Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 475/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 475/
Ședința publică din 18 aprilie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și, domiciliați în comuna, sat,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 343 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 5601/2005.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 3 aprilie 2008 - care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru zilele de 10 aprilie 2008, 17 aprilie 2008 și apoi pentru data de astăzi, 18 aprilie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1209 pronunțată la data de 16 septembrie 2003 de către Judecătoria Sighișoara, a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, G, a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de Consiliul Local în contradictoriu cu aceeași pârâți și a fost admisă acțiunea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali G și în contradictoriu cu pârâții reconvenționali, junior, și și, în consecință, s-a dispus evacuarea acestor pârâți reconvenționali din imobilul situat în satul, nr. 85, județul M, înscris în nr. 1418, nr. top 281/2, 282/2, 283/2.
La data de 18 martie 2004, Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ investită cu soluționarea apelului declarat de reclamanții și, au pronunțat decizia nr. 179/A prin care a fost respins apelul, obligând reclamanții să plătească pârâților G și suma de 3.000.000 lei vechi ( 300 RON), cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, schimbarea hotărârii primei instanțe și, drept consecință, admiterea acțiunii civile principale și respingerea acțiunii reconvenționale.
Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus prin Decizia nr. 5062 din 9 iunie 2005, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
În esență, instanța de recurs a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.304 pct.10 Cod procedură civilă, deoarece instanța de apel nu a dat dovadă de rol activ și nu a administrat toate probele necesare pentru a stabili fără echivoc starea de fapt.
Cauza a fost trimisă inițial la Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, care însă și-a declinat prin decizia nr. 484/A din 22 noiembrie 2005 competența în favoarea Tribunalului Mureș, ca urmare a schimbării competenței prin Legea nr. 219/2005.
Investit cu soluționarea apelului, Tribunalul Mureșa procedat la efectuarea unei expertize judiciare, și pe baza celorlalte probe administrate în cauză a respins prin decizia nr. 343/29 noiembrie 2007, apelul declarat de reclamanții și, obligându-i la plata cheltuielilor de judecată.
Cei doi reclamanți și au declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței primei instanțe și, drept consecință, admiterea acțiunii principale și respingerea acțiunii reconvenționale. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea recursului cei doi reclamanți au invocat două motive de recurs, și anume, cele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
În opinia reclamanților, în cauză se regăsește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, deoarece instanța de apel și-a motivat decizia, având în vedere doar faptul că Protocolul încheiat la 8.10.1992, între Comisia de lichidare a CAP - ului și Primăria a fost anulat, nesocotind toate celelalte probe care au fost administrate în cauză și nesocotind dispozițiile cuprinse în hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De asemenea, reclamanții consideră că există contradicții între motivele avute în vedere de Tribunalul Mureș, atâta vreme cât, pe de o parte, a constatat că reclamanții au devenit proprietari în 1997, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1, iar pe de altă parte, constată că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate de la un neproprietar.
C de-al doilea motiv de recurs, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se regăsește în opinia reclamanților, deoarece instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile art. 26 din Decretul - Lege nr. 115/1938, care arată că drepturile reale se dobândesc fără înscrierea în cartea funciară în caz de expropriere. Ca urmare, în condițiile în care, potrivit procesului-verbal de expropriere nr. 365 din 12.04.1945, imobilul a trecut din proprietatea numitului G în proprietatea statului prin expropriere, este evident că în anul 1997, chiar dacă Statul Român nu era înscris în cartea funciară, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate de la Consiliul local, care era succesor în drepturi al Statului Român.
În susținerea acestui argument, reclamanții au arătat că descendenții fostului proprietar tabular G, profitând de neglijența unor funcționari de a înscrie în cartea funciară, au procedat la dezbaterea succesiunii, s-au înscris apoi în cartea funciară proprietari asupra imobilului, pentru ca mai apoi, să-l înstrăineze în baza unui contract de vânzare-cumpărare.
Pârâții G și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a recursului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în esență, pârâții susțin că hotărârea instanței de apel este corect și complet motivată, că nu există motive străine de cauză, și în același timp că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie.
Verificând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În fapt, în baza reformei agrare, imobilul situat în localitatea, nr. 85, fost expropriat de la numitul. Ulterior aceleiași persoane i se atribuie un alt imobil, situat la nr. administrativ nr. 80.
În evidențele de carte funciară nr. 1418, în privința imobilului administrativ nr. 85, nu s-a făcut nicio mențiune referitoare la expropriere. În cartea funciară continuând să apare vechiul proprietar tabular.
Fiica lui G, dezbate succesiunea după tatăl său și își înscrie dreptul de proprietate asupra acestui imobil, pentru ca mai târziu, adică la 09.02.1998, să-l vândă lui G și.
În anul 1990, și-a întabulat dreptul de proprietate și asupra imobilului nr. 80, pe care ulterior l-a vândut numiților și.
Consiliul Local, în baza unui protocol încheiat cu fostul CAP, încheie un contract de închiriere pentru imobilului de la nr. 85 cu reclamanții, pentru ca mai apoi, conform contractului nr. 1/1997 să-l vândă reclamanților.
Acest protocol încheiat între Primăria și fostul CAP a fost însă anulat prin sentința civilă nr. 2078 din 3 iulie 2001a Judecătoriei Sighișoara, hotărâre rămasă definitivă prin perimarea apelului.
Reclamanții susțin că instanța de apel nu a avut în vedere decât anumite probe atunci când a pronunțat decizia și, mai mult, motivele cuprinse în această decizie sunt contradictorii.
Curtea, consideră că în speță nu se regăsește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, motivele invocate de Tribunalul Mureș nefiind străine de cauză și nici măcar contradictorii.
Atunci când a analizat apelul, Tribunalul Mureș și-a întemeiat raționamentul pe aceea că, atâta vreme cât reclamanții au dobândit proprietatea de la un neproprietar, ei nu pot avea mai multe drepturi decât cel care l-a dobândit și, în acest condiții dreptul opus de către pârâți este mai preferabil.
În mod corect a constatat instanța de apel că pârâții sunt înscriși în cartea funciară ca proprietari, în timp ce reclamanții nu sunt înscriși.
Printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă a fost anulat actul prin care s-a transferat de la fostul la Primăria, proprietatea acestui imobil, iar în aceste condiții primăria nu-și poate justifica vreun drept de proprietate asupra imobilului.
În raționamentul său, instanța de judecată se poate întemeia pe anumite probe fiind îndreptățită să înlăture alte probe administrate în cauză, pe care le consideră că nu sunt concludente sau pertinente.
Reclamanții au susținut că instanța de apel nu a aplicat dispozițiile legale în materie, atunci când a procedat la delegarea pricinii. Pentru că nu a avut în vedere dispozițiile art. 26 din Decretul - Lege nr. 115/1938. Într-adevăr potrivit acestor dispoziții, dreptul de proprietate se dobândește fără a fi necesar înscrierea în cartea funciară în cazul exproprierii. Însă, pentru a dispune de acest drept, trebuia efectuată înscrierea în cartea funciară.
Din acest punct de vedere, chiar dacă s-ar considera că Statul Român a devenit proprietar al imobilului prin expropriere, pentru ca să poată dispună de acest drept, în cazul nostru pentru a-l înstrăina, trebuia să se facă înscrierea cuvenită în cartea funciară. Dacă s-ar fi procedat așa, s-ar fi procedat mai întâi la identificarea instituției, care, în numele statului, exercită dreptul de proprietate asupra acestui imobil și apoi la înscrierea în cartea funciară. Oricum, atâta vreme cât protocolul de transfer al imobilului a fost anulat, Consiliul local nu-și poate justifica dreptul de proprietate.
În altă ordine de idei, Curtea remarcă faptul că deși reclamanții se pretind a fi proprietari asupra acestui imobil dobândit prin vânzare-cumpărare, ei nu au procedat la exercitarea unei acțiuni în realizarea dreptului (acțiune în revendicare), ci s-au mărginit să formuleze o acțiune în constatare, conform art. 111 Cod procedură civilă. O astfel de acțiune în constatare nu poate fi primită atâta vreme cât era deschisă acțiunea în revendicare.
Față de cele reținute, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamanților și, pentru că reclamanții recurenți sunt cei care au căzut în pretenții, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, instanța îi va obliga la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârâții intimați, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții și, domiciliați în comuna, sat,-, județul M, împotriva Deciziei civile nr. 343 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Obligă recurenții la plata sumei de 600lei în favoarea intimatului G, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
06.05.2008
Jud.fond.
Jud. tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
