Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 10142/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - spor de fidelitate -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10142
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
- - -JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
- - - judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții TEATRUL NAȚIONAL " " C și MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor, împotriva sentinței civile nr.4685/09.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul și intervenientul SINDICATUL DIN TEATRUL NAȚIONAL C, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurentul pârât TEATRUL NAȚIONAL " " C și avocat pentru intimatul reclamant și intimat intervenient SINDICATUL DIN TEATRUL NAȚIONAL C, lipsind recurentul pârât MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Consilier juridic pentru recurentul pârât TEATRUL NAȚIONAL " " C, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța, iar cu privire la excepția calității procesual pasive de asemenea lasă la aprecierea instanței.
Avocat pentru intimatul reclamant și intimatul intervenient SINDICATUL DIN TEATRUL NAȚIONAL, pune concluzii de respingerea ambelor recursuri și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Tribunalul Dolj prin sentința 4685/9.sept. 2008 admis in parte acțiunea formulată de reclamantul contradictoriu cu pârâtul TEATRUL NAȚIONAL " " și pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR B prin care acesta a solicitat ca prin hotărârea ce va pronunța să îl oblige la acordarea sporului de fidelitate de 15% din salariul de bază, începând cu luna februarie 2006, conform art. 45 lit. din Contractul Colectiv de Muncă nr. 197 /08 februarie 2006 unic la nivel de ramură - cultura.
A admis în parte și cererea de intervenție accesorie formulata de SINDICATUL DIN TEATRUL NAȚIONAL
A obligat paratul sa achite reclamantului sporul de fidelitate de 15% din salariul de baza începând cu data de 08.02.2006 până la 09.09.2008.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul este salariatul unității pârâte începând cu anul 1992, angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Potrivit art. 45 lit. f din Contractul colectiv de muncă nr. 197 / 08. 02. 2006, unic la nivel de ramură - cultură pe anii 2006 - 2008 "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani in oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
De la intrarea in vigoare a acestui contract, care este data înregistrării - 08.02.2006, conform dispozițiilor art. 103 din contract și dispozițiilor art. 25 din Lg.130/1996, în raport de data concretă de îndeplinire a condiției de vechime neîntreruptă de 10 ani, reclamantul ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui spor de fidelitate de 15%.
Deși îndeplinea condițiile art. 45 lit. f, având in vedere că avea 10 ani vechime neîntreruptă in una din instituțiile de cultură, așa cum rezultă din carnetul său de muncă, totuși pârâta nu i-a acordat acest spor până in prezent încălcând prevederile contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art. 40 alin 2 lit. c din Codul muncii potrivit cărora "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
De asemenea a încălcat și prevederile art. 156 din Codul muncii potrivit cărora "salariile se plătesc înaintea oricăror altor obligații bănești ale angajatorilor", salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri așa cum prevede art. 155 din Codul muncii.
In acest fel, a produs reclamantului un prejudiciu material constând in contravaloarea sporului de fidelitate de 15 % la salariul de bază, de la data intrării in vigoare a contractului colectiv de muncă respectiv 08. 02. 2006 raportată și la data concretă de îndeplinire a condiției de vechime de 10 ani, până la zi, respectiv data pronunțării prezentei hotărâri, dată până la care s-a făcut dovada că pârâta a încălcat obligațiile ce-i reveneau și prevederile contractuale. După această dată nu se poate anticipa conduita angajatorului și nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor legale sau contractuale.
Având în vedere prevederile art. 269 din Codul muncii potrivit cărora " ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul" instanța va obliga pârâta să acopere prejudiciul produs reclamantei prin neacordarea sporului de fidelitate de 15%.
Cu privire la susținerea pârâtei că nu a putut acorda sporul de fidelitate deoarece contractul colectiv de muncă menționează că se acordă in condițiile legii și că legea de salarizare nu prevede acest spor instanța o va înlătura ca neîntemeiată deoarece contractul colectiv de muncă constituie legea părților, are putere de lege intre părți, dispozițiile sale fiind obligatorii pentru acestea conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nr. 197/2006 și art. 236 alin.4 din Codul muncii. Nu este necesar ca drepturile din Contractul colectiv de muncă să fie cuprinse și in lege pentru a fi aplicate. Legea stabilește un nivel minim de drepturi sub care nu se poate coborî, iar contractul colectiv de muncă poate prevedea și alte drepturi in plus.
Din aceleași considerente nu poate fi reținută de instanță nici susținerea pârâtei că sporul de fidelitate poate fi acordat abia de la intrarea in vigoare a Legii 353/2007 pentru aprobarea OG 21/2007,respectiv data de 01 09 2008, care prevede expres la art. 15 alin 3 că " la salariile de bază stabilite conform alin 1 se pot adăuga premii,stimulente precum și sporuri prevăzute de lege sau in contractele colective de muncă pe ramură, in limita bugetului aprobat".
Având in vedere că reclamantul a solicitat acordarea sporului începând cu luna februarie 2006, pe toata durata de valabilitate a Contractului Colectiv de munca si faptul ca instanța a considerat cererea întemeiată doar de la data intrării in vigoare a contractului colectiv de muncă nr.197/2006, respectiv 08.02.2006 si pana la data pronunțării, nu si pe viitor, instanța a admis in parte cererea și a obligat pârâtul să-i plătească reclamantului sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază de la 08.02.2006 până la data de 09.09.2008.
De asemenea instanța a admis în parte și cererea de intervenție accesorie in interesul reclamantului formulata de intervenientul Sindicatul din Teatrul Național " " C, in conformitate cu art. 49 cod de procedură civilă și cu faptul că acțiunea principală este întemeiata doar in parte.
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs pârâtul Teatrul Național " " C, și Ministerul Culturii și Cultelor, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin motivele de recurs, pârâtul Teatrul Național " " C arată că drepturile salariale se acordă la data împlinirii condițiilor legale, în cazul în speță la împlinirea neîntreruptă 10 ani în instituția culturală, la cererea celui în cauză. Cum reclamantul nu cerut acest drept la data împlinirii condițiilor stabilite de Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pentru anii 2006-2008, culpa aparține acestuia și nu pârâtului.
Consideră că se impunea a fi admisă acțiunea doar în parte, în sensul acordării acestui spor începând cu data promovării acțiunii în instanță, această dată fiind asimilată cu data la care persoana respectivă și- cerut acordarea dreptului, și nu de la data de 08 februarie 2006 până la 09 septembrie 2998, cum greșit hotărât instanța de fond.
Menționează că fiind unitate bugetară, plata acestor drepturi este prevăzută în bugetul de venituri și cheltuieli, situație în care pentru anii 2006 și 2007 nu sunt prinse sume pentru plata acestor drepturi, pentru o instituție cu un buget ca al Național " ", plata unor asemenea sume fiind aproape imposibilă.
Astfel, aplicarea dispozițiilor din Contractul colectiv de muncă nr. 197/2008 unic la nivel de ramură cultură pentru anii 2006-2008, referitoare la drepturile salariale și sporurile care pot fi acordate personalului bugetar din instituțiile publice, se poate face numai în condițiile și limitele stabilite de actele normative în vigoare, cu incidență în domeniu.
Precizează că în macheta Statului de funcții, formular trimis spre completare de către Ministerul Culturii și Cultelor, la art. D, respectiv " alte drepturi", niciodată nu a fost înserat acest spor.
Ministerul Culturii și Cultelor, prin motivele de recurs, susține că eronat prima instanță respins excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Culturii și Cultelor deoarece din cererea de chemare în judecată rezultă că pretențiile reclamantului au ca origine raporturi juridice izvorâte din executarea contractelor individuale de muncă ( acordarea de sporuri, ca drepturi accesorii drepturilor salariale), deci raporturi juridice de muncă dintre angajatori și salariați.
Ministerul Culturii și Cultelor, ca organ de specialitate administrației publice centrale în domeniul culturii, statutul său nu poate fi asimilat aceluia de angajator în raport cu calitatea de salariat a reclamantului, ministerul rămânând - în aceste condiții - în afara cadrului procesual și trebuia să se dispună scoaterea sa din cauză.
Susține, de asemenea, că sentința civilă a fost dată cu aplicarea greșită a legii raportat la faptul că prima instanță a dispus obligarea ambilor pârâți, Teatrul Național " " și Ministerul Culturii și Cultelor, la plata sporurilor solicitate în favoarea reclamantului.
Obligația de plată nu poate fi solidară într-o pricină în care, sub incidența jurisdicției muncii, raportul obligațional vizează strict - conform art. 282 din Codul muncii, parteneri sociali, definiți ca atare în conflictele de muncă, Ministerul Culturii și Cultelor neputând fi asimilat niciunuia dintre aceștia, câtă vreme nu se află în raporturi contractuale de muncă cu reclamantul.
Recursurile sunt neîntemeiate și se vor respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
Referitor la excepția conexității precizată în cuprinsul primului motiv de recurs formulat de Ministerul Culturii și Cultelor, Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 164 Cod procedură civilă în sensul că, deși dosarul cauzei are același obiect cu cel precizat prin motivele de recurs, părțile nu sunt identice, se află în fața unor instanțe diferite ca grad ierarhic, dosarele fiind în faze procesuale diferite, unul fiind soluționat definitiv.
Cu privire la restul criticilor formulate în recurs, Curtea constată următoarele:
alariilor este o consecință a principiului constituțional potrivit căruia este garantat dreptul la negocieri colective în raporturile de muncă,în acest sens fiind dispozițiile art. 41 alin.5 din Constituție, ce au fost concretizate în Codul muncii prin dispozițiile art. 157 alin. 1 - drept constituțional care prevede că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/ și colective între angajatori și salariați sau reprezentanții acestora.
În speță intimatul - reclamant este salariatul pârâtului - recurent conform contractului individual de muncă depus la dosar, contract unde nu sunt stipulate clauze exprese referitoare la sporul de fidelitate în cuantum de 15 % din salariul de bază. Prin urmare, analiza legalității și temeiniciei pretențiilor salariale formulate în cauză se impune a fi efectuată prin prisma clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură cultură, încheiat în perioada de referință, înregistrat sub nr. 197/03/8 februarie 2006 la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, întrucât potrivit dispozițiilor art. 241 alin.1 lit. c Codul muncii clauzele contractului de muncă încheiat la nivel de ramură se aplică tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Prin contractele de muncă încheiate la diferite nivele, partenerii sociali pot stabili clauze referitoare la formele de organizare a muncii sporuri pentru condiții deosebite sau speciale de muncă, spor pentru vechime în muncă și alte categorii de sporuri, respectiv sporul de confidențialitate aflat în discuție și prevăzut în dispozițiile art. 45 lit.f din contractul colectiv de muncă nr. 197/03/8 februarie 2006 unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008 care arată că "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15 % din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008, concluzionând în mod întemeiat că reclamanților li se cuvine sporul de fidelitate de 15 % din salariul de bază începând cu 8 februarie 2006, data intrării în vigoare a prevederilor acestei convenții ce constituie legea părților, indiferent de faptul că legea de salarizare nu prevedea acest spor.
Sub aspectul naturii sale juridice, contractul colectiv de muncă este, concomitent un act juridic bilateral-un contract din care izvorăsc drepturi și obligații reciproce ale părților și un izvor de drept, care se încadrează în categoria de excepție a normelor juridice negociate.
Contractul colectiv de muncă, prin natura sa juridică, este un contract regulamentar opozabil Ministerului Culturii și Cultelor cu atât mai mult cu cât acesta a participat la negocieri și a semnat contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii ca reprezentant al patronatului.
Potrivit art. 1 - (1) HG nr. 78 / 2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii și Cultelor, " Ministerul Culturii și Cultelor este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care elaborează și asigură aplicarea strategiei și politicilor în domeniile culturii și cultelor".
În îndeplinirea rolului și a obiectivelor sale generale, Ministerul Culturii și Cultelor are ca atribuții principale, reglementate de art. 5 alin. 1:
"10. asigură, cu respectarea legislației în vigoare, colaborarea și consultarea cu sindicatele și patronatul din domeniile sale de activitate, precum și cu alte structuri ale societății civile, pentru formularea politicilor culturale, elaborarea actelor normative cu incidență asupra sectorului culturii și pentru rezolvarea problemelor care privesc interesele sau activitatea operatorilor culturali;
13. elaborează norme, normative și metodologii pentru domeniul său de activitate, obligatorii pentru toate instituțiile și așezămintele culturale, indiferent de subordonarea acestora".
În exercitarea acestor atribuții, în dubla sa calitate de reprezentant al patronatului și organ de specialitate al administrației publice centrale, Ministerul Culturii și Cultelor a participat la negocierea contractului colectiv de muncă, asumându-și astfel responsabilitatea respectării tuturor clauzelor negociate.
În acest sens s-au avut în vedere prevederile art. 98 din același contract colectiv de muncă; dispozițiile art. 40 alin.2 lit. c și art. 236 alin. 4 Codul muncii la care se adaugă prevederile art. 7 din Legea nr.130/1996 - potrivit cărora contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Calitatea procesuală a este justificată și de calitatea sa de ordonator principal de credite conform HG nr.78/2005.
Curtea reține astfel că reclamantul este îndreptățit să i se acorde sporul de fidelitate prev. de art.45, conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nefiind necesar ca acest drept să fie prevăzut și în lege pentru a fi aplicat, în condițiile în care legea de salarizare stabilește un nivel minim de drepturi, iar în contractul colectiv de muncă sunt prevăzute drepturi suplimentare.
Este adevărat că dispozițiile art. 12 din Legea 130/1996 prevăd faptul că salariații instituțiilor bugetare care încheie contracte colective de muncă nu pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale, însă atâta vreme cât prin dispozițiile art. 45 lit. f din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură nr.197/8 februarie 2006, părțile au prevăzut acordarea sporului de fidelitate, clauza respectivă își produce efecte juridice, câtă vreme nu a fost anulată.
Întrucât dreptul reclamantului de a primi acest spor s-a născut din momentul în care a fost încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de ramură - cultură, acesta este îndreptățit să primească drepturile bănești aferente acestui spor de la această dată, acordarea sa nefiind condiționată de și formularea unei cereri în acest sens, clauza contractuală fiindu-i direct opozabilă.
Față de cele arătate și în raport de dispozițiile art. 312 Cod pr. civilă recursurile declarate de pârâți se vor respinge, hotărârea Tribunalului Dolj nefiind supusă casării sau modificării în raport de disp.art.304 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții TEATRUL NAȚIONAL " " C și MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, împotriva sentinței civile nr.4685/09.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul și intervenientul SINDICATUL DIN TEATRUL NAȚIONAL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. 14 dec. 2008
/ și U
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Mariana Pascu, Ligia Epure
