Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 224/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul - II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.224/2008-
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Aurora Popa | - - | - JUDECĂTOR 2: Maria Galeș |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât -, domiciliat în O, nr. 4,. 2, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamantprin mandatar, domiciliat în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 846/A din 16 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost desființată sentința civilă nr. 3567 din 22 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta recurentului pârât --lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 280/02.11.2007 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, precum și reprezentantul intimatului reclamant - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 12/12.02.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind și mandatarul intimatului reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este legal timbrat cu suma de 9,5 lei, achitată conform chitanței seria - nr. 44-1-16/13.02.2008 emisă de Primăria Municipiului O-Direcția Finanțe Locale, după care:
Reprezentantul intimatului reclamant depune la dosar întâmpinare care se comunică cu reprezentanta recurentului pârât.
Întrebați fiind, reprezentanții părților arată că nu mai au alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului pârât solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, modificarea în totalitate a hotărârii pronunțate de Tribunalul Bihor, respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de Judecătoria Oradea, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În susținerea recursului, reprezentanta recurentului arată că instanța de apel nu a luat în considerare excepția autorității de lucru judecată invocată, în dosarul 10.831/1985 și 1233/1986 între aceleași părți purtându-se un litigiu care avea același obiect, prin urmare apreciază că este inadmisibil ca o sentință definitivă și irevocabilă să mai poată fi supusă unei noi reaprecieri prin formularea unei acțiuni având aceleași părți, obiect și cauză, fiind diferit doar cadrul legislativ care a cunoscut anumite modificări.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului declarat de partea adversă, ca neîntemeiat, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatului arată că instanța de apel a admis în mod corect apelul reclamantului și a respins excepția autorității de lucru judecat față de dispozițiile sentinței civile nr. 1198/1986, acțiunea promovată la acea dată nefiind respinsă pe fond ci pe o excepție, raportat la legislația în vigoare la data respectivă.
Reprezentantul intimatului arată că există autoritate de lucru judecat doar dacă starea de fapt și de drept sunt identice între cele două litigii judiciare, starea de fapt și cea juridică în situația de față fiind diferite.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
rin sentința civilă nr. 3567 din 22.05.2007 a Judecătoriei Oradea, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, formulată de pârâtul, fiind respinsă ca atare acțiunea formulată de reclamantul prin mandatar împotriva pârâtului, având ca obiect obligarea pârâtului la încheierea în forma autentică a contractului de vânzare cumpărare, având ca obiect imobilul situat în O,-,. 27, înscris în CF colectiv 29737 O și CF individual 80119 O și înscrierea în cartea funciară a dreptului său a dreptului său de proprietate cu acest titlu.
În motivarea hotărârii, instanța a arătat că în cauză există autoritate de lucru judecat, deoarece prin sentința civilă nr. 1198/1986 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă prin decizia civilă 635/1986 a Tribunalului Bihor, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva aceluiași pârât, instanța motivându-și hotărârea de respingere pin faptul că pârâtul nu a preluat în posesie apartamentul nefructificându-și dreptul conform antecontractului încheiat, față de dispozițiile art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958.
Acest act normativ era în vigoare și la data introducerii primei acțiuni, astfel că nu există temeiuri să se verifice acțiunea de față prin prisma legislației actuale.
Nici susținerea potrivit căreia introducerea în cauză a Statului Român în acțiunea inițială, în calitate de pârât, ar înlătura posibilitatea de intervenție a autorității de lucru judecat, nu a fost primită, deoarece acesta nu a fost introdus în cauză, ceea ce rezultă din considerentele hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelantul, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 846/A din 16 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelantul, în contradictoriu cu intimatul, împotriva sentinței civile nr. 3567 din 22.05.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost desființată și trimisă cauza la aceeași instanță de fond pentru o nouă judecare, ținând seama de considerentele deciziei, cheltuielile de judecată urmând să fie avute vedere la rejudecarea cauzei în fond.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Asupra imobilului în litigiu, înscris în CF colectiv 29737 și CF individual 80119 O, top. 434/4/, în natură reprezentând apartament compus din două camere și dependințe, apare ca proprietar tabular sub B 1, întabulat în 25.05.2003 cu titlu de restituire în natură în baza Legii nr. 10/2001.
Proprietarul tabular este fiul defunctului, care a încheiat un act sub semnătură privată cu reclamantul în anul 1974, prin care i-a vândut acestuia apartamentul pentru suma de 25.000 lei.
În anul 1986 părțile s-au mai judecat într-o acțiune având același obiect, care a fost respinsă de către instanță cu motivarea că erau incidente dispozițiile art. 3 și 5 din Decretul nr. 223/1974. În decizia civilă 685/1986 a Tribunalului Bihor se arată că moștenitorul pretinsului vânzător, dorește să plece definitiv din țară, deci prevederile Decretului nr. 223/1974 au aplicabilitate în sensul indisponibilizării imobilului până la emiterea deciziei de preluare de către organul administrativ de stat și tot în înțelesul actului normativ arătat, va intra în proprietatea Statului Român. Potrivit actului normativ arătat, actele juridice încheiate în scopul eludării prezentului decret, sunt nule de drept.
Tribunalul a reținut că în prezent dispozițiile Decretului nr. 223/1974 sunt abrogate, legislația în prezent fiind total diferită, potrivit art. 29 alin. 4 din Legea nr.7/1996, dreptul la acțiune în prestație tabulară fiind imprescriptibil.
Instanța de apel a mai reținut că acțiunea de față se întemeiază pe un alt temei juridic față de acțiunea precedentă, situație față de care, s-a apreciat că în mod greșit a fost reținută excepția autorității lucrului judecat, instanța având obligația să judece pe fond cererea formulată, să verifice valabilitatea actului sub semnătură privată pe care se întemeiază acțiunea câtă vreme cealaltă acțiune nu a fost respinsă pe fond ci pe o excepție, raportate la legislația atunci în vigoare.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 297 pct. 1 Cod procedură civilă, apreciind că prima instanță a rezolvat procesul în mod greșit, fără a intra în cercetarea fondului, s-a casat hotărârea cu trimitere spre rejudecare, ținând cont de dispozițiile hotărârii recurate.
Împotriva deciziei pârâtul a declarat recurs, solicitând modificarea în totalitate a hotărârii în sensul respingerii apelului și menținerii în întregime sentinței de fond, în sensul reținerii ca întemeiată a excepției autorității lucrului judecat, excepție care paralizează cercetarea fondului.
În dezvoltarea criticilor pârâtul arată că prin sentința civilă nr. 1198/1986 a Judecătoriei Oradea, o acțiune identică a reclamantului, a fost respinsă, astfel încât problema nu mai poate fi pusă din nou în discuție.
Prin întâmpinarea depusă reclamantul a solicitat respingerea recursului, apreciind că în mod corect instanța de apel a înlăturat efectele excepției și, constatând că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului litigiului dintre părți, a desființat sentința cu trimitere pentru a nouă judecare, făcând aplicarea dispozițiilor art. 297 pct. 1 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul - în calitate de moștenitor al defunctului - solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină locul unui contract autentic de vânzare-cumpărare în ceea ce privește imobilul situat în O,-,. 2/ În legătură cu acest apartament, la 7 februarie 1974 reclamantul a încheiat o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare cu tatăl pârâtului, decedat la 31 iulie 1984, iar contractul autentic nu a mai fost încheiat, deși promitentul cumpărător locuiește efectiv în apartamentul respectiv de la data încheierii convenției dintre părți.
Pârâtul a opus, pentru a paraliza acțiunea reclamantului două excepții dirimante, și anume aceea a autorității de lucru judecat și cea a prescripției la dreptul la acțiune.
Excepția autorității lucrului judecat a fost admisă de către instanța de fond, dar în mod greșit, sub acest aspect analiza instanței de apel fiind corectă.
Prin sentința civilă nr. 1198/25.02.1986 a Judecătoriei Oradea, confirmată prin decizia civilă nr. 635/20.06.1986 a Tribunalului Bihor, acțiunea aceluiași reclamant a fost respinsă împotriva aceluiași pârât, dar motivele pentru care cerere a fost respinsă nu s-au fundamentat pe netemeinicia cererii, ci pe alte excepții dirimante ridicate la momentul respectiv.
Astfel, pârâtul a declarat în fața instanței la acea dată, că în luna mai 1985 formulat cerere pentru plecare definitivă din țară, practic din acel moment singurul contract de vânzare-cumpărare vizând imobilul proprietatea sa putând fi încheiat cu Statul Român.
În al doilea rând, ambele instanțe au reținut că reclamantul nu a făcut dovada respectării unor condiții prevăzute de Decretul nr. 144/1958, condiții care însă se refereau strict la posibilitatea formulării acțiunii și nu vizau valabilitatea convenției încheiate de reclamant cu tatăl pârâtului.
Recurentul induce ideea că aceste două aspecte reținute de instanțe în 1986 sunt legate de validitatea convenției, și că ele odată ce au produs efecte, în sensul respingerii acțiunii, determină inadmisibilitatea reluării disputei referitoare la convenția încheiată în 1974.
Această idee este deformată deoarece ambele aspecte vizau admisibilitatea acțiunii sub aspect procedural, și nu validitatea convenției din 1974 sub aspectul condițiilor de fond.
Cum ambele impedimente de formulare a acțiunii au dispărut, ca urmare a abrogării a actelor normative ce reglementau admisibilitatea unei astfel de cereri, în mod corect s-a reținut că nu există autoritate de lucru judecat.
Recurentul a arătat că înafară de această excepție a mai invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, ce ar fi trebuit de asemenea admisă în cazul în care cea reglementată de art. 1201 cod civil ar fi fost respinsă.
Lăsând la o parte faptul că instanța de apel a reținut în decizia atacată că potrivit art. 29 al. 4 din Legea nr. 7/1996 dreptul la prestație tabulară este imprescriptibil, chiar dacă am fi în fața unei acțiuni personale întemeiate pe prevederile art. 1073, 1075 Cod civil, excepția nu este întemeiată, deoarece promitentul cumpărător locuiește în imobil de la data încheierii convenției, fapt ce întrerupe curgerea termenului de prescripție.
Criticile recurentului fiind neîntemeiate, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât -, domiciliat în O, nr. 4,. 2, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamantprin mandatar, domiciliat în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 846/A din 16 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător - 21.02.2008
- dactilografiat grefier -21.02.2008-2 ex.
Președinte:Aurora PopaJudecători:Aurora Popa, Maria Galeș, Dana Cigan
