Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 435/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.435/R/2008
Ședința publică din 21 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 611 din 31 octombrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimații pârâții, Irma, B, B, G, G, G, Greta, -,., Augusta, SC SRL și SC SRL, având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal, se prezintă reprezentantul recurenților reclamanți, din Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta intimaților pârâți, av., din Baroul București, cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta intimaților pârâți și, av., lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 1905,39 lei taxă judiciară de timbru și 5,3 lei timbru judiciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 19 februarie 2008, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimaților, și, prin care se solicită respingerea recursului, act ce s-a comunicat părților prezente, anterior începerii dezbaterilor.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de ridicat, instanța constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare orale.
Reprezentantul recurenților reclamanți, av., susține recursul așa cum este formulat solicită admiterea lui conform motivelor expuse în memoriul de recurs depus la dosar, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, schimbarea hotărârii instanței de fond, cu consecința admiterii în parte a acțiunii extinse și precizate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților pârâți, av., solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit întâmpinării de la dosar, și menținerea deciziei atacate, ca legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței de la dosar.
Reprezentanta intimaților pârâți, solicită respingerea recursului, conform întâmpinării de la dosar și menținerea deciziei atacate, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin actiunea inregistrată la Judecătoria Cluj -N în dosarul nr. vechi 23300/7.11.2006, reclamantii si, au chemat in judecată pe pârâtii,., G, G, G, Augusta, s, Greta Și, Irma, An, B, B, Se Srl, -, Sc Srl, pentru a se constata că, prin contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâții de rândul 1-46, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra cotelor părți aferente apartamentului nr. 47 -centrala termică - conform Sentinței civile nr.4959/2006; pârâții de rândul 46-55 să fie obligați să-și încaseze suma aferentă cotei părți, adică 2000 euro/apartament; pârâții să fie obligați să semneze act autentic de vânzare-cumpărare sau sentința să constituie un asemenea act; să se dispună sistarea indiviziunii intre reclamanți si pârâții de rândul 1-55, prin atribuirea către reclamanți a imobilului transformat in spațiu comercial si intabularea dreptului astfel dobândit.
Prin precizarea de acțiune, s-a solicitat rectificarea numărului topografic propus prin Sentința civilă nr.4959/2006, din 653/S/XLVI in 653/S/XLVII, rectificarea numelui proprietarei apartamentului nr. 4 înscrisă in 71040 sub B4 din în; apoi a numelui proprietarilor apartamentului nr. 7 din 32366 C, din in; precizarea proprietarilor apartamentului nr. 22 din F.46415 de sub B6, adică si sotia care au fost omisi din hotărâre; rectificarea numelui proprietarei apartamentului nr. 39 din 50430 C, de sub B 15 prin înscrierea numelui corect, acela de s.
In motivarea acestei precizări, se invocă de probă expertiza extrajudiciară depusă la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1460/20.02.2007, Judecătoria Cluj N a respins acțiunea,reținându-se următoarele că, prin sentința civilă nr. 4959/19.06.2005 a Judecătoriei Cluj -N, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1140/R/1.11.2006 a Tribunalului Cluj, s-a dispus si rectificarea col 31786 Cad reptului de superficie si a ind. 31787 C, prin reincluderea in părțile indivize comune a spațiului ocupat de centrala termică-pentru cele 45 apartamente din imobilul situat in C-N, P-ța - - nr. 34-35,inițial înscris ca si apartament 47. Spațiul centralei termice a fost scos din părțile indivize comune, s-a sistat indiviziunea, lotul constând din apartamentul nr. 47, fiind atribuit în părți egale pârâților, iar lotul 2 compus din restul cotelor din pic rămânând cu situația neschimbată.
S-a dispus, totodată, intabularea dreptului de proprietate asupra spațiului centralei termice in favoarea tuturor coproprietarilor.
Reținând nulitatea antecontractelor ca si a actelor translative de proprietate, instanța fondului a reținut că acestea au valoarea unor promisiuni sinalagmatice.
Cu privire la cererile formulate, se retine că reclamanții nu au solicitat sistarea indiviziunii, iar obligarea pârâților de a incasa sulta ar reprezenta o vânzare forțată a cotelor părți, operațiune inadmisibilă din punct de vedere juridic, in condițiile in care reclamanții nu au solicitat si sistarea indiviziunii in sensul atribuirii noului apartament către pârâții coproprietari.
În ce privește rectificarea numărului top propus prin sentința civilă nr. 4599/2006 si a numelui proprietarilor, instanța a apreciat că sentința civilă 4599/2006 se bucură de autoritatea lucrului judecat, nefiind posibilă modificarea ei.
Prin decizia civilă nr. 611 din 31 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj, apelul reclamanților a fost respins ca nefondat.
În considerentele acestei decizii, tribunalul reține că, în realitate, riticile formulate in ansamblul lor sunt nefondate și se bazează pe o eronată înțelegere a cererilor deduse judecății, in raport de cererile ce trebuiau cu adevărat formulate.
Rolul activ al instanței nu constă în a suplini voința reclamantului în ceea ce privește cererea cu care acesta investește instanța, ci in administrarea probelor pentru dovedirea cererilor formulate.
Reclamanții au beneficiat de la început de apărător ales, iar faptul că acesta a formulat anumite cereri, iar nu cererile necesare intr-o acțiune de acest gen, nu poate fi reproșat instanței.
Prin prisma primului petit, apelul este inadmisibil căci sistarea indiviziunii intre pârâții proprietari ai apartamentelor nu s-a solicitat.
Pentru ca sistarea indiviziunii intre reclamanți si promitenții vânzători să poată fi încuviințată, trebuia formulată o cerere de sistare a indiviziunii intre pârâți deoarece, intr-adevăr, dobândirea dreptului de proprietate fără condiția rezolutorie aferentă este condiționată de efectuarea anterioară a operațiunii de partaj.
Sistarea indiviziunii presupune un drept de coproprietate, or nu s-a solicitat stabilirea dreptului de coproprietate al pârâților promitenți vânzători asupra apartamentului nr. 47 în cotele legale, ci s-a solicitat direct obligarea la încheierea contractului.
Este reală susținerea apelanților in sensul că, la înstrăinarea cotei ideale de proprietate, cumpărătorul se substituie in drepturile coindivizarului vânzător, dar reclamanții au omis tocmai etapa stabilirii cotelor coindivizare, deoarece, numai după stabilirea acestora pârâții ar fi putut transmite in mod legal cotele avute.
In ce privește pe intimații si, aceștia si-au înstrăinat cotele lor altei persoane, deci, cu atât mai mult, era necesară sistarea indiviziunii intre adevărații coproprietari.
Faptul că promitenții vânzători au încasat anumite sume nu conduce automat la concluzia că aceste sume reprezintă o sultă in sensul legii, dar, oricum, aceasta este o problemă a reclamanților si a pârâților, fără relevanță în cauză.
Că este așa, rezultă si din faptul că promitenții vânzători au cote diferite de coproprietate, iar reclamanții le-au oferit sume egale, adică nu ne aflăm în prezenta unor sulte stabilite in mod legal.
Încercând să complinească lipsa cererilor adecvate, recurenții au depus o expertiză extrajudiciară privind sistarea indiviziunii intre reclamanți si intimatii si probă ce nu poate fi validată în condițiile mai sus amintite.
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs reclamanții și, solicitând modificarea ei, admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, cu consecința admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului lor, reclamanții învederează că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a disp. art.115 Cod proc.civ. neacordând eficiență juridică poziției adoptate de pârâți, cu excepția pârâților și, toți pârâții arătându-se de acord cu admiterea acțiunii, ceea ce impunea o soluție de admitere cel puțin în parte.
Instanțele de fond au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs prev.de art.304 pct.8 Cod proc.civ. întrucât rețin că vânzarea bunului indiviz de către o parte din coproprietari imprimă contractului de vânzare-cumpărare un caracter rezolubil, dobândirea dreptului de proprietate de cumpărători fiind condiționată de efectuarea operațiunii de partaj și atribuirea bunului vânzătorilor. Câtă vreme un astfel de partaj nu a fost solicitat, promitenții vânzători neavând calitatea de proprietari exclusivi, nu pot transmite dreptul de proprietate asupra întregului bun, susțin instanțele de fond. În realitate, fiecare coproprietar poate dispune liber de cota sa de proprietate, astfel că petitul principal care viza tocmai constatarea dobândirii de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra cotelor de proprietate deținute de pârâții care au semnat contractul de vânzare-cumpărare, este perfect admisibil, nefiind condiționat de soarta partajului.
Instanța de apel considerat apelul inadmisibil cu privire la acest petit, pe motiv că reclamanții nu ar fi solicitat ieșirea din indiviziune. Reclamanții nu au invocat lipsa rolului activ al instanței de judecată, dar au considerat că ea ar fi putut și ar fi trebuit să deslușească intenția reclamanților, intenție ce rezultă din formularea petitului de sistare indiviziunii. Substituindu-se în drepturile vânzătorilor cu privire la cotele părți deținute de aceștia, reclamanții au devenit coproprietari ai imobilului obiect al litigiului, alături de pârâții 53 și 54.
Prin petitul 4 al acțiunii, reclamanții au cerut sistarea stării de indiviziune prin atribuirea imobilului în favoarea lor, iar suma de bani despre care se face vorbire în petitul 2 are natura unei sulte și nu unui preț într-o vânzare forțată, nimeni neputând fi obligat să rămână în indiviziune.
Nu subzistă argumentul instanței de apel referitor la sulte diferite pentru cote de proprietate diferite din părțile indivize comune, câtă vreme părțile au căzut de acord asupra sumelor de bani datorate, pârâții nemanifestând vreo nemulțumire în legătură cu aceasta.
Pârâții și, reține instanța de apel, și-au înstrăinat cotele de proprietate, cu atât mai mult fiind necesară sistarea indiviziunii. În realitate, aceștia au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare ce nu transferă dreptul de proprietate, fiind și în prezent titularii tabulari ai cotei lor de proprietate.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp.art.304 pct. 9 Cod proc.civ. curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, indiferent cât de complicat ar fi fost formulată cererea de chemare în judecată, este clar că există un petit de obligare la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentic, în caz de refuz, sentința urmând să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, precum și unul de partaj privind imobilul obiect al litigiului, respectiv centrala termică, identificată ca fiind apartamentul 47 (deși fost admisă o acțiune în rectificare în sensul desființării acestui apartament și reincluderii centralei termice în părțile indivize comune, respectiv sentința civilă nr. 4959/2006 a Judecătoriei Cluj -N, irevocabilă).
Prima instanță, practic, respins acțiunea ca inadmisibilă, fără să pună această excepție în discuția părților.
Este adevărat că, potrivit disp. art. 129 alin. ultim Cod proc.civ. instanța este ținută să se pronunțe doar asupra obiectului judecății, însă, potrivit disp. alin. 4 al aceluiași articol, "cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare".
Pârâții care s-au opus admiterii acțiunii și căilor de atac au susținut că este vorba de un spațiu ce face parte din părțile indivize comune și că fără partajul acestuia nu există posibilitatea înstrăinării lui, iar ei nu pot fi obligați la înstrăinare, atâta timp cât nu și-au dat acordul în acest sens și, oricum, au înstrăinat deja cota lor altor persoane.
Cu alte cuvinte, pârâții nu se opun, de fapt, scoaterii centralei termice din părțile indivize comune și înstrăinării acesteia, însă arată că doresc să înstrăineze partea lor altor persoane, care au câștigat licitația organizată de asociația de proprietari, persoane care nu și-au înscris dreptul în cartea funciară, nefiind chemate în judecată.
Lecturând cererea de chemare în judecată, rezultă clar că sunt formulate petite de obligare la încheierea contractului de vânzare cumpărare și partaj împotriva tuturor pârâților ( a se vedea petitele c și c), astfel că prima instanță greșit a respins acțiunea pe motiv că nu au fost formulate astfel de petite în contradictoriu cu toți pârâții.
În ceea ce privește partajul unui bun ce face parte din părțile indivize comune, instanțele s-au pronunțat constant în sensul că acesta este posibil în măsura în care toți coproprietarii sunt de acord, cum este cazul în speță.
Reclamanții nu au făcut decât să exercite acțiunea de partaj în locul pârâților care s-au obligat să le vândă partea lor din centrala termică și care au rămas în pasivitate, fiind întrunite, astfel, condițiile de exercitare ale acțiunii oblice, în sensul art. 974.civ.
În măsura în care pârâții care se opun înstrăinării centralei termice către reclamanți susțin că au înstrăinat deja drepturile lor în favoarea unor persoane care nu au fost introduse în cauză, aceștia au posibilitatea să arate titularul dreptului, în temeiul art. 64-66 Cod proc. civ. ori, în măsura în care actul încheiat nu are caracter translativ de proprietate, să-i cheme în judecată în temeiul art. 57, 58 Cod proc. civ.
Iată, deci, că acțiunea de ieșire din indiviziune cu privire la centrala termică ce face parte din părțile indivize comune este admisibilă, indiferent de locul în care a fost amplasat petitul având acest obiect și, într-adevăr, în funcție de soarta acestui partaj, respectiv după cum imobilul va fi atribuit pârâților care l-au înstrăinat reclamanților sau celorlalți pârâți, este admisibil și petitul privind obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Pârâții care nu și-au înstrăinat cota reclamanților sau cei în favoarea cărora aceștia au transmis ori s-au obligat să transmită drepturile asupra imobilului în litigiu (în măsura în care vor fi introduși în cauză) nu au cum să fie prejudiciați, întrucât, în cazul partajului,bunul de partajat trebuie evaluat, în favoarea acestora urmând să se stabilească sulte conform valorii bunului stabilită prin expertiză judiciară(art. 315 alin. 1.pr.civ.).
Această sultăurmează să fie achitată de reclamanți, în măsura atribuirii bunului către pârâții care s-au obligat să-l înstrăineze reclamanților, deoarece, așa cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar, aceștia s-au înțeles cu privire la valoarea imobilului numai cu pârâții care s-au obligat să le transmită dreptul de proprietate, iar acestor pârâți le-au achitat doar o sumă corespunzătoare cotei lor părți din bun și nu valoarea întregului bun.
Întrucât acțiunea a fost soluționată în mod greșit pe excepție de prima instanță, în temeiul art. 297 alin. 1 Cod proc. civ. apelul reclamanților trebuia admis și sentința desființată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Deoarece instanța de apel nu a procedat așa, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. decizia recurată va fi modificată, în sensul admiterii apelului conform celor reținute mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții ȘI împotriva deciziei civile nr. 611 din 31 octombrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică, în sensul că admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.1460/20.02.2007 a Judecătoriei Cluj -N, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași judecătorii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact.GC
3 ex/12.03.2008
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
