Actiune in raspundere civila delictuala. Speta. Decizia 47/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 47/R/2010
Ședința publică din 24 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos Tania Antoaneta Nistor
JUDECĂTORI
--- -
--- -
GREFIER:
- -
S-a luat în examinare, după recalificarea căii de atac, apelul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 1198 din 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- privind și pe pârâții GVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C și CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal se prezintă reclamantul-apelant -, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reclamantul-apelant depune la dosar un înscris, și arată că potrivit prevederilor art. 15 lit. o și s din Legea nr. 146/1997 această acțiune este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La întrebarea instanței arată că își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât procesul-verbal de percheziție nu a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, iar el a fost supus torturii psihice, este suferind de diabet, din cauza torturii psihice, iar crizele de diabet îi provoacă și durere fizică.
Curtea, după deliberare, având în vedere precizările făcute de reclamantul-apelant, respectiv că își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât aceasta a fost invocată în fața primei instanțe, însă fără a se face referire la vre-un articol, revine asupra dispoziției privind achitarea taxelor judiciare de timbru aferente apelului, considerând că nu se mai impune aceasta.
Întrebat fiind reclamantul-apelant arată că înțelege să se judece în cauză exclusiv cu Inspectoratul Județean de Poliție C și cu Inspectoratul Județean de Poliție
Întrebat fiind din nou, reclamantul-apelant arată că înțelege să își mențină acțiunea așa cum a fost formulată și promovată față de toți pârâții.
Arată de asemenea că a chemat în judecată Guvernul României întrucât este plătitor de taxe, din aceste taxe sunt plătiți bugetarii. El a formulat mai multe petiții la Guvern, petițiile i-au fost restituite fără măcar să i se dea un răspuns. A chemat în judecată și Curtea de Apel Cluj întrucât a formulat o petiție, însă i-a fost returnată cu mențiunea că acestă instanță nu este în măsură să-i dea un răspuns.
Curtea, după deliberare, având în vedere precizările făcute de reclamantul-apelant, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și Curtea de Apel Cluj, și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reclamantul-apelant arată că lasă la aprecierea instanței soluția asupra excepției invocate.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reclamantul-apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu s-au luat în considerare probele depuse la dosar. Învederează de asmenea faptul că este grav bolnav aspect care poate fi de altfel dovedit cu fișa medicală existentă la penitenciar, și este torturat fizic și psihic.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1198 din 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- s-a respins ca nefondată acțiunea precizată a reclamantului, în prezent deținut în Penitenciarul Satu Mare, privind obligarea Inspectoratului de Poliție Județean C, și Inspectoratul de Poliție Județean S, la plata daunelor morale de 2 milioane euro pentru nelegalitatea percheziției și nelegalitatea procesului-verbal de percheziție încheiat.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de S și de Guvernul României a rămas fără obiect în condițiile în care petentul și-a precizat acțiunea și a arătat că înțelege să cheme în judecată doar S și
Excepția nulității cererii urmare a netimbrării acesteia, invocată de Caf ost considerată ca fiind nefondată, întrucât art. 14 lit. s) din Legea nr. 146/1997 prevede că sunt scutite de taxa de timbru, acțiunile privind stabilirea și acordarea despăgubirilor civile însă pentru încălcări ale drepturilor omului.
Excepția privind necompetența materială a tribunalului privind procesul verbal de contravenție nr. -/3.10.2007 a fost considerată ca fără obiect, în condițiile precizării de acțiunile făcute de către reclamant.
În privința fondului cauzei instanța a reținut următoarele:
Petentul, așa cum a arătat în precizarea sa de acțiunea făcută verbal, a invocat o încălcare a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a art. 21, 23 și 44 din Constituția României pentru că, cu ocazia percheziției făcute la domiciliul lui, i-au fost ridicate mai multe bunuri pentru care nu s-a întocmit proces verbal, bunurile respective nu i-au fost restituite.
Conform art. 275 Cod Procedură penală, orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin aceasta s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
Plângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală și se depune direct fie la acesta, fie la organul de cercetare penală.
Din prevederile acestui text de lege, rezultă că împotriva percheziției și a procesului verbal de percheziție care este o măsură de urmărire penală, petentul trebuia să facă plângerea procurorului, iar dacă acesta constata că s-au încălcat prevederile legale, instanța putea să acorde daune morale.
Petentul nu a dovedit însă prin nici un fel că a suferit de pe urma unui act nelegal, pentru ca instanța civilă să-i acorde despăgubiri morale.
Alineatul 3 din art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că orice acuzat are dreptul:
a) să fie informat în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa;
b) să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
c) să se apere el însuși, sau să fie asistat de un apărător ales de el, și dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer;
d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării;
e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere.
Nici unul din aceste drepturi nu au fost încălcate prin actul de percheziție, asupra legalității căruia petentul trebuia să se adreseze prin plângere procurorului.
Nu se poate vorbi de o încălcare a prevederilor art. 21 din Constituție, conform căreia orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și intereselor sale legitime și nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, întrucât petentul nu a fost împiedicat cu nimic să se adreseze cu o plângere organului competent - procurorul.
Art. 23 alin. 2 din Constituție prevede că percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzută de lege.
Însă legalitatea verificării procedurii, conform art. 275 Cod procedură penală, revine procurorului în urma plângerii formulate de persoana vătămată prin nelegalitatea actului, iar în caz de constatare a unei vătămări de către acesta, instanța civilă poate analiza temeinicia acordării de daune morale rezultate în urma vătămării.
Art. 44 din Constituția României, se referă la familie, respectiv la încheierea căsătoriei, aspectele invocate de către petent neavând legătură cu această reglementare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, invocând faptul că la data de 15 mai 2009 fost stabilit termenul de judecată fără să fie citat și întrucât la aceeași dată avea în curs de soluționare și alte dosare, a crezut că este vorba de o altă cauză.
În această cauză a depus plângere la Curtea de Apel Cluj, care a refuzat soluționarea, fiindu-i încălcat dreptul prev. de art. 21 și 51 din Constituție.
Ulterior, reclamantul a depus precizări la motivele invocate( 23), arătând că polițiștii care au efectuat percheziția la domiciliul său la 4.10.2007 au încălcat disp. art. 5 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 pct. 1 din Constituție, întrucât nu au identificat corect bunurile ridicate prin faptul că nu au scris în procesul verbal întocmit seriile, marca, firma producătoare, data fabricației, dimensiunile, etc, bunurilor ridicate și folosite probe în procesul penal.
Aceste bunuri au fost predate unor părți vătămate cărora nu le aparțineau, fapt ce a condus în final la condamnarea sa abuzivă la 6 ani de închisoare. Prin întocmirea necorespunzătoare a procesului verbal de percheziție din 4.10.2007, reclamantul nu a putut beneficia de un proces echitabil, fiind încălcat art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Urmare a stresului la care a fost supus prin încălcarea dreptului de proprietate, reținerea și însușirea bunurilor de către polițiștii care au participat la efectuarea percheziției, bolile de care suferă reclamantul - de inimă și diabet - s-au agravat, urmarea fiind faptul că după data de 4.10.2007 a fost de mai multe ori internat în spital.
la care a fost supus de C și S i-a provocat o tortură psihică și fizică încercând să-i provoace moartea în mod intenționat, fiind încălcat art. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Întrucât la data de 4.10.2007 i s-a reținut certificatul de naștere și cartea de identitate în intervalul 4.10 - 26.11.2007, reclamantul nu s-a putu căsători, fiind încălcat astfel art. 48 din Constituție și art. 12 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin încheierea civilă nr. 43/15.12.2009 a Curții de Apel Cluj Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, cauza a fost transpusă Secției civile, constatându-se că obiectul litigiului are natură civilă.
La termenul de judecată din 27.01.2010 a fost recalificată calea de atac din recurs în apel, în baza disp. art. 282 raportat la art. 2821Cod proc.civ. în funcție de valoarea litigiului - cuantumul despăgubirilor pretinse în sumă de 2.000.000 Euro.
Pentru termenul de judecată din 24.03.2010, apelantul a depus la dosar un script, solicitând judecarea cauzei în lipsă, invocând faptul că prin citarea sa la fiecare termen prin, este supus unei torturi psihice și fizice, care îi provoacă crize diabetice, iar în aceste condiții nu poate beneficia de un proces echitabil.
Analizând apelul formulat atât prin prisma motivelor invocate, cât și pe fond, apelul având caracter devolutiv, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamantul fiind în prezent deținut în penitenciar, a fost citat pentru fiecare termen de judecată în fața primei instanțe, iar la termenele la care procedura a fost viciată - 27.03.2009, 9.04.2009, 24.04.2009 - s-a dispus amânarea. La termenul de judecată din 15.05.2009 reclamantul fiind prezent în instanță, și-a precizat acțiunea, cauza fiind soluționată la următorul termen de judecată din 29 mai 2009, acordat la solicitarea reclamantului, pentru studiul întâmpinării depuse de C și înmânată acestuia la 15.05.2009.
Reiese că motivul de apel vizând confuzia asupra termenului din 15.05.2009 nu este întemeiat, la acest termen reclamantul a fost personal în instanță, a fixat cadrul procesual și și-a precizat acțiunea în deplină cunoștință, neputându-se prevala de nicio confuzie și de nicio încălcare a prevederilor sau constituționale.
Motivele vizând nelegalitatea procedurii percheziției efectuată la 29.01.2007 și a procesului verbal de percheziție nu pot fi examinate în prezentul cadru, în condițiile în care există dispoziții speciale cuprinse în art. 275 și urm. pr.pen, pe care reclamantul nu le-a urmat. Acesta avea posibilitatea să urmeze procedura plângerii împotriva măsurii percheziției adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, întrucât percheziția a fost efectuată de către polițiști din cadrul Postului de Poliție.
În ce privește motivul vizând reținerea actelor de identitate în perioada 4.10.2007 - 26.11.2007, ceea ce a avut ca și consecință împiedicarea reclamantului de a se căsători, nici acesta nu este fondat. Potrivit ordonatei de reținere din 3.10.2007 emisă de S, s-a dispus reținerea reclamantului pe timp de 24 de ore începând cu 3.10.2007 ora 13,00, iar prin încheierea penală nr. 18/A/4.10.2007 a Judecătoriei Zalăus -a dispus arestarea preventivă a reclamantului pe o perioadă de 29 de zile, astfel încât reținerea actelor de identitate era o măsură legală dispusă cu ocazia lipsirii de libertate în condiții procedurale a reclamantului ( 34-38 dosar nr- al Curții de Apel Cluj - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal).
Cu privire la agravarea stării de sănătate a reclamantului, urmare a procedurilor judiciare în care este parte, această regretabilă împrejurare nu poate constitui obiectul analizei prezentului apel, raportat la cele anterior arătate: contestarea măsurii percheziției se impunea a fi făcută într-o procedură expres reglementată de Codul d e procedură penală, ce se circumscrie sferei garantării unui proces echitabil și accesului liber la justiție, întrucât soluția pe care ar fi dat-o procurorul în ipoteza urmării procedurii instituite de art. 275 și urm. pr.pen, ar fi putut fi atacată în instanță, iar reținerea actelor de identitate s-a făcut în condițiile legii penale, o dată cu instituirea măsurilor privative de libertate a reclamantului.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 296 Cod proc.civ. apelul reclamantului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 1198 din 29 mai 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/18.03.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Marta Carmen Vitos Tania Antoaneta NistorJudecători:Marta Carmen Vitos Tania Antoaneta Nistor
