțeles conținutul și că a crezut că încheie un alt act, în speță -de întreținere. Pârâta nu a dovedit acest fapt, nici prin martorii audiați și nici prin actele medicale depuse la dosar.Afecțiunile de care suferea defuncta nu sunt de natură a-i afecta capacitatea de a înțelege și consimțământul acesteia la încheierea uni act.Vârsta înaintată, de asemenea, nu poate justifica o eventualitate lipsă de concentrare și de înțelegere realității, decât în condițiile în care se coroborează cu alte probe care să susțină acastă teorie. Faptul că pârâta suferea de afecțiuni oculare nu prezintă relevanță întrucât notarul a consemnat faptul că actul i s-a citit.
Nu au fost primite nici susținerile apelantei referitoare la faptul că notarul public a fost suspendat din funcție pentru anumite nereguli și apoi repus în funcție întrucât autenticitatea actului nu a fost răsturnată prin mijloacele legale.
Apelanta mai arată faptul că reclamanții susțin în acțiune și în întâmpinare faptul că actele s-au încheiat la sediul notarului public și că nu s-au deplasat la domiciliul defunctei, fapt contrazis de mențiunile din încheierea de autentificare. De asemenea se mai arată că declarațiile martorilor reclamantului trebuiau înlăturate ca fiind mincinoase întrucât susțin aceleși aspecte.
Instanța apreciază ca fiind pertinentă observația pârâtei, că într-adevăr susținerile reclamanților și ale martorei cum că actele ar fi fost încheiate la sediul notarului public nu corespund adevărului. Există astfel prezumția că reclamanții au încercat să ascundă adevărata stare de fapt însă această prezumție nu este suficientă a dovedi eroarea obstacol fiind necesar să se probeze că în mod efectiv defuncta nu a înțeles sau nu a știut conținutul actului semnat.
De asemenea relatările martorei - -fila 163 referitoare la faptul că defuncta i-ar spus că a încheiat în favoarea reclamantului un testament pentru întreținere nu sunt suficiente pentru a dovedi eroarea obstacol și nici dolul. Martora nu a asistat la încheierea celor trei acte, prin urmare depoziția acesteia nu poate dovedi existenta erorii obstacol sau a manoperelor dolosive determinante în încheierea antecontractului.
Se mai critică de apelantă faptul că prima instanță a ignorat faptul inexistenței unui martor asistent care să confirme sau să infirme cele spuse de notarul public sau de reclamanți în sensul că toate actele s-au citit, înțeles și semnat. Așa cum s-a menționat, întrucât actul autentic menționează faptul că actul s-a semnat după citire, instanța de apel apreciază că pârâtei îi revenea sarcina de a dovedi că acest act nu a fost citit, prin înscrierea în fals, sau că deși a fost citit defuncta nu a înțeles conținutul acestuia. Prin urmare aceste aspecte nu se prezumă ci trebuie dovedite de cel care invocă existența viciului de consimțământ.
Concluzionând Tribunalul a reținut că din probele administrate nu s-a făcut dovada existenței vreunui viciu de consimțământ - dolul sau eroarea obstacol, și că simplele prezumții nu sunt suficiente pentru a dovedi aceste aspecte.
Cât privește frauda la lege invocată pe motiv ca prețul stipulat este neserios Tribunalul apreciază că argumentele reținute de instanței de fond pentru respingerea acestui motiv sunt corecte iar înscrisul depus de pârâtă -fila 197 nu poate fundamenta o soluție contrară. Înscrisul respectiv care emamă de la o societate comerciala- agenție imobiliară menționează un preț de vânzare pentru imobilul în speță de 30.000 euro. Acest înscris nu constituie o proba stiințifică cum ar fi fost de pildă o expertiză, putând avea cel mult valoarea unei depoziții testimoniale și nu poate fi avut în vedere întrucât nu se coroborază cu nici o altă probă.
Întrucât motivele de nulitate invocate sunt neîntemeiate, tribunalul va respinge primul petit din acțiunea reconvențională ca fiind neîntemeiat.
Potrivit promisiunii de vânzare cumpărare și contract de ipotecă autentificat sub numărul 2745/11.06.2002 la BNP, defuncta - în calitate de promitentă vânzătoare s-a obligat să vândă promitentului cumpărător - reclamantul căsătorit cu reclamanta dreptul de nudă proprietate asupra apartamentului 9 situat în B,-, județ B, înscris în CF nr. 724 - B, la, sub nr. 297, 298, 299, 300/3/2 totul/9 compus din cameră, bucătărie, wc, hol, boxă pivniță cu 10,15% din părțile de uz comun cu teren de 636.60 mp, stabilindu-se drept termen al perfectării vânzării data de 19.02.2006, dată la care interdicția de înstrăinare prevăzută de art. 9 din Legea 112/1995 încetează. Prețul a fost stabilit la suma de 5000 Euro și 2500 lei fiind achitat integral și anterior semnării actului. Pentru garantarea executării obligației defunctei, aceasta și-a exprimat acordul cu intabularea în Cf a unei ipoteci pentru suma de 12000 Euro și notarea interdicției de grevare în favoarea promitentului cumpărător. Prin actul încheiat,defuncta și-a păstrat dreptul de uzufruct viager.
Prin același act reclamantul promitent cumpărător și-a asumat obligația de a cumpăra la data prevăzută în act- respectiv 19.02.2006 dreptul de nudă proprietate al apartamentului mai sus descris.
S-a menționat totodată ca pentru situația în care vânzarea nu va fi perfectată din culpa promitentului vânzător acesta va achita promitentului cumpărător dublul sumei încasate de la acesta, la data când datoria a devenit scadentă și că prezentul act constituie titlu executoriu.
Analizând antecontractul încheiat de părți, tribunalul reține că prin acesta a fost stabilit un termen limită până la care să aibă loc încheierea actului autentic de vânzare- respectiv 19.02.2006, dată la care interdicția prevăzută de art.9 din Legea 112/1995 încetează. vânzătoare a dat în acest sens mandat reclamantei pentru ca, în numele acesteia, să încheie contractul de vânzare cumpărare în formă autentică cu privire la imobilul în litigiu.
Neîncheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică la termenul stipulat atrage doar culpa promitentului cumpărător, fără a se reține vreo culpă în sarcina autoarei pârâtei întrucât prin mandatul dat numitei - s-a degrevat de obligația asumată prin contract.
Din actele dosarului tribunalul a concluzionat că nu rezultă că reclamantul a făcut vreun demers la împlinirea termenului stipulat în sensul perfectării vânzării.
vânzătoare a decedat în data de 19.12.2006 și nu a doua zi după împlinirea termenului, cum susțin reclamanții, iar în intervalul de 10 luni ( dintre data împlinirii termenului și data decesului) reclamantul nu a inițiat nici un demers pentru îndeplinirea obligației asumate în act, respectiv aceea de a cumpăra imobilul.
Tribunalul a constatat că testamentul prin care pârâta este instituită legatară universală a defunctei a fost semnat la data de 27.11.2006, ulterior împlinirii termenului la care trebuia perfectat actul de vânzare în favoarea reclamantului.
vânzătoare a înțeles, așadar, să dispună de bunul obiect al contractului, transmițând prin testament, proprietatea acestuia sorei sale- pârâtei.
Față de această situație se apreciază că reclamantul nu mai poate obține obligarea pârâtei la perfectarea actului întrucât nu și-a respectat obligația stipulată în act, rămânându-i doar posibilitatea de a-și recupera prețul plătit.
Pentru considerentele arătate acțiunea reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește petitul din acțiunea reconvențională referitor validarea ofertei reale urmată de consemnațiune pentru suma de 5000 euro și 2500 lei, consemnată pe numele și la dispoziția reclamanților Tribunalul l-a respins.
Apreciind astfel, s-a avut în vedere faptul că potrivit art.1073-1074 din Codul Civil reclamanții au posibilitatea de a solicita restituirea sumei de bani achitate cu titlu de preț în cuantum actualizat. Consemnarea de către pârâtă a prețului nu poate fi acceptată ca fiind liberatoare de obligație întrucât părțile pot avea și alte pretenții respectiv actualizarea sumei conform dobânzii legale sau inflației.
În ceea ce privește cererea de radiere a ipotecii, aceasta urmează a fi respinsă dat fiind faptul că este un mijloc de garantare a unei obligații asumate prin act iar obligația pârâtei de restituie a prețului nu a fost îndeplinită.
În ceea ce privește petitul referitor la constatarea nulității absolute a procurii speciale autentificate sub nr.2746/11.06.2002 de BNP., procură emisă de mandanta - pentru mandatara, Tribunalul a reținut că acesta este întemeiat.
În cauză sunt încălcate perevederile art.1308 alin.1 pct.2 din Codul Civil care prevăd faptul că, sub sancțiunea nulității, nu se pot face adjudecatari, nici direct, nici indirect, prin persoane interpuse, mandatarii averii ce sunt însărcinați să vândă. Motivarea instanței de fond în sensul că procura autentică cuprinde toate elementele menționate în art.67 din Regulamentul de punere în aplicare a legii Notarilor publici nu poate fi reținută întrucât acest act are valoare inferioară Codului Civil, neputând înlătura sancțiunea nulității absolute prevăzută în mod expres.
Împotriva hotărârii pronunțate în apel au formulat recurs reclamanții și, iar prin motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, se solicită modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul obligării intimatei să încheie cu recurenții, în formă autentică, contract de vânzare - cumpărare pentru imobilul în litigiu, în caz contrar hotărârea urmând să țină loc de act autentic și înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților în CF. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de apel a nesocotit principiul înscris în art. 969 cod civil potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, în sensul că actul încheiat de părți a fost interpretat greșit dându-i-se un alt înțeles decât cel voit de părți.
Deși s-a probat faptul că interdicția la care s-au referit părțile în promisiunea de vânzare - cumpărare se împlinea la data de 19.12.2006, instanța de apel, fără a analiza aceste probe a reținut că părțile puteau perfecta contractul de vânzare - cumpărare la data de 19.02.2006 și, mai departe, în mod nelegal a concluzionat că reclamanții sunt singurii vinovați de neîncheierea actului în formă autentică a contractului. Termenul în care recurenții pot solicita executarea contractului este termenul general de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data expirării interdicției.
De asemenea, prin motivele de recurs este criticată ca fiind contradictorie și lipsită de logică juridică dispoziția prin care reclamanții sunt făcuți culpabili de neîncheierea contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică, motivat de faptul că reclamanta a avut mandat de la promitenta vânzătoare și totuși, prin decizie, se constată nulitatea absolută a acestui mandat.
Recursul este fondat.
În fapt, prin actul inititulat "promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare și contract de ipotecă" autentificat la BNP sub nr.2745/11.06.2002, promitenta vânzătoare -, antecesoarea pârâților, s-a obligat să vândă reclamantului imobilul în litigiu. Totodată, promitenta vânzătoare s-a obligat să perfecteze contractul de vânzare - cumpărare în formă autentică "la data când interdicția de înstrăinare prevăzută de art. 9 din Legea nr.112/1995 încetează, respectiv în 19.02.2006, sau anterior acestei date, pentu cazul modificării dispozițiilor Legii nr. 112/1995".
Această clauză contractuală, la o primă analiză, nu este clară cu privire la termenul limită până la care să aibă loc încheierea actului autentic. Astfel, potrivit art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 apartamentele dobândite de chiriași în temeiul acestei legi nu pot fi înstrăinate 10 ani "de la data cumpărării". Imobilul în litigiu a fost cumpărat de antecesoarea pârâților, - în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995 la data de 19.12.1996 (contract nr.21151/19.12.2006 - fila 120 dosar fond), astfel încât potrivit textului de lege indicat, interdicția de vânzare expiră la data de 19.12.2006. Cu toate acestea, în promisiunea de vânzare, părțile au redactat data de 19.02.2006. Această neconcordanță nu poate fi interpretată decât ca o eroare materială. În mod greșit instanța de fond a interpretat această clauză în sensul că termenul limită până la care apartamentul în litigiu nu putea fi vândut ar fi 19.02.2006. Chiar dacă părțile au prevăzut această dată, termenul legal de 10 ani de la data achiziționării imobilului în temeiul Legii nr. 112/1995, tot nu putea fi ignorat, iar părțile nu puteau perfecta contractul anterior datei de 19.12.2006, adică cu o zi înainte de decesul promitentei vânzătoare(18.12.2006).
Această eroare de interpretare a făcut ca instanța de apel să tragă concluzia eronată potrivit căreia "neîncheierea contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică la termenul stipulat atrage doar culpa promitentului cumpărător, fără a se reține vreo culpă în sarcina autoarei pârâtei, întrucât prin mandatul dat numitei s-a degrevat de obligația asumată prin contract". Această concluzie a tribunalului este și lipsită de temei legal deoarece convenția încheiată de părți este una bilaterală și sinalagmatică prin care ambele părți s-au obligat una către alta (art.943 Cod civil), iar nu o convenție unilaterală prin care doar promitentul cumpărător are obligații. În cazul neperfectării contractului de vânzare - cumpărare la expirarea termenului legal ambele părți devin reciproc debitoare ale obligației de perfectare a convenției, obligație care poate fi valorificată în termenul general de prescripție de 3 ani. Prin urmare, chiar dacă interdicția legală de vânzare ar fi expirat la data de 19.02.2006, reclamantul a introdus acțiunea la data de 02.02.2007 în termenul legal de prescripție iar o altă sancțiune nu poate fi aplicată de instanță decât cu încălcarea normelor de drept în materia convențiilor.
Prin mandatul dat numitei, promitenta vânzătoare nu s-a degrevat de obligația asumată prin contract, astfel cum a reținut instanța de fond, cu atât mai mult cu cât mandatul a încetat la moartea promitentei vânzătoare.
Față de toate aceste motive, curtea reține că soluția atacată este nelegală sub aspectul repingerii petitelor privind obligarea pârâtei de a perfecta contractul de vânzare - cumpărare asupra imobilului în litigiu și întabularea dreptului de proprietate al reclamanților.
În ceea ce privește reținerea instanței de apel potrivit căreia promisiunea de vânzare - cumpărare nu ar fi fost încheiată la sediul notarului public, curtea reține că acest aspect nu este de natură a atrage nulitatea convenției, câtă vreme condițiile legale de valabilitate au fost respectate. Astfel, potrivit art. 948 Cod civil, pentru valabilitatea unui contract se cere ca părțile să aibă capacitate de exercițiu, consimțământul să fie valabil, obiectul să fie determinat iar cauza licită.
Din probele administrate în cauză rezultă fără putință de tăgadă că părțile s-au înțeles în mod conștient asupra vânzării cumpărării imobilului în litigiu, a fost stabilit și achitat prețul imobilului iar cauza este una licită și legală. pârâților legate de calitatea reclamanților nu constituie motive care să atragă incidența vreunei cauze de nulitate iar instanța de apel a analizat temeinic motivele invocate de pârâți privind eroare obstacol și cauza ilicită a convenției.
De asemenea, în mod corect tribunalul a reținut că prețul de 5000 Euro și 2500 lei a fost unul serios, deoarece într-adevăr caracterul serios al prețului se determină prin raportare la data încheierii convenției care, în speță, coincide și cu data plății acestuia. Ori, pentru anul 2002 prețul arătat mai sus nu poate fi apreciat în nici un caz derizoriu pentu imobilului în litigiu alcătuit dintr-o cameră, bucătărie, wc, hol, boxă, pivnință cu 10,15% din părțile de uz comun-teren de 636,60 mp.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul reclamanților în sensul admiterii celor două petite conform sentinței pronunțată în primă instanță. În ceea ce privește dispozițiile din apel referitoare la dezbaterea succesiunii defunctei, acestea vor fi menținute întrucât nu au făcut obiectul criticilor prin motivele de recurs, cu excepția petitului privind includerea în masa succesorală a imobilului în litigiu care va fi respins ca o consecință a înstrăinării acestuia către reclamanți anterior deschiderii succesiunii.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții și - împotriva deciziei civile nr. 318/14.11.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte apelul declarat de apelanta împotriva sentinței civile nr.10911/30.11.2007 a Judecătoriei Brașov pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta și în consecință:
Constată deschisă succesiunea defunctei -, decedată la data de 18.12.2006 cu ultimul domiciliul în B,-.
Constată că pârâta este unica moștenitoare a defunctei instituită legatară universală conform testamentului autentificat sub nr.1542/27.11.2006.
Respinge petitul privind constatarea componenței masei succesorale.
restul dispozițiilor sentinței apelate.
Înlătură dispozițiile din decizie privind constatarea masei succesorale, constatarea nulității absolute a procurii speciale.
Respinge restul pretențiilor din apelul formulat de pârâta.
Menține restul dispozițiilor în apel cu privire la respingerea apelului reclamanților și.
Obligă pe intimata să plătească recurenților suma de 938 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. /23.03.2009
Tehnoredact./26.03.2009/ 3 ex.
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Maria Carmen Tică
