Actiune in raspundere civila delictuala. Speta. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.88
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamantul și de pârâții PENITENCIARUL ARAD, și împotriva sentinței civile nr.715 din 18.09.2008, pronunțată în dosarul cu nr-, de Tribunalul Arad - secția civilă -, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Justiției B și Administrația Națională a Penitenciarelor B, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, de către apelanți pârâți conform prevederilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, situație față de care reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Arad sub nr.358/108/13.02.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Administrația Financiară a Penitenciarelor B, PENITENCIARUL ARAD, și solicitând în contradictoriu să fie obligat pârâtul PENITENCIARUL ARAD să restituie întreaga corespondență judiciară personală reținută abuziv de-a lungul anilor, pe viitor să fie obligat pârâtul să nu-i mai rețină corespondența personală de orice natură; obligarea pârâților la plata de daune morale în cuantum de 510.000 RON și 510.000 RON cu titlu de daune materiale.
În motivare reclamantul arată că i-a fost reținută în mod abuziv corespondența judiciară personală fără să existe un motiv justificat.
Acest fapt a fost constatat și de judecătorul delegat care prin încheierea din 2.VI.2007 a obligat pârâtul PENITENCIARUL ARAD să-i restituie întreaga corespondență.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.998-999 cod civil, art.74-79, 129, 130 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la 12.03.2008 pârâtul Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive întrucât nu are calitatea de titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic.
Pe fond, pârâtul susține că în conformitate cu dispozițiile art.45 al.1 și 2 din Legea nr.275/2006 pârâtul PENITENCIARUL ARAD în mod cert nu a reținut corespondența reclamantului.
Pârâtul PENITENCIARUL ARAD prin întâmpinare a invocat pe cale de excepție de necompetență materială a Tribunalului Arad - Secția civilă, apreciind că acțiunea reclamantului are la bază dispozițiile Legii nr.275/2006 și Regulamentul de aplicare a acestei legi aprobate prin HG nr.1897/2006, competența de soluționare revine din coroborarea dispozițiilor art.6 al.1 și capitolul 4 din lege judecătorului delegat din cadrul Penitenciarului Arad.
Tot pe cale de excepție a invocat autoritatea de lucru judecat, susține că acțiunea similară a fost soluționată de Judecătoria Arad în dosarul civil nr- în care s-a pronunțat o hotărâre judecătorească în acest sens la data de 11.03.2008.
Pe fond, pârâtul solicită respingerea acțiunii reclamantului. Predarea întregii corespondențe judiciare aflate la dosarul personal al reclamantului nu a fost posibilă din motive imputabile acestuia.
Ulterior această corespondență a fost predată în fața instanței la data de 11.03.2008, la termenul în care s-au pus concluzii pe fondul cauzei ce a format obiectul dosarului civil nr-.
Pârâții și nu s-au prezentat la judecată și nu și-au formulat apărarea în scris.
Prin sentința civilă nr. 715 din 18.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad - secția civilă admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, și.
Respinge acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, și, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtului PENITENCIARUL ARAD.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 5000 lei cu titlu de despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept, că excepția de necompetență materială a Tribunalului Arad - secția civilă - este nefondată.
Prin precizarea de acțiune reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata de despăgubiri materiale și morale, întemeiate în principal pe dispozițiile art.998-999 cod civil.
Deși instanța nu este ținută de temeiul de drept invocat de reclamant, fiind obligată să califice în drept cererea de chemare în judecată, acțiunea reclamantului nu poate fi încadrată în drept pe dispozițiile Legii 275/2006 și a Regulamentului de aplicare a acestei legi aprobate prin HG nr.1897/2006, art.6 al.(1) și art.38 (2), 39(1) coroborat cu cele prevăzute de art.11 al.1 și 7 al.2, invocate ca temei de drept de către pârâtul PENITENCIARUL ARAD, întrucât prin prezenta reclamantul nu solicită să se constate încălcarea drepturilor strict reglementate de acest act normativ persoanelor private de libertate, ci plata unor despăgubiri ca urmare a încălcării dreptului la corespondență și petiționare.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâților Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, prima instanța constată că nu au legitimare procesuală în cauză, nefiind titularii obligației ce formează conținutul raportului juridic dedus judecății, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art.137 raportat la art.41 cod procedură civilă și pe cale de consecință pârâții nu au calitate procesuală pasivă.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a pârâților care sunt angajați la PENITENCIARUL ARADI. în calitate de director și în calitate de, instanța apreciază că nu au legitimare procesuală pasivă.
Pârâții au calitatea de prepuși ai pârâtului iar fapta prepusului prevăzută de art.1000 cod civil are un temei juridic deosebit de răspunderea prevăzută de art.998-999 cod civil.
răspund de eventualul prejudiciu cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat, motivul responsabilității fiind o greșeală ce legea prezumă că este proprie comitenților. Prin urmare, PENITENCIARUL ARAD va răspunde direct pentru pagubele cauzate reclamantului prin eventuala faptă proprie a celor doi pârâți.
Nici excepția autorității de lucru judecat nu este întemeiată, neexistând identitate de părți, obiect și cauză, între prezenta acțiune și acțiunea care a fost soluționată prin sentința civilă nr.1642/11.04.2008 pronunțată de Judecătoria Arad - secția civilă, în dosarul civil nr-, prin care s-a respins acțiunea reclamantului pentru constatarea obligației de a face și pretenții, dispozițiile art.1201 cod civil, art.167 cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză.
Pe fondul cauzei; prima instanță mai constată că prin încheierea din 2.XI.2007 pronunțată în dosar nr.1517/30.07.2007 judecătorul delegat a dispus în temeiul art.38 al.5 lit.a din Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor admiterea plângerii petentului-reclamant în cauză și a obligat APRMS A să restituie petentului întreaga corespondență juridică adresată acestuia care se află la dosarul său personal.
Din considerentele de fapt și de drept ale acestei încheieri rezultă că pârâtul PENITENCIARUL ARAD, fără nici un motiv justificat a reținut corespondența adresată petentului personal, deși exista obligația de a ține la dosarul personal doar documentele prevăzute de art.78 al.2 din Legea nr.275/2006.
Judecătorul delegat a concluzionat că a fost îngrădit în acest fel dreptul la corespondență și petiționare,fiind încălcate atât dispozițiile art.42 din lege, cât și cele ale art.8 din CEDO.
Din procesul verbal încheiat la 11.03.2008, cu ocazia restituirii corespondenței judiciare a reclamantului reiese că numai în cursul anului 2007 au fost emise numeroase citații în dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată și pronunțate hotărâri penale care au fost reținute la dosarul personal al reclamantului.
Legea 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care reprezintă dreptul intern în materie a reglementat la art.45 și 46, atât dreptul la corespondență, cât și măsurile pentru exercitarea acestui drept.
Conform art.45 al.(1), (2), dreptul la corespondență este garantat, corespondența are caracter confidențial și nu poate fi deschisă sau reținută decât în condițiile prevăzute la al.3 și 4, când există temei cu privire la săvârșirea unei infracțiuni sau în scopul prevenirii introducerii în penitenciar de stupefiante, prin intermediul corespondenței.
Conform al.5 deschiderea și reținerea corespondenței se poate face numai de către judecătorul delegat pe baza dispoziției emise în scris și motivat.
Reclamantul nu s-a aflat în situația reglementată de această dispoziție legală, măsura dispusă de reținere a corespondenței adresată reclamantului reprezintă în mod evident o îngrădire a dreptului la corespondență și petiționare din partea autorității publice.
Aceste prevederi legale interne sunt în acord cu cele prevăzute la art.8 din CEDO.
Dreptul la corespondență ține, ca principiu de viață privată a unei persoane și prima instanță a apreciat că reclamantul a suferit cu certitudine un prejudiciu moral, datorită faptului că i-a fost reținută corespondența.
Cât privesc daunele materiale solicitate ca urmare a încălcării acestui drept, instanța reține că reclamantul nu a făcut dovada, potrivit art.1169 cod civil, a unui prejudiciu suferit, succeptibil de reparare.
Referitor la cuantumul daunelor morale solicitate în sumă de 510.000 RON, prima instanța consideră că acesta este exagerat, având în vedere pe de o parte că după pronunțarea încheierii judecătorului delegat, corespondența judiciară reținută i-a fost predată reclamantului, iar pe de altă parte, raportat la puterea economică din țară, suma solicitată ar reprezenta o îmbogățire fără just temei și nu ar respecta principiul unei satisfacții echitabile, astfel cum este prevăzut și la art.41 din CEDO.
Totodată este evident că există o legătură de cauzalitate între încălcarea dreptului la corespondență și petiționare și efectele negative pe plan psihic suferite de reclamant, urmare a faptelor autorității publice, care a atentat la dreptul garantat și de Constituția revizuită a României (art.28).
La stabilirea cuantumului prejudiciului, instanța va avea în vedere și dispozițiile prevăzute de art.1422 și 1423 cod civil.
În concluzie, față de considerentele de fapt și de drept analizate, în temeiul art.137 cod procedură civilă se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, și și pe cale de consecință va respinge acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Administrația Națională a Penitenciarelor B, și, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
În temeiul art.998, 999 cod civil, raportat la dispozițiile legale analizate anterior, va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtului PENITENCIARUL ARAD.
Va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 5000 lei cu titlu de despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, în termen legal, atât reclamantul, solicitând majorarea cuantumului despăgubirilor acordate de către prima instanță, cât și pârâții PENITENCIARUL ARAD, și, solicitând modificarea ei, în sensul exonerării lor de plata despăgubirilor la care au fost obligați,(acești pârâți invocând în drept art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, considerând recursul ca fiind calea de atac incidentă în speță, însă Curtea recalifică drept apel prezenta cale de atac exercitată de cei trei pârâți menționați).
Verificând sentința civilă apelată, în limitele cererilor de apeluri și în raport de probele de la dosar, administrate la prima instanță, Curtea stabilește că, atât apelul reclamantului, cât și apelurile celor trei pârâți de mai sus sunt nefondate, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 282 rap. la art. 295 și art. 296 Cod procedură civilă să fie respinse ca atare, soluția primei instanțe fiind corectă.
Într-adevăr, din analiza întregului material probator de la dosar, administrat în dosar, Curtea constată că sentința civilă apelată este legală și temeinică, întrucât prima instanță a reținut o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prev. de art. 998, 999 și 1169 Cod civil, când a admis numai în parte acțiunea reclamantului, în modul arătat și pentru considerentele expuse judicios, însușite și de C, ce instanță de control judiciar, nici una din criticile invocate în aceste apeluri, nefiind întemeiate, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă nulitatea ori schimbarea sentinței civile apelate, bine fiind admise excepțiile lipsei calității pasive a pârâților Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, și.
Astfel, în ce privește apelul reclamantului, Curtea stabilește că în dosar nu există temeiuri de fapt ori de drept, care să determine modificarea sentinței civile apelate, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor morale acordate de către prima instanță, acesta fiind echitabil și constituind o reală reparare a prejudiciului moral suferit de reclamant, avându-se în vedere și starea de fapt, rezultată din cuprinsul încheierii din 02.11.2007 a judecătorului delegat, din dosarul nr. 1515/2007 al Administrației Naționale a Penitenciarelor - Penitenciarul d e Maximă Siguranță A, prin repararea prejudiciului nepatrimonial, moral, reclamantul neputând obține o îmbogățire fără just temei, iar satisfacția echitabilă ce i s-a acordat este în acord deplin și cu exigențele art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nefiind nici cazul admiterii acțiunii sale și față de ceilalți pârâți (cu excepția pârâtului PENITENCIARUL ARAD ).
Pentru aceleași considerente și întrucât, între încălcarea dreptului la petiționare și la corespondență al reclamantului pe de o parte și consecințele, efectele negative pe plan psihic, resimțite de același reclamant, urmare a faptei culpabile a pârâtului PENITENCIARUL ARAD (care i-a reținut corespondența adresată reclamantului și prin acesta i-a îngrădit dreptul la corespondență și petiționare), pe de altă parte, există o legătură cauzală bine determinată, pârâtul PENITENCIARUL ARAD încălcându-i reclamantului dreptul la corespondență, prevăzut și garantat și de art. 28 din actuala Constituție a României, Curtea stabilește că bine a fost admisă în parte acțiunea în dezdăunare formulată de reclamant și întemeiată în drept pe art. 998 și 999 Cod civil(potrivit cărora orice faptă care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a realizat, a-l repara), nefiind așadar, cazul exonerării celor trei pârâților apelanți de achitarea despăgubirilor civile la care au fost obligați, cum solicita prin apeluri și de aceea și apelurile acestora vor fi respinse, ca nefondate, ca atare.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și deoarece nici una din criticile formulate în apeluri nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să le facă admisibile și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către prima instanță, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate aceste apeluri declarate în cauză, menținând în vigoare sentința civilă apelată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific în sensul rezolvării prezentului litigiu, în limitele investirii instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de reclamantul și de pârâții PENITENCIARUL ARAD, și împotriva sentinței civile nr.715 din 18.09.2008, pronunțată în dosarul cu nr-, de Tribunalul Arad - secția civilă -.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
Reclamantul apelant
- Bloc nr. 14,. 3, județul
Pârâții apelanți
PENITENCIARUL ARAD -A, Calea 6 Vânători, fn, jud.
- idem - directorul Penitenciarului Arad
-idem - funcțional al Penitenciaurului
Pârâții intimați
MINISTERUL JUSTIȚIEI B - B, sector 5,-
ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR B - B, sector 2,-
Red. / 13.05.2009
Tehnored /19.05.2009
Ex.8
Primă instanță:
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
