Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1131/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1131/2008
Ședința publică din 28 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria judecător
- - -președinte secție
- - -JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 586/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 24 noiembrie 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr- reclamanta - AGRO SRL a chemat în judecată pârâtul solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 40.445,32 lei reprezentând minus în gestiune, actualizată cu rata inflației.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâtul este angajatul său de la data de 16.09.2002 pe postul de distribuitor, iar din data de 01.11.2004 a fost numit șef depozit la depozitul din
În urma inventarelor efectuate s-a constatat la pârât un minus în gestiune, minus recunoscut și prin procesul verbal nr. 1426/24.05.2005.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că nu a avut funcția de gestionar, ci doar a efectuat recepția mărfurilor. Se invocă în apărare prevederile Legii nr.831/2001 privind perisabilitatea mărfurilor.
Pârâtului i s-a luat un interogatoriu și s-a efectuat un raport de expertiză contabilă.
Prin sentința civilă nr. 586/LM/2008 Tribunalul Hunedoaraa admis în parte acțiunea în conflict de drepturi și a obligat pârâtul să plătească reclamantei SA Agro SRL suma de 30114 lei reprezentând minus în gestiune, actualizată cu rata inflației, începând cu data de 21.11.2006 și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că pârâtul nu a preluat gestiunea pe bază de inventar, deoarece a fost unicul gestionar de la înființarea gestiunii și până la data de 18.04.2005 când a predat gestiunea.
În privința acordării perisabilităților prevăzute de HG nr. 831/2004 instanța a reținut potrivit raportului de expertiză că pentru perioada 3.11.2003-18.04.2005 totalul perisabilităților pentru transport sunt de 7756 lei, iar pentru depozitare de 10.331 lei.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, recunoașterea pârâtului cu privire la minusul în gestiune constatat cu ocazia inventarelor făcute și prevederile art. 24 și 25 din Legea nr. 22/1969 și art. 270 alin. 1 Codul muncii instanța a admis în parte acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul prin care a solicitat casarea sentinței atacate și pe fond exonerarea de plata sumei de 7756 lei reprezentând perisabilități pentru transport.
În motivarea recursului se arată că prin raportul de expertiză s-a propus și aplicarea perisabilităților pentru transport, însă instanța de fond nu le-a acordat. În consecință solicită să fie acordate și aceste perisabilități.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului având în vedere că pârâtul nu a solicitat în scris niciodată acordarea de perisabilități până la momentul când a fost deschisă acțiunea în instanță împotriva lui.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Potrivit HG nr. 831/2004, art. 1 "rin p. perisabilități, în sensul prezentelor norme, se înțelege scăzămintele care se produc în timpul transportului, manipulării, depozitarii și desfacerii mărfurilor, determinate de procese naturale cum sunt: uscare, evaporare, volatilizare, pulverizare, hidroliza, răcire, înghețare, topire, oxidare, aderare la pereții vagoanelor sau ale vaselor în care sunt transportate, descompunere, scurgere, îmbibare, îngroșare, împrăștiere, fărâmițare, spargere, inclusiv procese de fermentare sau alte procese biofizice, în procesul de comercializare în rețeaua de distribuție (depozite cu ridicată, unități comerciale cu amănuntul și de alimentație publica).
La art. 2 se menționează că nu constituie perisabilități pierderile incluse în normele de consum tehnologic, precum șicele produse prin neglijența, sustrageri și cele produse din alte cauze imputabile persoanelor vinovatesau cele determinate de cauze de forță majoră.
În ceea ce privește modalitatea sau procedura de acordare la art. 4 se arată că perisabilitățile produse în condițiile menționate la art. 1se aprobăde managerul, directorul sau administratorul persoanei juridice, după caz, la nivelul cantităților efectiv constatate ca pierderi naturale cu ocazia recepționării mărfurilor transportate, a inventarierii sau a predării gestiunii, pana la limitele prevăzute la art. 13, pentru ca la art. 6 să se menționeze că perisabilitățile pot fi acordate numaidupă o verificare faptică a cantităților de produse existente în gestiune, stabilite după cântărire, numărare, măsurare și prin alte asemenea procedee și după efectuarea compensărilor conform prevederilor legale în vigoare.
Plecând de la aceste dispoziții legale prima instanță în mod corect nu a acordat aceste perisabilități de transport având în vedere și cele consemnate de către expertul contabil în cuprinsul expertizei efectuate în cauză.
Astfel, expertul specifică faptul că pentru acordarea perisabilităților pe timpul transportului ar fi fost nevoie ca la recepția mărfurilor în depozitul de la B să se constate diferențe cantitative între cantitatea avizată de la depozitul societății din D și cantitatea recepționată la depozitul din B și aceste diferențe să fie înscrise în nota de recepție și constatare de diferențe.
Expertul mai menționează că în documentele expertizate nu a găsit astfel de documente ceea ce presupune fie că nu s-a efectuat recepția faptică la depozitul din B fie că nu au fost diferențe, caz în care nu se pot acorda perisabilități pe perioada transportului.
Având în vedere că recurentul nu a adus probe de natură să răstoarne cele consemnate de către expert și care fac imposibilă acordarea perisabilităților pe perioada transportului potrivit dispozițiilor legale menționate, soluția pronunțată de către prima instanță este temeinică și legală, la adăpost de critica adusă de către recurent, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod procedură civilă se va dispune respingerea ca nefondat a recursului cu judecarea căruia a fost sesizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 586/LM/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Doriani Ana
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red./15.12.2008
Tehnored.TM/ 2 ex
Jud.fond:
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Stoica Manuela, Doriani Ana
