Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1104/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1104/2008
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială, împotriva sentinței civile nr.753/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru intimata reclamantă D, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar un înscris din partea recurentei pârâte prin care solicită judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.242 alin.(2) Cod pr.civilă.
Mandatarul intimatei reclamante D ridică excepția nulității recursului, acesta nefiind motivat în drept conform prevederilor art.303 Cod pr.civilă, ci doar în fapt.
Instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege în sensul că recursul cuprinde expunerea de motive de așa natură încât să permită cercetarea judecătorească și ca urmare respinge excepția nulității recursului ridicată de mandatarul intimatei reclamante D, pentru nemotivarea în drept.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Mandatarul intimatei reclamante D depune la dosar întâmpinare, învederând instanței că nu se impune comunicarea ei. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanțele de la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 3.585,6 Euro /12.549,6 RONI reprezentând J din suma cheltuită cu formarea profesională a pârâtei.
S-au cerut și cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că pârâta a beneficiat conform actului adițional nr.690/27.12.2005, la contractul individual de muncă, de un stagiu de formare profesională în Italia, în 2 etape, primul în perioada 13.11.2005 - 16.12.2005 și al doilea între 8.10.2006 - 25.02.2006.
Conform art.3 din actul adițional, salariatul care are inițiativa încetării contractului de muncă și nu a prestat munca în favoarea angajatorului cel puțin o perioadă de 3 ani, de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională, se obligă la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională proporțional cu perioada nelucrată.
Se mai menționează că întrucât la data de 10.09.2007 pârâta a înaintat societății o cerere prin care solicită să i se aprobe demisia, cu un preaviz de 20 de zile calendaristice, cerere care i-a fost aprobată, iar prin decizia nr.53/26.09.2007, contractul individual de muncă i-a încetat, se impune ca aceasta să restituie J din suma de 7.171 Euro, pe care a cheltuit-o cu formarea sa profesională.
De asemenea se mai menționează că prin adresa din data de 8.08.2007, pârâta le-a solicitat să-i prezinte situația cheltuielilor pe care le-a suportat pe perioada delegațiilor sale, în scopul pregătirii profesionale, iar acest lucru dovedește faptul că pârâta știa că are obligația să plătească o sumă de bani, dar voia să afle care este cuantumul acesteia.
În drept, au fost invocate prev.art.194 - 195 Codul Muncii.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât contestă faptul că a fost trimisă în Italia pentru formare profesională, cele două deplasări fiind, de fapt, delegări, dispuse unilateral de angajator, în temeiul art.42 - 44 din Codul Muncii și a clauzei de mobilitate, reglementată de art.25 din același cod și înserată în contractul individual de muncă.
Mai menționează că administratorul societății reclamante deține în Italia o societate cu același obiect de activitate și anume, a decis în mod unilateral ca în perioada 13.11.2005 - 16.12.2005 pârâta să-și desfășoare activitatea la această societate, în aceeași funcție, fără ca relațiile sale de muncă pe care le are cu să fie modificate, nici formal și nici prin încheierea vreunui act adițional la contractul individual de muncă.
Mai arată că la societatea din Italia avea același program de lucru, fără să urmeze vreun curs de pregătire sau de practică.
Cu privire la actul adiționa nr.690/27.12.2005 arată că a intervenit ulterior întocmirii sale din Italia și că s-a încheiat ca act adițional la un contract individual de muncă pe o perioadă determinată.
In ceea ce privește suma solicitată se menționează că nu a produs nici o pagubă angajatorului pentru că nu a fost scoasă nici total și nici parțial din activitate, presupusul prejudiciu pretins de reclamantă nu este cert, pentru că nu rezultă din actele contabile ale firmei, nu este cert și real și că prin absurd dacă se constată că trebuie să răspundă patrimonial această răspundere nu poate privi decât valorile efectiv pierdute din patrimoniul reclamantei și nicidecum valori aproximative dovedite cu acte de cazare necontabilizate de angajator.
Prin sentința civilă nr.753/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul cu numărul de mai sus acțiunea a fost admisă în parte, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei contravaloarea a 795,5 euro la cursul din ziua plății și suma de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în rest acțiunea fiind respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Din contractul individual de muncă nr.196/3.10.2005, rezultă că pârâta a fost încadrată în muncă la societatea reclamantă în funcția de specialist, relații publice, pe o perioadă determinată, cuprinsă între 3.10.2005 și data de 31.12.2005.
Prin actul adițional nr.693/30.12.2005 s-a prelungit durata contractului individual de muncă pe perioada cuprinsă între 1.01.2006 și până la data de 31.03.2006, iar prin actul adițional nr.205/6.04.2006, s-a modificat durata determinată a contractului individual de muncă, în durată nedeterminată începând cu data de 1.04.2006.
Actele adiționale mai sus menționate sunt semnate de luare cu cunoștință de către pârâtă și prin acesta a fost de acord cu modificarea contractului individual de muncă, astfel cum s-a prevăzut în cele două acte adiționale.
Prin actul adițional nr.690/27.12.2005 la contractul individual de muncă nr.196/3.10.2005, semnat de către pârâtă s-a prevăzut că pârâta a beneficiat de un stagiu de formare profesională în Italia începând cu data de 13.11.2005 și până la data de 16.12.2005 ș din data de 8.01.2006 și până în data de 25.02.2006.
La art.4 și 5 din actul adițional mai sus menționat s-a prevăzut că pe perioada efectuării stagiului de formare profesională în Italia, pârâta va avea asigurat transportul, cazarea, masa și diurna, în sumă de 15 Euro pe zi, conform legii se beneficia de un salariu brut, și că toate cheltuielile efectuate cu ocazia efectuării stagiului de formare profesională în Italia, sunt suportate de angajator și reprezintă cheltuieli de transport, cazare, masă și diurnă și de perfecționare profesională.
De asemenea, în același act adițional s-au menționat prev.art.195 din Codul Muncii, alin.1, 2, 3 și 4 precum și alin.5 conform căruia:
Nerespectarea de către salariat a dispoziției prevederilor la alin.1 și anume că salariații care beneficiază de un stagiu sau de un curs de formare profesională mai mare de 60 de zile în condițiile art.194 alin.2 lit.b și alin.3 nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă pe o perioadă de cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională, determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă.
Prin cererea înregistrată la nr.217/10.09.20907 pârâta solicită conducerii societății reclamante să-i aprobe demisia prin efectuarea preavizului de 20 de zile calendaristice, începând cu data de 11.09.2007.
Ca urmare a acestei cereri, prin decizia nr.53/26.09.2007, începând cu data de 30.09.2007 a încetat contractul individual de muncă al pârâtei, în baza art.79 alin.1 din Codul Muncii.
Având în vedere prevederile art.195 alin.1 din Codul Muncii, s-a constatat că de la data absolvirii cursurilor sau stagiilor de formare profesională de care pârâta, prin semnarea actului adițional nr.690/27.12.2005, recunoaște că a beneficiat, chiar la art.2 din acest act adițional se face această mențiune și până la data desfacerii contractului individual de muncă, din inițiativa pârâtei, a trecut 1 an 5 luni și 12 zile. Pârâta recunoaște că a efectuat pregătirea profesională și prin adresa nr.195/8.08.2007.
Prin urmare, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a nu avea inițiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională.
Susținerea pârâtei că de fapt nu a beneficiat de un stagiu de formare profesională și că de fapt a fost trimisă în delegație în Italia, unde administratorul societății reclamante mai avea o societate nu are relevanță, față de faptul că a semnat actul adițional la contractul individual de muncă, prevăzut de art.193 alin.2 din Codul Muncii și nu s-a făcut nici o altă dovadă că nu a beneficiat de acest stagii de formare profesională.
Faptul că Actul adițional nr.690/27.12.2005 a fost semnat ulterior încheierii primului stagiu de formare profesională și că la data încheierii lui contractul individual de muncă era încheiat pe o perioadă determinată, nu duce la nulitatea acestuia, întrucât pârâta, prin semnarea acestuia recunoaște că a efectuat un prim stagiu de formare profesională și urma să mai beneficieze de unul, iar prin actele adiționale ulterioare, contractul individual de muncă al acesteia a fost prelungit și apoi modificat în perioadă nedeterminată, astfel că pe întreaga perioadă a stagiilor de pregătire profesională, contractul individual de muncă era în vigoare. De asemenea conform prev.art.190 din Codul Muncii "Angajatorii au obligația de a asigura participarea la pregătirea de formare profesională pentru toți salariații" fără a distinge între cei angajați pe perioada determinată sau nedeterminată.
Susținerea pârâtei, cum că de fapt nu a beneficiat de stagii de formare profesională în Italia, ci că a fost trimisă în delegație pe baza unor ordine de deplasare/delegație și că presupusa formare profesională nu s-a finalizat prin eliberarea unui certificat sau a unei fișe de evaluare, din care să rezulte că a urmat acele cursuri, a fost înlăturată, întrucât formularul tipizat intitulat ordin de deplasare/delegație este folosit de societățile comerciale pentru decontarea și contabilizarea cheltuielilor efectuate de angajați în deplasările pe care le fac și pentru evidențierea cheltuielilor pe care le efectuează cu ocazia acestor deplasări, iar pentru a se deplasa în Italia, pârâta nu contestă că a fost în Italia în baza acestor ordine de deplasare și pentru a face decontul acestor cheltuieli, avea nevoie de aceste ordine de deplasare.
Faptul că pe ordinul de deplasare (delegație) nu s-a făcut mențiunea că pârâta participă la stagii de pregătire profesională, nu are relevanță, atâta timp cât aceasta a semnat actul adițional privind pregătirea profesională în care sunt menționate exact perioadele din ordinele de deplasare.
Referitor la faptul că nu i s-a eliberat pârâtei un certificat sau atestat de evaluare din care să rezulte finalizarea cursurilor, s-a constatat că art.195 alin.1 din Codul Muncii nu face nici o mențiune în acest sens.
Cu privire la suma solicitată de reclamantă și anume de 3585,6 Euro (12.549,6 Ron) reprezentând J din suma cheltuită cu formarea profesională a pârâtei s-a constatat că a fost dovedită ca fiind certă și aferentă stagiilor de pregătire profesională evidențiate în actul adițional nr.690/27.12.2005, doar suma de 795,5 Euro.
Astfel, pentru stagiul de pregătire din perioada 13.11. - 16.12.2005 s-a făcut dovada că pârâta a beneficiat de suma de 555 Euro, cu titlu de diurnă pentru 37 zile și transport în sumă de 158 Euro iar pentru perioada 8.10. - 25.02.2006, a beneficiat de suma de 720 Euro, cu titlu de diurnă pentru 48 de zile și transport în sumă de 158 Euro.
In total pentru cele două stagii s-a cheltuit suma de 1591 Euro, iar J din această sumă așa cum solicită reclamanta este suma de 795,5 Euro.
Pentru cele două stagii de pregătire profesională mai sus menționate, reclamanta nu a făcut dovada sumelor efectiv cheltuite pentru pregătirea profesională a pârâtei și că aceste cheltuieli au fost evidențiate în contabilitate.
In adresa nr.276 (10.08.2007) emisă de reclamantă, sunt evidențiate sume aproximative de 5000 Euro, pentru cazare și masă, nedovedite, de asemenea și în centralizatorul cheltuielilor unde se menționează că diferența până la suma de 7171,2 Euro, adică suma 2322,209 euro reprezintă contravaloarea specializării fără a se face nici o dovadă în acest sens, iar facturile nr.142/16.12.2005 în sumă totală de 1.088 Euro și nr.48/24.02.2006 în sumă totală de 1088 Euro nu precizează ce anume reprezintă aceste sume, iar reclamanta nu a făcut dovada că ar fi achitat aceste facturi iar prejudiciul a fost înregistrat în contabilitate.
de verificare pe lunile decembrie 20095 și ianuarie - martie 2006, menționează doar cheltuieli de deplasare, deci nu masă, cazare sau alte cheltuieli cu pregătirea profesională, astfel că aceste cheltuieli nu au fost dovedite de către reclamantă.
In ceea ce privește cheltuielile solicitate de reclamantă pentru un al treilea stagiu de pregătire profesională, încheiat la data de 17.03.2006, s-a respins cererea cu privire la aceste cheltuieli, deoarece nu au făcut obiectul actului adițional nr.690/27.12.2005, și totodată nu au fost solicitate nici prin petitul cererii de chemare în judecată, ele fiind doar menționate în motivarea cererii și în tabelele privind calculul sumelor solicitate.
Așa fiind s-a admis în parte ca întemeiată acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantă iar pârâta a fost obligată să-i achite suma de 795,5 Euro, respectiv contravaloarea în lei a acestei sume, la cursul din ziua plății, reprezentând J din cheltuielile efectuate de reclamantă în cele două stagii de pregătire profesională, pentru transport și diurnă și va fi respinsă în rest acțiunea.
Fiind în culpă procesuală pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 700 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și exonerarea sa de la plata către intimată a sumei de 795,5 euro cu titlu de despăgubiri civile și a sumei de 77 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive arată că în perioada 13.11.2005 - 16.12.2005 intimata a trimis-o în Italia, unde mai deținea o firmă cu același obiect de activitate, dar din probele administrate nu rezultă că deplasarea a avut ca scop formarea profesională, ci a fost o delegare dispusă unilateral de conducerea firmei în temeiul art.42-44 din Codul Muncii și a clauzei de mobilitate reglementată de art.25 Cod pr.civilă.
Intimata nu a depus la dosar nici o dispoziție care să aibă vreo tangență cu formarea profesională a recurentei. Conform artr.9 din nr.OG129/2000, republicată, formarea profesională a lucrătorilor trebuie să formeze obiectul unor negocieri cu organizațiile sindicale, negocieri care în cazul recurentei nu s-au realizat.
Actul adițional din 27.11.2005, care dispune în legătură cu formarea sa profesională, a fost emis la 11 zile de la revenirea în țară din prima deplasare, nu poate retroactiva iar conducerea firmei nu o putea trimite într-un stagiu de formare profesională fără acte prealabile în acest scop.
Efectuând un stagiu de formare profesională doar de 48 de zile nu este îndeplinită condiția principală cerută de art.195 alin.1 Codul Muncii pentru a se angaja răspunderea sa patrimonială, adică aceea ca perioadă minimă a stagiului să fie de 60 de zile.
Contrar susținerilor instanței de fond în sensul că nu a rămas angajată decât J din stagiul de 3 ani cerut de art.195 este inexactă, deoarece a lucrat mai mult de J din această perioadă, astfel că împărțirea cheltuielilor contabilizate exact la 2 nu se justifică.
Astfel, apreciază recurenta, a lucrat 53% din cei 3 ani, iar suma ce urmează să o restituie corespunde cu 47% și nu cu 50%. Așa cum recunoaște reclamanta, ultimul stagiu de formare profesională s-a încheiat la 25.02.2006, deci obligația de a nu pleca mai devreme de 3 ani se încheia la 25.02.2009. Contractul său de muncă a încetat la 30.09.2007, deci din cei 3 ani a efectuat 19 și 6 zile, ceea ce reprezintă 53% din perioada de 3 ani. Admițând că intimata a cheltuit cu formarea sa profesională 1591 euro și că a lucrat 53% din perioada de 3 ani, înseamnă că suma pe care o datorează este de 747,77 euro.
Deliberând asupra recursului de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform prevederilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Pârâta a fost încadrată în muncă la societatea reclamantă în funcția de specialist relații publice pe o perioadă determinată cuprinsă între 03.10.2005, durata contractului individual de muncă fiind prelungită prin acte adiționale ulterioare.
Prin actul adițional nr.690/27.12.2005 la contractul individual de muncă s-a prevăzut că pârâta beneficiază de un stagiu de formare profesională în Italia în perioadele 13.11.2005 - 16.12.2005 și 8.01.2006 - 25.02.2006.
acest act adițional, chiar după parcurgerea etapei 13.11.2005 - 16.12.2005, pârâta a acceptat faptul că a fost supusă de angajator unui stagiu de formare profesională, astfel încât este fără relevanță susținerea sa în sensul că ar fi fost vorba de o simplă delegare dispusă unilateral de angajator conform art.42-44 Codul Muncii.
Acordul pârâtei, exprimat prin semnarea actului adițional în discuție, înlătură necesitatea consultării sindicatului în privința stagiului de formare profesională și susținerea în sensul că ar retroactiva pentru perioada 13.11.2005 - 16.12.2005.
Conform actului adițional în discuție pârâta a beneficiat de cheltuieli de transport, cazare, mașină și formare profesională suportate de angajator.
În același act adițional s-au menționat prevederile art.195 Codul Muncii în sensul că, beneficiind de un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile pârâta nu poate avea inițiativa încetării contractului individual de muncă pe o perioadă de cel puțin 3 ani de la data absolvirii stagiului, în caz contrar urmând să suporte cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada menționată în actul adițional.
Susținerea pârâtei în sensul că ar fi beneficiat de un stagiu de pregătire profesională de numai 48 de zile, fapt ce ar duce la înlăturarea obligării sale la plata cheltuielilor ocazionate de acest stagiu este, reclamanta făcând dovada că stagiul său de pregătire profesională a durat 85 de zile.
La data de 10.09.2007 pârâta a solicitat reclamantei să-i aprobe demisia cu un preaviz de 20 de zile calendaristice începând cu data de 11.09.2007, astfel că prin decizia nr.53/26.09.2007 contractul său individual de muncă a încetat începând cu 30.09.2007.
Instanța de fond a reținut că pentru cele două perioade ale stagiului de formare profesională, a cheltuit efectiv suma de 1591 euro, sumă necontestată de către părți.
Ca urmare a încetării contractului individual de muncă din inițiativa sa, pârâta a lucrat efectiv 727 zile din totalul celor trei ani (1095 zile) prevăzut de actul adițional sus arătat, ceea ce înseamnă 66,40%, astfel că pentru diferența de 33,60% din timpul nelucrat, datorează reclamantei suma de 534,58 euro.
Față de cele ce preced, Curtea va admite în aceste limite recursul promovat de pârâtă și va modifica în parte sentința atacată în sensul obligării acesteia să plătească reclamantei contravaloarea a 534,58 euro la cursul din ziua plății și suma de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta a împotriva sentinței civile nr.753/LM/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantei contravaloarea a 534,58 EURO la cursul BNR din ziua plății, precum și suma de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Thred.2ex./11.12.08
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa
