Actiune in raspundere civila delictuala. Speta. Decizia 303/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA - CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 303/
Ședința publică din 18 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
GREFIER: - -
Pentru azi s-a fixat termen de pronunțare asupra apelului declarat de către reclamantul apelant împotriva sentinței civile nr.195 din 26 februarie 2008 pronunțată de către Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtul intimat Consiliul Superior al Magistraturii B, și, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au consemnate în încheierea ședinței publice din 11 decembrie 2008 care face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea cauzei la 18 decembrie 2008.
A,
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Arad la data de 19.11.2007 reclamantul, deținut la acea dată în Penitenciarul Arad, a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 550.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În motivare a arătat că judecătorii, și au pronunțat în recurs decizia civilă nr.1086/R/11.10.2007 în dosarul nr.-, prin care i-au anulat ca netimbrat recursul fără a face nici un fel de demers pentru a stabili situația financiară a recurentului, situație care impunea acordarea asistenței juridice gratuite.
În drept au invocat disp.art.998, 999 cod civil și cele ale art.1, 6, 13, 14, 17 din Convenția CEDO.
La data de 28.12.2007 pârâtul Consiliul Superior al magistraturii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece susținerile reclamantului și faptele invocate nu se circumscriu principiului răspunderii civile pentru fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Potrivit Legii nr.113/1004 nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate de instanțe, iar potrivit Legii nr.303/2004 judecătorii sunt independenți se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali.
Prin precizarea de acțiune formulată la data de 29.01.2008 reclamantul a înțeles să cheme în judecată în calitate de pârâți și pe cei trei judecători sus menționați.
Pârâții, și deși legal citați nu s-au prezentat la judecată și nu au formulat apărări în scris.
Prin sentința civilă nr.195 din 26.02.2008 Tribunalul Arada respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.5186 din 18.06.2007 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Arada fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, iar prin decizia civilă nr.1086/R/11.10.2007 pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului Arada fost anulat ca netimbrat recursul formulat de recurentul împotriva sentinței sus menționate reținându-se că lipsa posibilităților materiale pentru plata taxelor de timbru este rezultatul condamnării care i se datorează în exclusivitate reclamantului.
În prezenta cauză reclamantul solicită despăgubiri pentru modul în care a fost soluționat recursul de către Tribunalul Arad în dosar nr-.
Prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor Legii nr.317/2004, între și judecători nu există raportul de prepușenie cerut de dispozițiile art.1000 al.3 Cod civil, în sensul că activitatea de judecată a judecătorilor nu este direcționată ori controlată de această instituție.
Prin urmare nu există nici un temei legal care să atragă răspunderea civilă delictuală a pentru activitatea desfășurată de judecători.
În ce privește răspunderea civilă a judecătorilor pentru soluțiile pronunțate, instanța a reținut că potrivit art.94 din Legea nr.303/2004 judecătorii și procurorii răspund civil, disciplinar și penal în condițiile legii.
Potrivit art.96 al.6 din Legea nr.303/2004, pentru repararea prejudiciului cauzat prin erorile judiciare persoana vătămată se poate îndrepta cu acțiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, iar potrivit art.96 al.4 din aceeași lege dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecării procesului și dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.
Ori în speță nu s-a făcut dovada antrenării răspunderii penale sau disciplinare a celor trei judecători pentru soluția pronunțată în cauza civilă sus menționată.
În sistemul jurisdicțional românesc hotărârea judecătorească se bucură de prezumția de adevăr și legalitate până în momentul în care este reformată, lucru care se poate face numai prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.
De aceea în limitele acestui proces instanța nu poate analiza temeinicia și legalitatea hotărârii care îl nemulțumește pe reclamant.
Invocarea dispozițiilor Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu poate profita reclamantului deoarece hotărârea judecătorească ce îl nemulțumește nu a fost reformată în urma exercitării unei căi de atac, iar în concret dreptul reclamantului de acces la instanță a fost respectat.
Cât privește existența unei discriminări, aceasta nu se confirmă întrucât reclamantul nu face referire la termenul de comparație, care ar trebui să fie tot o persoană aflată în aceeași situație cu acesta.
Pe cale de consecință nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale ce rezultă din art.998 - 1000 Cod civil, Tribunalul Arada respins acțiunea reclamantului.
Împotriva sentinței civile nr.195 din 26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în termen legal a declarat apel reclamantul criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului a arătat că potrivit art.4 alin.2 din Legea nr. 303/2004, "judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă".
A susținut că în cauza de față prima instanță a invocat faptul că nu s-a făcut dovada antrenării răspunderii penale sau disciplinare a celor trei judecători pentru soluția pronunțată și că în acest fel instanța nu se poate pronunța asupra vinovăției judecătorilor.
Consideră că instanța luând cunoștință de conținutul deciziei civile nr. 86 din 11.10.2007, prin care i-a fost anulat ca netimbrat recursul, trebuia să sesizeze, ea însăși, organele abilitate în temeiul art. 99 lit. g din Legea 303/2004 coroborat cu art. 263 Cod penal, pentru efectuarea unor cercetări penale respectiv administrative.
În consecință a solicitat admiterea apelului desființarea sentinței civile apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță cu mențiunea de a se sesiza organele competente să stabilească vinovăția celor trei judecători, iar apoi rejudecarea în fond a cauzei.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate în raport de motivele de apel invocate și dispozițiile cuprinse în art. 292 și urm. Cod procedură civilă Curtea stabilește că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii reclamantului l-a constituit cererea acestuia de obligare a pârâtului Consilul Superior al Magistraturii la plata a sumei de 550.000 lei cu titlu de despăgubiri civile respectiv, obligarea celor trei judecători -, și - care au pronunțat decizia civilă nr. 1086/R/11.10.2007, (de anulare a recursului ca netimbrat) la plata despăgubirilor.
Soluția pronunțată de prima instanță, de respingere a acțiunii reclamantului este temeinică și legală în raport de dispozițiile cuprinse în art. 1000 alin.3 Cod civil și art. 94 și 96 din Legea nr. 303/2004.
Într-adevăr art.96 al.6 din Legea nr.303/2004, prevede că pentru repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare, persoana vătămată se poate îndrepta cu acțiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, iar potrivit art.96 al.4 din aceeași lege, dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecării procesului și dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.
Susținerea apelantului potrivit căruia judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă, conform art. 4 alin.2 din Legea nr. 303/2004 nu-și are incidența în cauză.
În speța de față instanța nu a refuzat soluționarea litigiului ci a pronunțat o hotărâre temeinică și legală raportată la obiectul acțiunii și dispozițiile legale care reglementează răspunderea magistraților.
Instanța nu poate pronunța o altă hotărâre prin care să supună analizei o decizie civilă irevocabilă pronunțată într-un alt ciclu procesual câtă vreme reclamantul din dosarul de față nu a exercitat căile extraordinare de atac împotriva hotărârii judecătorești pe care o aprecia nelegală.
Cum hotărârea judecătorească a intrat în puterea lucrului judecat, reclamantul nu mai poate invoca prejudicierea sa prin decizia civilă pronunțată și nu poate solicita acordarea de despăgubiri atâta timp cât nu s-a dovedit că magistrații și-au exercitat funcția cu "rea credință sau neglijență".
S-a mai reproșat instanței faptul că potrivit art. 99 lit. din Legea nr. 303/2004 coroborat cu art. 263 Cod penal, ar fi trebuit să sesizeze, ea însăși, organele abilitate, pentru efectuarea unor cercetări penale respectiv administrative.
Susținerea este greșită.
Potrivit art. 99 lit. din Legea 303/2004, constituie abatere disciplinară (lit.g) refuzul nejustificat al magistratului de a îndeplini o atribuție de serviciu.
Art. 263 Cod penal se referă la omiterea sesizării organelor judiciare de către funcționarii publici.
Din textele sus enunțate rezultă că în cauză aceste dispoziții legale nu-și au aplicarea întrucât judecătorii și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu prin soluționarea litigiului și pronunțarea hotărârii judecătorești, apoi magistrații nu pot fi asimilați funcționarilor publici.
Față de cele ce preced Curtea stabilește că apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.195 din 26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, este nefondat astfel că, în temeiul art. 296 Cod pr.civilă urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.195 din 26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 18 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. CO/ 13.12.2008
Dact. NF/13.12.2008
Ex.2
Tribunalul Arad - .
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza
