Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 759/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.759/R/2008
Ședința publică din 28 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTORI: Eugenia Pușcașiu, Traian Dârjan Ana Ionescu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.656 din 16 noiembrie 2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect prestație tabulară.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 martie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.5820 din 29 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dos.nr-, s-a admis excepția lipsei de interes a cererii având ca obiect înscrierea în CF a dreptului de ipotecă în favoarea pârâtei reclamante.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamantul-pârât - împotriva pârâtei-reclamante -.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională introdusă de către pârâta-reclamantă - împotriva reclamantului-pârât -.
A fost obligată pârâta-reclamantă să încheie cu reclamantul-pârât act autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul nr.11 situat în C-N,--36, jud.C, înscris în CF nr.- C-N, nr.cadastral 10.065/2/XI, iar în caz contrar s-a dispus ca sentința să țină locde act autentic de vânzare-cumpărare, de întabulare, pentru suma de 59.000 euro, din care a fost achitată suma de 21.000 euro.
S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară nr.- C-N, asupra imobilului cu nr.top 10065/2/XI ca bun propriu, cu titlu de cumpărare.
S-a respins cererea formulată de către reclamantul-pârât privind înscrierea unui drept de ipotecă în cartea funciară în favoarea pârâtei-reclamante, ca fiind lipsită de interes.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională având ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare.
A fost obligată pârâta-reclamantă să îi plătească reclamantului-pârât cheltuieli de judecată în sumă de 23.264 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la termenul din 22.01.2007 a respins excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, ea fiind admisibilă prin raportare la dispozițiile art.111 pr.civ.
Prima instanță a admis excepția lipsei de interes a cererii prin care reclamantul-pârât a solicitat înscrierea unui drept de ipotecă în favoarea pârâtei-reclamante, până la concurența diferenței de preț neachitate, deoarece eventuala admitere a cererii nu i-ar profita în nici un fel reclamantului-pârât.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că la data de 14.04.2006, între părți s-a încheiat o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare, prin care pârâta-reclamantă s-a obligat să încheie cu reclamantul-pârât un act autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect.nr.11 compus din trei camere, situat la etajul 3 mansardă din imobilul cu destinația de locuințe construit pe terenul proprietatea promitentului-vânzător. Prețul stabilit de comun acord a fost stabilit la suma de 59.000 euro, din care la data încheierii antecontractului a fost achitată suma de 16.000 euro, în timp ce diferența de 43.000 euro urma să fie achitată direct de bancă la momentul perfectării actului autentic de vânzare-cumpărare, în urma contractării de către promitentul-cumpărător a unui credit bancar, prin virament bancar direct în contul deschis pe numele promitentului-vânzător, dar nu mai târziu de data de 31.07.2006, conform art.3 alin.1 din antecontract.
Ulterior, la data de 20.06.2006, între aceleași părți s-a încheiat actul adițional nr.1 la antecontractul de vânzare-cumpărare, în care s-a consemnat achitarea unei diferente de 5.000 euro diferența de preț neachitată fiind de 38.000 euro, sumă ce urma să fie achitată în condițiile stabilite inițial. Printr-o nouă clauză cuprinsă în art.2 din actul adițional, promitenta-vânzătoare s-a obligat să restituie suma de 23.000 euro cu titlu de clauză penală, în condițiile în care nu se va prezenta la notar în vederea încheierii actului autentic până la 31.07.2006.
La data de 8.07.2006, martorul și avocatul care a redactat antecontractul și actul adițional la antecontract, a primit suma de 5.000 euro de la pârâta-reclamantă, reprezentând avans restituit, din suma totală de 23.000 euro. Pârâta-reclamantă s-a obligat prin același înscris să restituie și diferența de 18.000 euro până la data de 31.07.2006.
Însă reclamantul a contestat faptul că în momentul respectiv avocatul avea vreun mandat din partea sa pentru încasarea sumei de 5.000 euro, reprezentând parte din avansul achitat și pentru a exprima vreun acord al reclamantului-pârât în vederea desființării antecontractului prin acordul părților. La data de 8.08.2006, reclamantul-pârâta a notificat-o pe pârâta-reclamantă să se prezinte la notar în vederea îndeplinirii obligației contractuale asumate.
Martorul a declarat că neînțelegerile dintre părți au apărut în momentul în care pârâta-reclamantă a pretins pe lângă avansul stabilit inițial, de 16.000 euro, încă o diferență de 10.000 euro. Reclamantul a plătit numai 5.000 euro, situație în care pârâta a amenințat că dacă nu primește întreaga diferență de 10.000 euro, va vinde apartamentul unei alte persoane. La scurt timp, pârâta-reclamantă a încheiat un alt antecontract cu alte persoane pentru același apartament, pentru un preț de 70.000 euro și i-a comunicat martorului că este dispusă să restituie avansul primit de la reclamantul-pârât de 5.000 euro pe loc, iar diferența ulterior. Martorul a acceptat să primească suma de 5.000 euro pentru a se remite reclamantului-pârât, fără să aibă un mandat din partea acestuia. Reclamantul-pârât nu a primit suma și a refuzat să renunțe la apartament. Pârâta-reclamantă a refuzat să reprimească suma de bani declarând că din punctul ei de vedere contractul nu mai există și în consecință, a refuzat să încheie actul autentic de vânzare-cumpărare. Martorul a mai declarat că respectiva sumă de bani se află și în prezent în posesia lui.
Martorul - a declarat că nu poate preciza dacă avocatul a prezentat vreun mandat scris din partea reclamantului-pârât, dar la biroul pârâtei- reclamante era de notorietate că avocatul îl reprezenta pe.
Prima instanță a opinat că avocatul nu a fost împuternicit de reclamantul-pârât să desființeze de comun acord cu pârâta-reclamantă antecontractul încheiat, cu repunerea părților în situația anterioară. În cauză, judecătoria nu a reținut existența gestiunii de afaceri.
Pârâta a invocat excepția de neexecutare a contractului, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, În concret, reclamantul-pârât nu a achitat prețul, astfel că în aceste condiții nu ar avea dreptul la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului apartament. În realitate, această apărare de fond este total neîntemeiată, deoarece reclamantul-pârât a achitat avansul conform antecontractului încheiat, iar diferența până la 59.000 euro trebuia achitată prin virament bancar la momentul încheierii actului autentic de vânzare-cumpărare prin obținerea unui credit ipotecar.
Din înscrisul eliberat de BANK, rezultă că reclamantul-pârât îndeplinea toate condițiile de creditare și achitarea sumei reprezentând diferența de preț nu ar fi constituit o problemă, însă actul de vânzare-cumpărare nu s-a mai încheiat în formă autentică, din culpa exclusivă a pârâtei-reclamante, care a invocat o pretinsă, dar desființare amiabilă a antecontractului.
Deși reclamantul-pârât nu a achitat diferența de preț, el a dovedit că era pregătit să o achite, având toate mijloacele în acest sens și este exclusă aplicarea excepției de neexecutare a contractului, deoarece reclamantul-pârât nu și-a executat obligația datorită atitudinii pârâtei-reclamante care refuzând încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare l-a pus și pe reclamantul-pârât în imposibilitate de a-și executa propria obligație.
Clauza penală prevăzută în actul adițional nr.1 la antecontract, este prevăzută exclusiv în beneficiul reclamantului-pârât, astfel că pârâta-reclamantă nu se poate libera de obligația încheierii actului autentic de vânzare-cumpărare, prin simpla remitere a sumei de bani prevăzută drept clauză penală, debitorul nu are drept de opțiune între executarea obligației principale și achitarea clauzei penale, acest beneficiu de opțiune aparținând exclusiv creditorului. Chiar dacă s-a prevăzut o clauză penală, creditorul păstrează dreptul de a cere executarea obligației principale.
În consecință, judecătoria a admis acțiunea principală, deoarece pârâta-reclamantă nu și-a respectat obligația de încheiere a actului autentic de vânzare-cumpărare în mod culpabil și a respins cererea reconvențională, întrucât antecontractul încheiat între părți nu a fost desființat amiabil în baza unui nou acord de voință al părților, așa cum în mod eronat a susținut pârâta-reclamantă.
Obligarea pârâtei-recloamante să încheie cu reclamantul-pârât act autentic de vânzare-cumpărare s-a dispus în baza art.5 alin.2 din titlul X al Legii nr.247/2005.
Prin decizia civilă nr.656/A din 16.11.2007 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr.5820/29.06.2007 a Judecătoriei Cluj -
S-a respins cererea intimatului - privind cheltuielile de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că reclamantul - a angajat-o pe în calitate de avocat să redacteze antecontractul de vânzare-cumpărare nr.4/14.04.2006 și apoi actul adițional nr.1/20.06.2006 la antecontract și să acorde dată certă acestor acte.
Cu probele administrate în cauză, pârâtul nu a dovedit că martora a încheiat actul din 8.07.2006, prin care a primit suma de 5.000 euro, urmând ca după primirea restului de 18.000 euro, părțile să nu mai aibă nici o pretenție, în calitate de reprezentantă a reclamantului, în condițiile în care reclamantul nu poate fi obligat să probeze faptul negativ al inexistenței mandatului.
Susținerile din apel, potrivit cărora apelanta nu a cerut mandatul avocatei, fiind convinsă că aceasta este în continuare reprezentanta reclamantului, deoarece tot ea a redactat antecontractul și actul adițional și l-a asistat și reprezentat în totate discuțiile, nu pot fi reținute.
Apelanta a invocat existența unui mandat aparent, însă nu a dovedit că a avut credința scuzabilă și legitimă că mandatarul aparent are puteri de reprezentare, atât timp cât actul încheiat la data de 8.07.2006 reprezintă o operațiune juridică distinctă de antecontractul de vânzare-cumpărare, iar apelanta putea și trebuia să solicite martorei mandatul dat de reclamant pentru rezoluțiunea antecontractului.
Conform art.1546 civ. mandatul este obligat să-și îndeplinească obligațiile contractate de către mandatar în limitele puterilor sale, în schimb actele încheiate de mandatar cu depășirea împuternicirilor primite nu obligă pe mandat, cu excepția cazului în care le-a ratificat expres sau tacit.
Prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică respingând cererea reconvențională pentru rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, în condițiile în care actul încheiat la data de 8.07.2006 nu produce nici un efect juridic față de reclamant, iar acesta a dovedit că era pregătit să își îndeplinească obligația de plată a restului de preț și avea mijloacele financiare, astfel că excepția de neexecutare a contractului este nefondată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și a schimbării sentinței instanței de fond și în consecință, respingerea acțiunii introductive și admiterea acțiunii reconvenționale în sensul rezoluțiunii antecontractului de vânzare-cumpărare, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele.
În motivarea recursului, pârâta a susținut că hotărârile date la fond și apel sunt nelegale, doearece din interogatoriul reclamantului a rezultat că între pârâtă și reclamant au intervenit neînțelegeri cu privire la executarea contractului și atunci când au încheiat actul adițional s-a prezentat în biroul pârâtei av., care era reprezentanta reclamantului, a semnat actul adițional redactat de aceasta și i s-a comunicat că reclamantul este în autoturismul său, dar nu dorește să o întâlnească. Apoi pârâta s-a deplasat la reclamant, care a semnat și el actul adițional în autoturism după care i-a adus un exemplar. Această împrejurare a fost recunoscută de reclamant la interogatoriu, astfel că atunci când av. la 8.07.2006 s-a prezentat din nou la biroul pârâtei și i-a spus că reclamantul dorește desființarea convenției și că din nou așteaptă afară, pârâta a fost convinsă că este mandatara acestuia, așa cum i-a comunicat. Împrejurarea a fost confirmată și de martora.
În aceste condiții, av. a încheiat actul sub semnătură privată prin care atestă că a primit 5000 euro din avansul plătit de reclamant și a stabilit că diferența o va achita până la 31 iulie 2006, iar astfel părțile nu mai au nici o pretenție una de la cealaltă. Av. a semnat actul, a aplicat ștampila și a făcut o mențiune în acest sens pe actul adițional la promisiunea de vânzare. Pe lângă înscrisurile prezentate, împrejurarea de mai sus a fost confirmată și de martora.
Pârâta a formulat plângere penală împotriva av., soluționată prin ordonanța de neîncepere a urmăririi penale, în care s-a arătat că problema este de natură civilă, în prezent cauza aflându-se în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Indiferent de soluția dată plângerii penale, este cert că av. a încheiat un act de rezoluțiune a convenției în calitate de reprezentantă a reclamantului și avea mandat de la acesta, în baza căruia a încasat suma de 5000 euro care se află și în prezent asupra ei.
De asemenea a mai arătat pârâta, că în fața instanțelor inferioare a invocat excepția de "non adimpleti contractus", reiterată în recurs și a susținut că reclamantul nu poate cere îndeplinirea obligației pârâtei de a încheia contract autentic, atât timp cât nu și-a îndeplinit propria lui obligație, aceea de plată a prețului. Această excepție a fost înlăturată de instanța de fond cu mențiunea că este o apărare de fond și că prețul trebuia plătit doar la data încheierii contractului în formă autentică, lucru ce nu s-a putut realiza din culpa pârâtei care a invocat neîntemeiat rezoluțiunea pe cale amiabilă. La rândul ei, instanța de apel a reținut că reclamantul era pregătit să plătească restul de preț și că avea mijloace financiare, astfel că excepția invocată este nefondată.
Chiar dacă BANK a confirmat că reclamantului i s-a aprobat un împrumut bancar, atunci când a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, el nu își îndeplinise obligațiile prevăzute în primisiunea de vânzare-cumpărare și nici în cursul procesului nu a făcut acest lucru, astfel că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care ține loc de act autentic de întabulare, pentru prețul de 59.000 euro, din care a fost achitată suma de 21.000 euro și a dispus întabularea în cartea funciară.
În acest fel, reclamantul devine proprietar asupra unui apartament pentru care a plătit 21.000 euro avans, din care av. a ridicat 5000 euro, iar pentru recuperarea diferenței de preț pârâta ar trebui să-i cheme în judecată pe reclamant și pe avocată, să plătească taxe de timbru și onorariu de avocat, ceea ce nu ar echivala cu un act de justiție în acest litigiu. Din moment ce prin hotărârea instanței de fond s-a finalizat convenția, iar reclamantul a primit act pentru întabulare, el avea obligația să facă dovada îndeplinirii obligației sale corelative de plată prețului.
Intimatul - prin întâmpinare depusă la dosar 10-14, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil dar și ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a susținut că recursul vizează solicitarea de reapreciere a probelor administrate în cauză, ceea ce este inadmisibil.
Recurenta nu a indicat nici o dispoziție legală care să fi fost încălcată prin decizia instanței de apel.
Av. nu a avut niciodată vreun mandat din partea reclamantului pentru a negocia cu pârâta rezoluțiunea contractului provizoriu încheiat la 14.04.2006. Or mandatul nu se poate prezuma, ci trebuie concretizat printr-un înscris, tocmai în considerarea posibilității pe care terții trebuie să o aibă pentru verificarea limitelor puterilor conferite mandatarului de către mandant.
Reclamantul nu a consimțit niciodată la desființarea contractului provizoriu din 14.04.2006 și a actului adițional la acesta.
Totodată, nu s-a dovedit nici un fel de culpă în sarcina reclamantului pentru nerealizarea formalităților de autentificare a actului provizoriu.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Excepția inadmisibilității recursului pârâtei invocată de reclamant nu este întemeiată, întrucât calea de atac promovată de pârâtă se încadrează în dispozițiile art.304 pct. 9 pr.civ. în limitele cărora urmează să fie analizat și soluționat.
Prin acțiunea civilă introductivă de instanță, înregistrată sub nr.19633/15.09.2006 la Judecătoria Cluj -N, reclamantul - a chemat-o în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să încheie contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la.nr.11 situat în C-N,--36 iar în caz contrar sentința să țină loc de act pentru întabulare; să se dispună întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în cartea funciară; să se dispună înscrierea în cartea funciară a unui drept de ipotecă în favoarea pârâtei până la concurența sumei neachitate din preț, cu cheltuieli de judecată.
În drept, acțiunea a fost motivată pe prevederile art. 970, 1073, 1077 civ. Legea nr.7/1996, art.274 și urm.pr.civ.
Prin cererea reconvențională depusă de pârâta la termenul din 27.11.2006, a solicitat instanței ca în contradictoriu cu reclamantul să constate rezoluțiunea promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare nr.4/14.04.2006 modificată prin actul adițional nr.1/20.06.2006, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea reocnvențională a fost întemeiată pe dispozițiile art.111, art.119 și urm.prc.civ. și pe art.969 civ.
Pârâta prin întâmpinare depusă la dosar la termenul din 27.11.2006, s-a opus admiterii acțiunii reclamantului, iar la termenul din 25.06.2007 a invocat excepția de neexecutare a contractului.
În fapt, prin promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare încheiată la data de 14.04.2006, pârâta i-a promis reclamantului - că îi vinde.nr.11 situat la etajul 3 mansardă din--36, pentru prețul de 59.000 euro, din care 16.000 s-au plătit la data semnării antecontractului, iar diferența de 43.000 euro trebuia achitată direct de către bancă la momentul perfectării contractului autentic de vânzare-cumpărare, dar nu mai târziu de 31 iulie 2006.
În art.4 alin.3 din antecontract s-a prevăzut că în cazul în care vânzătoarea nu se va prezenta în fața notarului public în vederea perfectării contractului autentic de vânzare-cumpărare, este de acord să achite cumpărătorului suma de 50.000 euro cu titlu de clauză penală, situație în care acesta urma să demareze procedurile legale pentru cumpărarea imobilului, pe cale judecătorească.
În sarcina cumpărătorului s-a stabilit în art.5 alin.2, obligația de achitare a prețului vânzării conform art.3 din convenție, sub sancțiunea rezoluționării contractului și a pierderii avansului achitat.
Prin actul adițional nr.1 la promisiunea sinalgmatică de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20.06.2006, părțile contractante au stabilit că promitentul-cumpărător i-a mai achitat promitentei-vânzătoare suma de 5.000 euro, astfel că diferența de preț rămasă neachitată este de 38.000 euro.
În art.2 alin.3 al actului adițional, s-a prevăzut că în cazul în care promitenta vânzătoare nu se va prezenta la notarul public în vederea perfectării contractului autentic de vânzare-cumpărare cel mai târziu până la data de 31 iulie 2006, aceasta este de acord să restituie promitentului-cumpărător suma de 23.000 euro, cu titlu de clauză penală.
Martorul a confirmat că prețul apartamentului stabilit de părți a fost de 59.000 euro, din care reclamantul a plătit suma de 16.000 euro avans, iar ulterior încă 5.000 euro dar care i-au fost predați de către pârâtă martorei, la care se află și în prezent. La pârâtă se găsește doar avansul de 16.000 euro. Martora a declarat că nu a avut un mandat scris din partea reclamantului pentru a primi suma de 5.000 euro de la pârâtă, sau pentru a desființa antecontractul de vânzare-cumpărare.
Așadar, între părți s-a încheiat la data de 14 aprilie 2006 o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare cu privire la.nr.11 situat în C-N,--36, și un act adițional nr.1 din 20.06.2006.
Promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare sau antecontractul de vânzare-cumpărare, reprezintă un contract, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile privitoare la convenții din Codul civil.
Potrivit art.969 alin.1 civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
În speță, promitenta-vânzătoare s-a obligat să se prezinte la notarul public în vederea perfectării contractului autentic de vânzare-cumpărare cel mai târziu până la data de 31 iulie 2006, iar beneficiarul-cumpărător s-a obligat să achite prin bancă la momentul perfectării contractului autentic de vânzare-cumpărare, prin virament bancar direct în contul deschis pe numele promitentei- vânzătoare, diferența de 38.000 euro, dar nu mai târziu de 31 iulie 2006.
Dacă beneficiarul-cumpărător a plătit avansul convenit de părți și a așteptat perfectarea contractului autentic de vânzare-cumpărare, pentru ca BANK să vireze diferența de preț direct în contul promitentei-vânzătoare, aceasta din urmă a refuzat că se prezinte la notarul public în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. Avocata nu a avut un mandat din partea beneficiarului-cumpărător, pentru a rezoluționa promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare și pentru a încasa suma de 5000 lei euro de la promitenta- vânzătoare.
Dacă beneficiarul-cumpărător a urmărit și urmărește și în prezent încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, în schimb promitenta-vânzătoare nu a mai dorit să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.
În temeiul art.1020-1021 civ. debitorul care nu și-a executat obligațiile, nu are dreptul să pretindă rezoluțiunea contractului, iar pârâta este cea care nu s-a prezentat în mod nejustificat la notarul public, pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, astfel că nu este îndreptățită să solicite rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare și a actului adițional la aceasta.
Excepția de neexecutare a contractului "excepțio non adimpleti contractus" invocată de pârâtă a fost respinsă în mod corect de prima instanță, întrucât pentru a putea fi admisă, era necesară îndeplinirea condiției ca părțile să nu fi convenit un termen de executare a uneia dintre obligațiile reciproce, or părțile au stabilit că prezența la notarul public și plata diferenței de preț de 38.000 euro să aibă loc până cel mai târziu la data de 31 iulie 2006.
Ambele instanțe de fond au făcut o analiză exhaustivă a materialului probator amdinistrat în cauză, iar soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice.
În ceea ce privește diferența de preț rămasă neachitată, aceasta urmează să fie plătită de către reclamant, acesta fiind de bună-credință, în sensul că prin cererea introductivă de instanță a formulat și un capăt de cerere prin care a solicitat instanței să dispună înscrierea în cartea funciară a unui drept de ipotecă în favoarea pârâtei până la concurența sumei neachitate din preț, însă judecătoria a respins acest capăt de cerere ca fiind lipsit de interes.
Așadar, reclamantul nu a urmărit să devină proprietar asupra apartamentului în litigiu, fără să achite prețul integral, neachitarea fiind cauzată de către pârâtă, care nu și-a îndeplinit obligațiile corelative asumate prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare și prin actul adițional la aceasta.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 9 și art.312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - împotriva deciziei civile nr.656/A din 16 noiembrie 2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.DT: 28.03.2008
Dact.CA: 31.03.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Eugenia PușcașiuJudecători:Eugenia Pușcașiu, Traian Dârjan Ana Ionescu
