Actiune in raspundere civila delictuala. Speta. Decizia 447/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1674/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.447
Ședința publică de la 29.09.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 1767 din 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ DE INFORMAȚII ȘI PROTECȚIE INTERNĂ din cadrul MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și cu MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
are ca obiect - acțiune în pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul reclamant personal și asistat de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. 136/2009, eliberată de Baroul Brașov, pe care o depune la dosar, lipsind intimații pârâți Direcția Generală de Informații și Protecție Internă din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței la data de 29 iulie 2009, unor întâmpinări formulate de către intimații pârâți, cu copii pentru comunicare.
Avocatul apelantului reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, aplicând și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe care instanța le anulează.
Curtea comunică reprezentantului apelantului reclamant câte un exemplar al întâmpinărilor formulate de către intimații pârâși și depuse la dosar cu respectarea dispozițiilor art. 289 alin. 2 Codul d e procedură civilă, partea precizând că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul acestui act procedural.
Curtea pune în discuție excepția tardivității declarării apelului, excepție invocată de către intimații pârâți prin întâmpinările depus la dosar.
Avocatul apelantului reclamant solicită respingerea excepției tardivității declarării apelului, ca nefondată, având în vedere următoarele: ulterior restituirii dosarului de fond de la Curtea Constituțională, apelantul reclamant a formulat o cerere de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui apărător, care să îi reprezinte interesele în prezenta cauză, cerere prin care menționează și domiciliul unde solicită comunicarea actelor de procedură. Pentru termenul de judecată de la 10.12.2008, apelantul a fost citat la sediul - " & ", moment la care, însă, nu mai avea încheiat contract de asistență juridică cu acordul societății. De asemenea, hotărârea apelată a fost comunicată tot la sediul cabinetului de avocatură, ulterior, prin formularea unei noi cereri de către apelant, hotărârea primei instanțe fiind comunicată la adresa din B,--14, sector 5.
Curtea, după deliberare, respinge ca nefondată excepția procesuală de procedură, absolută, peremptorie a tardivității declarării apelului, având în vedere că, la data de 10.12.2008, ora 10:20, anterior pronunțării, apelantul a transmis o cerere prin fax, prin care și-a indicat domiciliul procesual, solicitând amânarea judecării cauzei pentru angajarea unui apărător. Această împrejurare a indicării domiciliului la data de 10.12.2008 a fost motivul pentru care reclamantului i s-a încuviințat, prin rezoluția de la 19.06.2009, comunicarea sentinței civile nr. 1767/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, la acest domiciliu. Or, de la momentul comunicării - 29.06.2009, curge termenul legal, imperativ, de decădere, de 15 zile reglementat de art. 284 alin. 1 Codul d e procedură civilă.
Cum apelul a fost exercitat, în acord cu dispozițiile art. 104 Codul d e procedură civilă, la data de 08.07.2009 (data plicului existent la dosar, fila 5), iar comunicarea sentinței civile nr. 1767/2008 a Tribunalul București - Secția III a Civilă a fost realizată la 29 iunie 2008, Curtea constată că apelul a fost exercitat în termen legal, astfel încât va respinge ca, nefondată, excepția tardivității invocată de intimați.
Avocatul apelantului reclamant arată că nu are alte probe de administrat sau cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel.
Avocatul apelantului reclamant solicită admiterea apelului, în conformitate cu dispozițiile art. 297 Codul d e procedură civilă, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei, pentru continuarea judecății, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat să se constate că i-au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale, prevăzute de art. 3 și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și să fie obligate pârâtele la plata unor despăgubiri civile pentru daune morale, ca urmare a încălcării acestor drepturi, împrejurare în care instanța de fond a stabilit o taxă judiciară în cuantum de 143.186 RON. Deși a învederat, prin notele scrise, că, pentru prezenta acțiune, taxa judiciară de timbru nu se achită la valoare, fiind scutită de taxa judiciară de timbru, având în vedere dispozițiile art. 15 alin. 1 lit. s din Legea nr. 146/1997, instanța de fond a anulat acțiunea, ca insuficient timbrată.
Susține în continuare, că astfel de cereri, potrivit textului mai sus menționat, sunt scutite de taxe judiciare timbru, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac.
Curtea pune în discuție împrejurarea că apelantului i se impută de către instanța de fond și faptul că nu a formulat o cerere de reexaminare și, ca urmare, în opinia intimaților nu ar putea exercita apel, deoarece nu a urmat această procedură.
Avocatul apelantului arată că o astfel de cerere se formulează numai când se contestă modul de calcul și cuantumul taxei judiciare de timbru, situație care nu se regăsește în prezenta cauză, deoarece, astfel cum a mai arătat, acțiunile având ca obiect stabilirea și acordarea despăgubirilor civile pentru pretinse încălcări ale drepturilor prevăzute la art. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu sunt supuse timbrajului la valoare.
Curtea solicită părții să precizeze, din perspectivă convențională, dacă pretinsele acțiuni de urmărire/filaj intră numai sub incidența dispozițiile art. 8 referitoare la viață privată, intimă, sau și sub incidența art. 3 din Convenție, care interzice în termeni absoluți tratamentul degradant.
Apelantul, personal, menționează că întreaga situație, creată prin măsurile luate de către cele două pârâte împotriva sa, a condus la știrbirea reputației profesionale, prestigiului și respectului de sine. Tot în disprețul dispozițiilor art. 3 din Convenție, autoritățile statului, ca urmare a sesizărilor și plângerilor formulate de el, au avut o lipsă de reacție ciudată și, totodată, neconformă cu atribuțiile de funcționare, prin aceasta, sporindu-i atât sentimentul de insecuritate, cât și senzația de umilință. Consideră că, în speță, sunt incidente și dispozițiile art. 3 din Convenție, având în vedere tratamentele degradante la care a fost supus.
Faptul de a fi supravegheat prin activități de filaj și interceptare video de către o autoritate a statului, prin aceasta, intervenindu-se în sfera intimă a relațiilor dezvoltate atât în cadrul vieții personale, cât și a vieții socio-profesionale, reprezintă încălcări atât ale art. 8 din Convenție, dar și încălcări ale dispozițiilor Constituționale privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului.
La solicitarea instanței cu privire la indicarea unor hotărâri din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, privind incidența art.3 în cazul interceptărilor, apelantul arată că nu este în măsură, la acest moment, să indice un caz anume, deși, are cunoștință despre anumite spețe în materie.
Solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar practică judiciară cu privire la acest aspect.
Curtea reține dosarul spre soluționare, urmând a aprecia asupra cererii formulate, de amânare a pronunțării.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, la data de 26.11.2007, sub nr-, reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală de Informații și Protecție Internă din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că i-au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale prevăzute de art. 3 și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și să fie obligate pârâtele la plata sumei de 4 milioane Euro, reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale, ca urmare a încălcării acestor drepturi.
La data de 09.01.2008, reclamantul și-a precizat acțiunea sub aspectul cuantumului daunelor morale indicate, solicitând plata acestora la valoarea de 14.000.000 RON, învederând instanței că cererea este scutită de plata taxelor de timbru art. 15 alin. 1 lit. s din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Prin sentința civilă nr. 1767 din data de 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, s-a dispus anularea, ca insuficient timbrată, a cererii formulate de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Informații și Protecție Internă din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a apreciat că, în raport de temeiul juridic al acțiunii, respectiv art. 998 - 999 Cod civil, se impune timbrarea cererii la valoarea indicată, punând în vedere reclamantului să timbreze acțiunea cu suma de 143.186 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar, însă, în citație, a apărut mențiunea de a timbra cu o taxă de timbru de 146,183 lei și 5 lei timbru judiciar, taxe ce au fost achitate de reclamant.
Prin decizia nr. 971 din 30.09.2008, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1, art.2 alin.1 și 3, art.15 alin.1 lit. s din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Tribunalul a reținut că, ulterior depunerii la dosar a deciziei nr. 971 din 30.09.2008, pronunțată de Curtea Constituțională, cauza a fost repusă pe rol, acordându-se termen la data de 10.12.2008. La acest termen de judecată, reclamantul nu s-a prezentat în instanță și nici nu s-a conformat obligației legale de a completa taxa de timbru, conform mențiunii din dovada de citare, emisă pentru termenul din 19.03.2008, neînțelegând să formuleze nici o cerere de reexaminare a cuantumului taxei de timbru, motiv pentru care instanța a dispus, în baza dispozițiilor art. 20 pct. 3 din Legea nr. 146/1997, anularea cererii, ca insuficient timbrată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, "casarea" hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea cererii de apel, reclamantul a arătat că instanța de fond, în mod eronat, a apreciat că, în cauză, taxa judiciară de timbru trebuie achitată la valoare, întrucât dispozițiile art. 15 alin. 1 lit. s din Legea nr. 146/1997 prevăd faptul că "sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la stabilirea și acordarea despăgubirilor civile pentru pretinse încălcări ale drepturilor prevăzute la art.2 Și 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată prin Legea nr.30/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.135 din 31.05.1994 cu modificările ulterioare".
Intimații Ministerul Administrației și Internelor și Direcția Generală de Informații și Protecție Internă au formulat întâmpinări, obligatorii conform art. 289 alin. 2 Cod procedură civilă, prin care au invocat excepția tardivității declarării apelului, solicitând instanței să verifice dacă a fost respectat termenul de apel d e 15 zile prevăzut de art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă, iar, în caz afirmativ, să se dispună respingerea apelului, ca nefondat, ca o consecință a constatării că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Astfel, intimații au arătat că, în cazul în care reclamantul aprecia că nu datorează taxă de timbru, calea de urmat era formularea unei cereri de reexaminare, iar nu apelul împotriva sentinței prin care a fost respinsă acțiunea.
Sub aspectul anulării acțiunii, sentința este legală și temeinică, întrucât instanța nu putea să revină asupra obligației de plată a taxei de timbru, chiar dacă reclamantul solicita expres acest lucru, această procedură fiind reglementată separat.
Asupra excepției procesuale de procedură a tardivității declarării apelului, invocată de intimați în cuprinsul întâmpinărilor, Curtea s-a pronunțat în ședința publică din 29 septembrie 2009, dispunând respingerea acesteia, ca nefondată, pentru considerentele expuse în practicaua deciziei civile nr. 447A/29.09.2009.
Examinând sentința pronunțată, prin prisma motivelor de apel formulate, care fixează limitele devoluțiunii în cauză, conform art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, și a dispozițiilor legale relevante în această materie, Curtea apreciază că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, Curtea constată că obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost delimitat de către reclamant, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată, îl reprezintă constatarea că i-au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale reglementate de art. 3 și 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu consecința obligării pârâților Ministerul Administrației și Internelor și Direcția Generală de Informații și Protecție Internă la plata sumei de 14.000.000 lei despăgubiri civile, pentru suferințele morale cauzate, ca urmare a încălcării acestor drepturi.
În același sens, Curtea constată că, prin încheierea de ședință de la data de 09.01.2008, tribunalul a apreciat că cererea de chemare în judecată trebuie să fie timbrată, conform art. 2 din Legea nr. 146/1997, în raport de dispozițiile art. 998-999 Cod procedură civilă și temeiului juridic al acțiunii, tribunalul reținând, în considerentele hotărârii apelate, și împrejurarea că reclamantul nu a formulat o cerere de reexaminare a taxei de timbru stabilită prin încheiere.
Curtea consideră, în acest context, că analiza apelului trebuie să aibă două branșe distincte, prin care să se examineze cele două argumente esențiale ce au fost susținute în cauză, respectiv, dacă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, este scutită de plata taxei de timbru și dacă se impunea formularea de către reclamant a unei cereri de reexaminare a taxei de timbru stabilită de către instanța de fond.
Astfel, Curtea apreciază, în considerarea naturii juridice a cererii de reexaminare, că aceasta poate fi exercitată numai în condițiile în care se contestă cuantumul taxei de timbru stabilit de instanță, iar nu atunci când se pretinde că cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei de timbru, în virtutea dispozițiilor art. 15 lit. s din Legea nr. 146/1997, republicată.
A susține că, în ipoteza neexercitării de către persoana interesată, a căii de atac a reexaminării, reglementată de art. 18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 republicată, ce apare ca o cale de atac de retractare supusă soluționării aceleiași instanțe, aceasta nu ar mai putea exercita calea de atac devolutivă a apelului, prin care să critice modul în care a fost soluționată excepția procesuală de procedură a netimbrării, ar echivala cu lăsarea fără conținut a dreptului de exercita calea de atac a apelului, instituit de dispozițiile procesuale, ca o componentă a dreptului la acțiune, și, implicit, a dreptului de acces reglementat de articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește analiza împrejurării dacă cererea de chemare în judecată putea fi supusă timbrajului sau era scutită de această obligație, Curtea va face următoarele considerații:
În conformitate cu art. 15 lit. s din Legea nr. 146/1997, republicată,sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la stabilirea și acordarea despăgubirilor civile pentru pretinsele încălcări ale drepturilor prevăzute la art. 2 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, cu modificările ulterioare.
În același sens, art.15 lit.f^1 din Legea nr. 146/1997 republicată, prevede că sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile referitoare la stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele aduse moralei, demnității sau reputației unei persoane fizice.
Or, rezultă cu evidență, din conținutul cererii de chemare în judecată, că apelantul reclamant pretinde încălcarea cumulativă a dispozițiilor art. 3 și 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, apreciind că activitățile de filaj și interceptare video, la care a fost supus de către autoritățile statului, reprezintă un tratament inuman și degradant și o atingere adusă vieții personale și socio-profesionale, protejate de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, în opinia Curții, pentru a se statua asupra obligației de plată a taxei de timbru, respectiv a scutirii de plată a taxei de timbru, la acel moment procesual, al învestirii instanței, nu este necesar ca reclamantul să producă efectiv dovada încălcării drepturilor prevăzute de art. 3 din Convenție, ci este suficient ca acesta să pretindă că a existat o încălcare, simpla alegație în acest sens fiind suficientă.
Este evident că, pe parcursul judecății cauzei, instanțele vor fi cele care vor analiza și califica, prin raportare și la jurisprudența dezvoltată de instanța de contencios european a drepturilor omului, în ce măsură activitățile, la care pretinde că a fost supus reclamantul, de către autoritățile statului, pot constitui un tratament degradant, în sensul art. 3 din Convenție sau acestea reprezintă exclusiv ingerințe în dreptul la viață privată al reclamantului, în înțelesul autonom pe care Curtea Europeană îl acordă acestei noțiuni, în interpretarea art. 8 din Convenție.
În același sens, invocarea atingerilor aduse vieții personale și socio -profesionale, protejate de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin pretinsa activitate de filaj și interceptare a apelantului-reclamant, de către agenții statului, poate determina includerea cererii reclamantului în sfera de reglementare a art.15 lit.f^1 din Legea nr. 146/1997 republicată (în opinia Curții Constituționale, exprimată în Decizia nr. 778/2009, publicată în OF. nr. 465/6 iulie 2009, existența răspunderii patrimoniale pentru daune morale fiind recunoscută implicit prin art. 15 lit. f^1 din Legea nr. 146/1996), normă de procedură de imediată aplicare, cu consecința scutirii de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar și pe acest temei.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată și temeiurile juridice convenționale invocate de reclamant, că cererea de chemare în judecată, ce formează obiectul prezentei cauze, este scutită de plata taxei de timbru, în conformitate cu art. 15 lit. s și lit. f^1 din Legea nr. 146/1997, republicată, motiv pentru care, constatând că instanța de fond a soluționat, în mod nelegal, cauza, în temeiul excepției procesuale a insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 297 alin.1 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1767 din data de 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți Direcția Generală de Informații și Protecție Internă din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, va desființa sentința apelată și va trimite cauza, pentru continuarea judecății, Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul - reclamant, cu domiciliul ales în B,-, județ B, la Societatea Civilă de Avocați " & " și cu domiciliul în B,--14, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1767/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți DIRECȚIA GENERALĂ DE INFORMAȚII ȘI PROTECȚIE INTERNĂ din cadrul MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,--4, sector 5 și MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,- A, sector 1.
Desființează sentința apelată și trimite cauza, pentru continuarea judecății, Tribunalului București.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
A
Red.
Tehnodact.
Ex.6/23.10.2009
Secția a III-a Civ. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
