Actiune in raspundere civila delictuala. Speta. Decizia 163/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.163/2010-
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Viorel Pantea |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenta reclamantăcu domiciliul procedural ales la Cabinet,Carei, nr.19,.1, județul S M și de recurenții pârâți, domiciliat în,-, județul S M, domiciliat în,-, județul S M, domiciliat în,-, județul S M, domiciliat în,-, județul S M, domiciliat în,-, județul S, în contradictoriu cu intimații pârâți(moștenitoarea defunctei ),domiciliată în S M, 25 Octombrie,. 3,. 12, județul S M,(moștenitorul defunctei ), domiciliat în S M,-, județul S M și, domiciliat în,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 50/Ap din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta recurenților pârâți -personal și -personal, avocat în baza împuternicirilor avocațiale 65/2009 și 66/2009 emisă de Baroul Satu Mare -Cabinet Individual, reprezentanta recurentei reclamante -lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 141/16.09.2009 emisă de Baroul Satu Mare -Cabinet Individual, precum și reprezentantul recurenților pârâți -lipsă, -lipsă și -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 59/ 14.10.2009 emisă de Baroul Satu Mare -Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței faptul că recursurile sunt legal timbrate, iar moștenitorii defunctei, respectiv și, au fost legal citați pentru acest termen de judecată, după care:
Reprezentanții părților, întrebați fiind arată că nu mai au alte cereri de formulat, sens în care solicită acordarea cuvântului asupra recursurilor de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor declarate.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, respectiv casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la ribunalul Satu Mare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Cât privește recursurile declarate de părțile adverse, reprezentanta recurentei reclamante solicită respingerea acestora.
Reprezentantul recurenților pârâți, avocat, solicită admiterea recursului declarat de pârâții pe care-i reprezintă, respectiv casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză de către instanțele inferioare și trimiterea cauzei spre rejudecare la udecătoria Carei sau la ribunalul Satu Mare, în situația în care instanța va casa hotărârea atacată, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta recurenților pârâți, avocat, solicită admiterea recursului introdus de părțile pe care le reprezintă, respingerea recursului promovat de recurenta reclamantă, lăsând la aprecierea instanței recursul declarat de recurenții pârâți.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 981/16 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar număr unic de mai sus, a fost admisă acțiunea civilă intentată de reclamanta, prin mandatar av., împotriva pârâților, în calitate de moștenitoare după defunctul, și PIȘTA, aceștia fiind obligați să plătească reclamantei, cu titlu de pretenții, următoarele sume: - 97.391,3, - 31.163,2 lei, - 33.384,64 lei, - 70.938 lei și PIȘTA - 33.384 lei. A fost respinsă acțiunea reclamantei împotriva pârâtului ca neîntemeiată, reclamanta fiind obligată să-i plătească acestui pârât suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată, următoarele sume: - 3.310,3 lei, - 1.833 lei, - 1.921,8 lei, - 806 lei, - 2.781,2 lei și PIȘTA - 1.921,8, reprezentând parte din taxele judiciare de timbru și avansul de expert, respingându-se cererea reclamantei cu privire la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta este proprietara tabulară asupra imobilelor înscrise în CF nr. 70 nedefinitiv nr. top. 837 în natură curți construcții cu casă la nr. 25, în suprafață de 2 ha și 3000 mp așa cum rezultă din extrasul de carte funciară fila 4 de la dosar, precum și asupra imobilelor înscrise în CF nr. 596 nr. top. 28, 31, 32/3 în cota de 1/2 parte din casă de sub A1, 4 și 5 și cota de 11188 mp așa cum rezultă din extrasul de carte funciară fila 28 de la dosar, restul cotei de 1/2 parte fiind proprietatea numitului, iar din luna ianuarie 2004 fiind proprietară exclusivă.
Prin sentința civilă nr. 2206/27 octombrie 1998 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr. 1813/1998, cu excepția pârâtului, față de ceilalți pârâți și antecesorul pârâtei s-a dispus evacuarea acestora din imobilele în cauză, la cererea coproprietarului.
Potrivit depoziției martorului audiat în cauză - fila 96 de la dosar - aceștia au predat posesia părților din imobilul pe care îl foloseau în lunile iulie-august 2005.
Prin folosirea acestor imobile au produs reclamantei un prejudiciu pentru folosirea construcțiilor, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată de ing., filele 148-153 de la dosar, astfel: - 68.791,3 lei, - 2563,2 lei, - 4784,64 lei, - 8.064 lei, - 9569,28 lei și PIȘTA - 4784,64 lei, iar pentru folosința terenului conform expertizei efectuată de către ing., filele 60-64 de la dosar pe care instanța a luat-o în considerare ca temeinică și legală, având în vedere adresa expertului, fila 99 de la dosar, - 28.600 lei, - 28.600 lei, - 28.600 lei, - 28.600 lei, - 61.370 lei și PIȘTA - 28.600 lei. De menționat este faptul că, a cumpărat prin licitație parte din imobile, însă prin Sentința civilă nr. 1776/1992 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr. 1965/1992 rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus anularea acestei licitații.
Apărarea pârâților cu privire la faptul că imobilele în natură construcții au fost construite de către fostul CAP poate fi primită din moment ce reclamanta a fost proprietară tabulară asupra imobilelor în cauză. Cât privește pe pârâtul, instanța de fond a constatat că acesta nu a fost chemat în judecată de către reclamantă sau fostul proprietar asupra cotei de 1/2 parte din imobile, în procesul în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 2206/27 octombrie 1998 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr. 1813/1998. De fapt, acest pârât a fost în posesie a unei părți din imobile, conform contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată, fila 127 de la dosar, acesta având în posesie imobilele cu bună credință.
Împotriva sentinței civile cu nr. de mai sus, pârâții, și PIȘTA au declarat apel, solicitând admiterea căii de atac promovate și schimbarea soluției în sensul respingerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 50/Ap din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-au admis apelurile declarate de, și, împotriva sentinței civile nr. 981/2007 pronunțată de Judecătoria Carei, în contradictoriu cu intimații prin mandatar, și.
S-a schimbat în parte sentința în sensul că, admițând în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta, obligă pe pârâtul la plata sumei de 24.568,52 lei, pe pârâtul la plata sumei de 1.708,80 lei, pe pârâtul la plata sumei de 1.708,80 lei, pe pârâtul PIȘTA la plata sumei de 1.708,80 lei, iar pe pârâtul la plata sumei de 3.417,60 lei către reclamantă, cu titlu de despăgubiri, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății.
Au fost menținute celelalte dispoziții.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantei cheltuieli de judecată la fond după cum urmează: - 1453,92 lei, și PIȘTA câte 142,6 lei fiecare, iar - 279,32 lei.
Intimata a fost obligată să plătească apelanților, și PIȘTA câte 500 lei cheltuieli de judecată, în apel.
Pentru pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele aspecte:
Apelanții au folosit fără drept spațiile de depozitare aparținând reclamantei, lipsirea acesteia de folosința proprietății prezentându-se ca un fapt juridic din care se naște obligația pârâților de a restitui, în limita îmbogățirii patrimoniului fiecăruia, către cel căruia i s-a diminuat, fără just temei, patrimoniul. Acest fapt este probat cu prisosință prin declarațiile martorilor audiați în cauză (fila 146, fila 96 dosar de fond). Suntem deci în prezența acțiunii în justiție numite actio de in rem verso.
Apelanții au fost obligați anterior, prin hotărâre judecătorească, să lase în deplină proprietate și posesie imobilele în litigiu către, proprietarul de la acea dată a imobilelor. Motivele de apel legate de modul de retrocedare a imobilelor către acesta nu pot fi primite favorabil, titlul său neputând fi pus în discuție în acest cadru procesual și în această fază a procesului. Dobândind dreptul de proprietate prin cumpărare, reclamanta a devenit creditoarea obligației de predare a bunului vândut de către vânzător, putând invoca în favoarea sa efectele sentinței menționate.
Judecătoria a valorificat prin hotărârea sa, rapoartele de expertiză efectuate de experții și Al. lucrări contestate de pârâții apelanți cărora valorile stabilite li se par exagerate.
Prin Încheierea ședinței publice din data de 23 septembrie 2008, instanța de apel a respins cererea de efectuare a unei noi expertize contabile, ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Motivul de apel întemeiat pe necesitatea înlăturării concluziilor expertizelor a apărut însă ca fondat în opinia acestei instanțe.
Astfel, expertul a arătat că prețul de închiriere este 7 lei noi pe lună, pe tonă, la unitățile specializate, dar nu a depus nici un act care să susțină acest calcul. Reclamanta nu încheiase contracte de închiriere nici cu pârâții, nici cu alte persoane, pentru a putea raporta valoarea despăgubirilor la cuantumul cert al chiriilor ce s-ar fi putut încasa în baza unor eventuale convenții. S-a avut în vedere așadar, prețul practicat pentru depozitarea cerealelor de către unități specializate, preț pe care l-ar fi plătit pârâții la rândul lor dacă nu ar fi folosit spațiile aparținând reclamantei, în temeiul regulilor aplicabile situației îmbogățirii fără just temei, menite să repună în echilibru patrimonial părțile raportului juridic.
Din înscrisul de la fila 62, emis de Primăria la 28 august 2007, rezultă că, în localitate, valoarea chiriei practicate pentru spații similare celor în litigiu era de 1 leu pe lună pe mp (nu și pe tonă). Prin adresa nr.474/8 decembrie 2008, depusă la dosar la fila 195, o unitate de profil din județ, aceeași cu cea invocată de expert ca etalon de preț la fila 179 din dosarul de fond, confirmă că prețurile practicate la închirierea spațiilor de depozitare pentru produsele agricole în anii 2002-2003 au fost de 2 lei/mp/lună. Observăm așadar, că aceste prețuri nu se percep nici măcar de către unitățile specializate pe tonă, ci doar pe mp și pe unitatea de timp (lunar), prețul calculat de expert ajungând să fie comparabil cu cel al închirierii apartamentelor de locuit în zonă. Reclamanta, în contradovada referitoare la preț, raportat la probele propuse de pârâți, a depus la rândul său un act adițional la contractul de închiriere din 16 mai 2006, din care rezultă că prețul cu care a închiriat un spațiu de depozitare de 35 mp este de 3000 lei pe lună. Acest înscris nu este relevant însă, deoarece chiria de 3000 lei este convenită de părți cu începere din 1 februarie 2008, dată care excede perioadei ce interesează cauza.
În consecință, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, instanța a admis apelul și a obligat pârâții să plătească despăgubiri reclamantei intimate calculate cu 2 lei pe metru pătrat, pentru o perioadă de 24 de luni, conform dispozitivului. Tribunalul nu a calculat separat despăgubirile pentru folosirea terenului, întrucât acesta nu a fost utilizat decât în măsura necesară folosirii spațiilor, astfel apreciind că nu se justifică stabilirea unor despăgubiri în mod distinct pentru teren.
În temeiul art.276 Cod procedură civilă, au fost obligați apelanți să plătească reclamantei cheltuieli de judecată proporțional cu cuantumul despăgubirilor la care au fost fiecare obligați prin decizie.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât reclamanta cât și pârâții recurenți, și, recurentul formulând recurs atât separat cât și alături de pârâții și, toate recursurile fiind formulate în termen legal și legal timbrate.
Recurenta reclamantă solicită admiterea recursului formulat, cu consecința modificării în totalitate a deciziei pronunțate de instanța de apel, în sensul menținerii sentinței pronunțate de Judecătoria Carei.
În subsidiar solicită casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel. Solicită cheltuieli de judecată în apel și în recurs.
În motivare arată recurenta că, deși instanța de apel a acordat cuvântul pe apel, a soluționat cauza în fond, decizia pronunțată fiind astfel nulă conform dispozițiilor art. 105 al. 2 Cod procedură civilă coroborat cu art. 304 pct. 5 și art. 312 al. 5 Cod procedură civilă.
Mai menționează că instanța de apel a înlăturat în mod nejustificat concluziile experților admițând apelul pe baza adreselor emise de Primăria și de către o societate comercială cu capital de stat cu toate că, în temeiul criticilor formulate avea posibilitatea să solicite expertului lămuriri sau completări.
Astfel, instanța de apel a înlăturat complet rapoartele de expertiză doar pe motivul susținut de apelanții pârâți, în sensul că valorile rezultate sunt exagerate cu toate că apelanții pârâți aveau posibilitatea să solicite o nouă expertiză sau lămuriri asupra modului de calcul aplicat.
Motivarea instanței de apel privind valorile despăgubirilor este străină cauzei întrucât expertul, a cărui expertiză a stat la baza pronunțării sentinței instanței de fond, nu face referire la nici o unitate specializată în depozitări de produse agricole, ci se referă doar la SC SRL al cărui contract de închiriere a fost depus la dosar și din care rezultă că prețul închirierii pentru o boxă de 35 mp. este de 3000 lei/lună.
De altfel, instanța de apel a repus cauza pe rol pentru a pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize, iar apelanții au solicitat o expertiză contabilă care nu a mai fost încuviințată.
Recurentul, prin recursul formulat, separat de ceilalți pârâți, solicită admiterea recursului și modificarea deciziei, respectiv a sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă împotriva sa, ca nefondată, cu obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare recurentul a arătat că atât instanța de fond cât și instanța de apel nu a ținut cont de adresa eliberată de Primăria comunei și de declarațiile martorilor, din care rezultă fără nici un dubiu că supraedificatele nu reprezintă altceva decât garaje care au fost construite de fostul după anul 1965, astfel că supraedificatele nu au fost proprietatea reclamantei.
Menționează că suma la care a fost obligat prin decizia pronunțată de Tribunalul Satu Mare să o plătească reclamantei este total eronată întrucât nu a folosit niciodată garajul remiză, iar în privința magaziei de cereale, aceasta nu a fost folosită numai de către acesta pe perioada reținută de instanță ci, a fost folosită în cea mai parte ca spațiu de depozitare pentru Primăria comunei.
Prin recursul formulat de recurenții, și, aceștia au solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul acordării cheltuielilor de judecată solicitate.
Invocă în acest sens că instanța nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată solicitate și dovedite conform art. 274 Cod procedură civilă, aceste cheltuieli vizând taxa de timbru la fond și în apel și onorariul avocațial.
Și recurenții, respectiv, solicită admiterea recursului formulat și modificarea deciziei recurate în sensul obligării reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată, invocând aceleași împrejurări, respectiv faptul că instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile art. 274 și următoarele Cod procedură civilă, neacordând cheltuielile de judecată solicitate și dovedite.
Cu ocazia concluziilor în recurs recurenții pârâți au solicitat casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la udecătoria Carei sau la ribunalul Satu Mare, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
În speță, în mod greșit, instanța de apel stabilește cuantumul despăgubirilor în raport de adresa emisă de Primăria comunei la data de 28 august 2007 potrivit căreia valoarea chiriei practicate pentru spații similare celor în litigiu era de 1 leu/lună pe mp. respectiv adresa nr. 474/8 decembrie 2008 emisă de o unitate de profil, înlăturând concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul, pe considerentul că suma stabilită de expert este calculată în raport de un contract de închiriere pe perioada 2008, perioadă care excede celei în litigiu, fără însă a avea în vedere necesitatea suplimentării probațiunii, date fiind valorile extrem de diferite menționate, pe de o parte în adresele respective, iar pe de altă parte în concluziile raportului de expertiză, nerezultând astfel un criteriu obiectiv pentru stabilirea contravalorii folosului de tras.
Tocmai pe considerentul că expertul face referire la adresa emisă de aceeași unitate de profil, pentru o perioadă ulterioară celei în litigiu, în virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă se impunea suplimentarea probațiunii, fie în sensul prevăzut de art. 211 Cod procedură civilă, fie prin dispunerea unei contraexpertize pentru ca astfel și părțile să-și poată formula apărări în cauză în raport de ansamblul probatoriului administrat și pentru a se putea realiza o coroborare a probelor.
Suplimentarea probațiunii este apreciată de instanță ca necesară, cu atât mai mult cu cât recurenta reclamantă depune în probațiune o altă adresă emisă de aceeași unitate de profil (respectiv adresa nr. 362/24.09.2009) potrivit căreia prețurile stabilite pentru depozitare sunt exprimate pe tonă/lună/cereale/depozitate, și nu mp. astfel cum reține instanța de apel și doar în cazuri deosebite se poate stabili un preț și pe mp. preț care se stabilește în urma negocierii, fapt ce contravine mențiunilor din adresele avute în vedere cu ocazia pronunțării deciziei în apel.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 al. 3 Cod procedură civilă, instanța va admite recursurile și va casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel pentru suplimentarea probațiunii, cheltuielile de judecată suportate de părți urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondate recursurile civile declarate de recurenta reclamantăcu domiciliul procedural ales la Cabinet,Carei, nr.19,.1, județul S M și de recurenții pârâți, domiciliat în,-, județul S M, domiciliat în,-, județul S M, domiciliat în,-, județul S M, domiciliat în,-, județul S M, domiciliat în,-, județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți(moștenitoarea defunctei ),domiciliată în S M, 25 Octombrie,. 3,. 12, județul S M,(moștenitorul defunctei ), domiciliat în S M,-, județul S M și, domiciliat în,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 50/Ap din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la aceiași instanță, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică de ani 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond - G
- judecători apel - Melita
- redactat decizie - judecător -11.02.2010
- dactilografiat grefier - 15.02.2010 - 11 ex.
- comunicat 16.02.2010- 9 ex.
-, domiciliat în,-, județul S
-, domiciliat în,-, județul S
-, domiciliat în,-, județul S
-, domiciliat în,-, județul S
-, domiciliat în,-, județul S M
-cu domiciliul procedural ales la Cabinet,Carei, nr.19,.1, județul S
-(moștenitoarea defunctei ),domiciliată în S M, 25 Octombrie,. 3,. 12, județul S
-(moștenitorul defunctei ), domiciliat în S M,-, județul S
-, domiciliat în,-, județul S
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Viorel Pantea, Doina Măduța
