Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1072/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1072
Ședința publică din data de 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta, domiciliată în comuna, sat, nr.92, județ P, împotriva sentinței civile nr.3053 din 5.12.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P - Societatea Cooperativă de Consum P, cu sediul în P,--62, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp mai îndelungat pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus când dat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.4238 la data de 09.07.2008 reclamanta P-Societate de Consum a chemat in judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2856,03 lei reprezentând prejudiciu creat unității, precum si cheltuieli de judecata ocazionata de soluționarea procesului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta a fost salariata societății în funcția de gestionar, calitate în care a produs societății un prejudiciu de 2856,03 lei ca urmare a neîndeplinirii sarcinilor de serviciu.
A precizat reclamanta că în urma verificării și inventarierii mărfurilor, s-a constatat un minus nejustificat la marfa cat si marfa cu termen depășit, ca urmare a refuzului paratei de a se prezenta să predea gestiunea.
A mai susținut reclamanta că pârâta a fost convocata să se prezinte la sediul societății pentru clarificarea situației, însa, aceasta nu a dat curs solicitării.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar întreaga documentație care a stat la baza întocmirii prezentei cereri.
În fapt, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe disp.art.270 si urm. din Codul muncii.
În temeiul disp.art.115 pr.civ. parata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata ca neîntemeiată, urmând să fie cenzurate susținerile reclamantei care sunt total nefondate.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri și interogatoriu administrat în cauză prin sentința civilă nr. 3053 pronunțată la data de 5 decembrie 2008 Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată și în consecință a obligat pârâta sa achite reclamantei suma de 2856,03 lei reprezentând prejudiciu material.
Totodată, a obligat pârâta la 1380 lei cheltuieli de judecată către reclamanta, reprezentând onorariu apărător.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut,în esență, că pârâta a fost salariata societății reclamante potrivit contractului individual de muncă îndeplinind funcția de lucrător gestionar pana la data de 30.10.2007 când, prin Decizia nr.47/2007, in baza disp.art.65 al.1 muncii raporturile de muncă dintre acestea au încetat.
În urma inventarului efectuat, s-a constatat o lipsa în gestiunea pârâtei, fiind descoperite și mărfuri degradate cu termen de valabilitate depășit.
În aceste condiții, reclamanta, prin cererea formulata, a chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2856,03 lei constituind prejudiciu adus angajatorului.
Potrivit disp.art.270 al.1 muncii, salariații răspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Tribunalul retine ca prin Nota explicativa data la data de 04.03.2008, parata a recunoscut prejudiciul creat și, totodata, a consimțit să dea un angajament de plata prin care s-a obligat să achite suma, neavând niciun fel de obiecțiuni.
A mai constatat instanța de fond că prejudiciul cauzat societății s-a datorat din culpa și în legătura cu munca paratei, considerente pentru care acțiunea a fost admisă în senul celor sus-arătate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând soluția pentru netemeinicie, invocând disp.art. 304 pct. 7,8,9 Cod pr.civilă.
Susține recurenta că hotărârea este nelegală întrucât instanța de fond fără a lua în considerare actele dosarului, a amestecat lipsa în gestiune cu mărfurile degradate, analizând suma totală a pagubei.
Dacă s-ar fi avut în vedere înscrisurile depuse la dosar de reclamantă ar fi constatat că pe situația de fapt paguba este de 241,50 lei.
Mai arată că angajamentul de plată dat de pârâtă viza strict lipsa în gestiune pe care a acoperit-o parțial, rest de plată 241,50 lei, iar în această situație nu se poate aprecia că ar fi recunoscut și ar fi fost de acord să achite și marfa degradată.
Mai susține că nu se face vinovată de degradarea mărfurilor și în această situație nu poate fi obligată la plata acestora.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Deși legal citată cu această mențiune intimata reclamantă nu a depus întâmpinare cu privire la recursul declarat de pârâtă, dar a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În motivarea concluziilor scrise intimata a arătat că susținerile pe care recurenta le face prin motivele de recurs sunt nereale, întrucât culpa pentru depășirea termenului de valabilitate a mărfurilor îi aparține recurentei deoarece aceasta a refuzat cu rea-credință să se prezinte la locul de muncă în vederea efectuării inventarierii și predării -primirii gestiunii, deși a fost notificată de nenumărate ori în acest sens. Astfel, la data de 24.10.2007 i-a solicitat recurentei să delege o persoană din familie în vederea predării mărfurilor perisabile, demers căreia recurenta nu i-a dat curs.
La rândul său, recurenta a formulat concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului, reiterând motivele de recurs.
Aceasta a adăugat, fata de cuprinsul concluziilor scrise ale intimatei reclamante, că a fost în imposibilitate de a se prezenta la efectuarea inventarierii, pe de o parte întrucât somația a fost înmânată fiului său minor, iar pe de altă parte întrucât în aceea perioadă, era internată în spital, situație de altfel cunoscută de către intimata -reclamantă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Pas olicitat ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta - recurentă la plata sumei de 2856, 03 lei, reprezentând 642,88 lei lipsa in gestiune neachitată până la data formulării cererii si 2.213,15 lei contravaloare marfă cu termen depășit.
Curtea reține că recurenta -pârâta a avut calitatea de salariat al intimatei -pârâte, de Consum, în funcția de lucrător gestionar, până la data de 30.10.2007, când prin decizia nr. 47/2007 a încetat contractul de muncă al acesteia, în baza dispozițiilor art. 65 alin.1 din Codul muncii.
Potrivit disp.art.270 al.1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Constatându-se existența în patrimoniul societății a unei pagube materiale în legătura cu gestiunea exercitată de către recurenta-pârâtă, aceasta, la data de 04.03.2008 a semnat un angajament de plată prin care s-a obligat să achite suma de 2349 lei reprezentând paguba provenită din lipsa în gestiune, stabilită în urma inventarului efectuat la data de 03.03.2008, din care, până la data formulării cererii de chemare în judecată, aceasta achitase suma de 2.108 lei, conform recunoașterii intimatei-reclamante.
In ceea ce privește solicitarea contravalorii mărfurilor degradate ca urmare a realizării cu întârziere a inventarierii Curtea constată că este întemeiată critica recurentei-pârâte în sensul că in mod neîntemeiat a fost obligată și la acoperirea acestui prejudiciu, întrucât, pe de o parte prin angajamentul de plată mai sus menționat, aceasta nu s-a obligat a achita și aceasta suma, iar pe de alta parte intimata -reclamanta nu a făcut dovada culpei recurentei-parate, a faptei ilicite a acesteia si a legăturii de cauzalitate dintre fapta pretins ilicita a acesteia si prejudiciul constând in contravaloarea mărfurilor degradate.
Astfel, deși intimata -reclamanta a convocat-o pe recurenta-parata pentru efectuarea inventarului, mai întâi pentru data de 01.10.2007, conform deciziei de încetare a contractului de munca, si ulterior pentru data de 29.10.2007, conform convocării nr. 891/24.10.2007, recurenta-reclamanta a fost in imposibilitate obiectiva de a se prezenta, deoarece in aceasta perioada a fost internata in spital.
Ori, in aceasta situatie, potrivit art. 9 din Normele privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si pasiv aprobate prin Ordinul nr. 1753/2004, care reglementează principalele măsuri organizatorice care trebuie luate de către comisia de inventariere, ".daca gestionarul, sau reprezentantul sau legal nu se prezintă la locul, data si ora fixate, inventarierea se efectuează de către comisia de inventariere in prezenta altei persoane, numita prin decizie scrisa, care sa îl reprezinte pe gestionar".
În consecința, intimata - reclamanta avea posibilitatea si obligația legala de a efectua inventarierea și în lipsa gestionarului sau a reprezentantului său, astfel că întârzierea de 5 luni, pana la data de 03.03.2008, care a condus la degradarea sau expirarea termenului de valabilitate al mărfurilor, nu poate fi imputată recurentei-pârâte, care a prezentat un certificat medical în sensul a fost internată în spital în aceasta perioadă.
Pentru toate aceste considerente, in baza dispozițiilor art. 312.pr.civ. Curtea urmează să admită recursul formulat si sa modifice în parte sentința în sensul că va obligă pârâta să plătească intimatei-reclamante suma de 241,50 lei în loc de 2856,03 lei, înlăturând obligarea acesteia la contravaloarea mărfurilor cu termen de valabilitate depășit. In baza dispozițiilor art. 274.pr.civ. va dispune și reducerea cheltuieli de judecată la care a fost obligata recurenta-pârâta de la 1380 lei la 200 lei, corespunzător pretențiilor admise.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta, domiciliată în comuna, sat, nr.92, județ P, împotriva sentinței civile nr.3053 din 5.12.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P - Societatea Cooperativă de Consum P, cu sediul în P,--62, județ
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să plătească intimatei-reclamante suma de 241,50 lei în loc de 2856,03 lei și cheltuieli de judecată 200 lei în loc de 1380 lei, după reducerea corespunzător pretențiilor admise.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Obligă intimata reclamantă la 500 lei cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
--- - --- - --- -
Grefier
/VS
3 ex./27.05.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
