Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1176/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1176
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.1891/15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - TRANSPORT SA, având ca obiect "acțiune în răspundere patrimonială".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimata reclamantă, consilier juridic, lipsind recurentul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Consilier juridic, pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința civilă nr. 1891/15.05.2009, Tribunalul Dolja admis acțiunea formulata de reclamanta - TRANSPORT SA, în contradictoriu cu pârâtul.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 18929,01 lei reprezentând c/valoare marfă imputată societății, suma de 1870 euro în echivalent lei la data plății reprezentând amendă, suma de 4670,88 lei reprezentând contravaloare bunuri lipsă și distrugere părți componente camion, suma de 953 euro în echivalent lei la data plății reprezentând c/val cursuri de formare profesională, suma de 891,79 euro în echivalent lei la data plății și suma de 655,13 lei reprezentând c/val motorină sustrasă, precum și suma de 873,94 lei c/val 16 navete bere.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul a fost angajatul societății reclamante cu contract individual de muncă în funcția de conducător auto, incepand cu data de 08.01.2008.
La întoarcerea din cursele de transport efectuate în străinătate, pârâtul avea obligația să justifice cheltuielile efectuate, în conformitate cu prevederile din Regulamentul de Ordine Interioară din cadrul - SRL.
Astfel, potrivit regulamentului, "fiecare șofer este obligat să întocmească decontul de cheltuieli corect, foaia de parcurs, să pună diagrame pe extern și pe țară, să menționeze în decont în cazul în care schimbă autorizații sau primește sau dă bani altui șofer", iar deconturile trebuie să conțină foi de parcurs întocmite corect, diagramele și - urile, confirmate, precum și orice alt documente ce a însoțit cursa.
Dovada cheltuielilor efectuate de către pârât a sumelor în euro și lei, precum și a faptului că nu a justificat ulterior aceste sume, rezultă din deconturile semnate de pârât.
Conform acestor deconturi, înregistrate de reclamantă în evidența contabilă, pârâtul nu a justificat o parte din cheltuielile efectuate pentru alimentarea cu combustibil (motorină). Pe de altă parte, s-au constatat și depășiri ale consumului normat de motorină, cantitatea de motorină nejustificată în acest fel de pârât, precum și valoarea acesteia, fiind determinate după verificarea stării tehnice a autovehiculului condus de pârât.
Având în vedere că pârâtul semnat deconturile pentru cursele efectuate, recunoscând astfel că datorează aceste sume societății reclamante și nu s-a prezentat în instanță pentru a produce dovezi în sensul justificării acestora, instanța a apreciat că pârâtul a încasat aceste sume necuvenit, și trebuie să le restituie în condițiile art. 270 Codul Muncii.
Cu privire la piesele ce au fost deteriorate în urma conducerii defectuoase de către pârât a vehiculului instanța reține că acesta nu a prezentat societății un proces verbal încheiat în condițiile legii, de constatare a acestor avarii. Ca urmare, societatea a efectuat înlocuirea pieselor și a suportat contravaloarea reparațiilor, în cuantum de 4670,88 lei, așa cum rezultă din devizele de reparatii aflate la dosar.
Instanța a constatat astfel că pârâtul se face vinovat de încălcarea atribuțiilor de serviciu, respectiv obligația de a se conforma - ca și conducător auto - regulilor privind circulația, atât în ceea ce privește plata taxelor de drum, cât și în ceea ce privește obținerea documentelor necesare în urma constatării avariilor produse asupra autovehiculului din dotare. Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a acestor atribuții a condus la prejudicierea societății reclamante cu sumele menționate anterior, având obligația, în temeiul art. 270 Codul Muncii, să repare acest prejudiciu.
Cu privire la contravaloarea cursurilor de perfecționare în sumă de 891,79 Euro, instanța a retinut următoarele:
Potrivit contractului de formare profesionale nr. 7/01.12.2007, pârâtul a beneficiat de un curs de formare profesională pentru ocuparea funcției de șofer autocamion/mașină de mare tonaj, în perioada 01.12.2007- 27.12.2007, constând în 10 cursuri de pregătire teoretică și 12 ore de pregătire practică pentru conducerea autovehiculelor, cu o valoare totală de 953 Euro.
În contract, la art. 5 lit. b, s-a prevăzut posibilitatea ca plata cursurilor să fie efectuată de angajator, respectiv de reclamantă. În această situație, pârâtul se obliga să încheie un contract individual de muncă pe o perioadă de cel puțin 3 ani cu societatea reclamantă și să restituie 50% din valoarea cursului într-o perioadă de un an și 6 luni. În situația în care raporturile de muncă încetau la inițiativa sa, din motive disciplinare sau ca urmare a necorespunderii profesionale, acesta avea obligația de plată integrală a cursului.
Pârâtul a solicitat angajatorului plata contravalorii cursurilor obligându-se să respecte condițiile prevăzute la pct. 5 lit. b din contractul de formare profesionale. A beneficiat de plata contravalorii cursurilor dar nu a respectat condițiile impuse, contractul său de muncă încetând din motive imputabile acestuia înainte de expirarea termenului de 3 ani.
Instanța a constatat astfel că, în conformitate cu dispozițiile contractuale enunțate, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea, raporturile de muncă încetând din motive imputabile acestuia ceea ce determină obligația sa de a plăti integral cursurile de formare profesională, in suma de 953 Euro.
Instanta a constatat ca paratul a produs reclamantei un prejudiciu constand in contravaloarea marfii imputate societatii reclamante de catre - ROMANIA SRL, in calitate de casa de expeditii, conform facturii -/23.12.2008, paratul fiind persoana obligata sa indice incarcarea corecta a marfii si ancorarea sa.
Lipsa obiectiunilor facute de parat, de pe scrisoarea de transport ce a insotit marfa pe toata durata transportului sustin faptul ca reclamantul este raspunzator pentru ancorarea necorespunzatoare a marfii.
In consecinta instanta a dispus obligarea paratului la plata catre reclamant a sumei de 18929,01 lei reprezentând c/valoare marfă imputată societății.
Instanța a reținut că pârâtul a cauzat un prejudiciu societății reclamante, constând în contravaloarea 16 navete bere in suma de 873,94 lei.
Instanta a retinut ca la data de 18.09.2008 paratul s-a prezentat cu ansamblul auto la depozitul apartinand societatii CO SRL din jud I, unde a luat in primire conform comenzii de transport doi paleti cu bere, si desi comanda trebuia sa ajunga la destinatie la data de 19.08.2008, paratul a ajuns la 22.08.2008, iar la primirea celor doi paleti s-a constatat de catre beneficiar neoncordanta intre cantitatea trecuta in acte si stocul fizic, neconcordanta imputabila paratului.
Ca urmare instanta a admis si aceasta cerere si a obligat pârâtul să plătească reclamantei prejudiciul cauzat din vina și în legătură cu munca sa, fiind îndeplinite cerințele art. 270 alin 1 Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond, nu a respectat dispozițiile legale privind procedura de citare față de pârât, judecând cauza fără ca acesta sa aibă cunoștință de existența acțiunii promovate de reclamant împotriva sa.
Al doilea motiv de recurs vizează faptul că, probele de la dosarul de fond sunt insuficiente pentru a se putea forma convingerea asupra existenței unui prejudiciu în dauna reclamantei, a întinderii reale a acestuia, precum și a existenței culpei pârâtului.
A mai arătat recurentul că în mod eronat instanța de fond a soluționat cauza dedusă judecății, deoarece interpretând în mod greșit materialul probator administrat a trecut cu ușurință peste motivele care atrăgeau nulitatea absolută a deciziei de concediere.
Recursul este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma dispozițiilor art. 304 ind. 1.pr.civ. cât și a criticilor formulate, Curtea constată recursul ca nefondat, prin următoarele considerente.
Cu privire la critica referitoare la lipsa procedurii de citare cu recurentul la prima instanță, Curtea o apreciază ca neîntemeiată.
Astfel, citarea este actul de procedură prin care participanții la judecarea procesului civil, sunt înștiințați cu privire la existența procesului, a termenului și locului unde se va desfășura judecata, asigurându-se respectarea a două principii fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare.
Susținerea recurentului în sensul că procedura de citare pentru termenul când a fost soluționată acțiunea nu ar fi fost legal îndeplinită deoarece era plecat în străinătate nu poate fi primită, deoarece din examinarea acestuia act rezultă că, soția și părinții săi, persoane care locuiau cu recurentul, au refuzat primirea.
Se constată că, agentul procedural a procedat corect conform art. 92 alin. 3,4.Pr.Civ. ca urmare a refuzului primirii citației.
Față de celelalte motive, potrivit art. 268 alin 2 Codul Muncii decizia de concediere trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității anumite elemente enumerate în text printre care și motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului.
Pe de altă parte potrivit art. 267 alin. 3 din același cod, salariatul este convocat la cercetarea prealabilă, ocazia cu care are posibilitatea să formuleze apărările pe care le consideră necesare.
Așa cum a reținut și instanța de fond în mod temeinic și legal, recurentul nu s-a prezentat la convocarea făcută de intimată în vederea cercetării prealabile, și deci nefăcându-și nici o apărare este evident că decizia nu avea ce motive de înlăturare a apărărilor sale să cuprindă.
Reiese deci, că această critică a recurentului nu este fondată.
Nici celelalte critici nu sunt fondate.
Așa cum se constată din conținutul deciziei, aceasta conține și descrierea faptei de care se face vinovat contestatorul și care constituie abatere disciplinară, așa cum cere textul art. 268 alin. 2 lit. a din Codul Muncii.
Cât privește aplicarea graduală a sancțiunilor, acest criteriu nu este unul care să conducă la nulitatea deciziei atacate. Iar în speță abaterea săvârșită de contestator este de natură să determine aplicarea sancțiunii concedierii, cu atât mai mult cu cât potrivit art.2.1.1.15 din Regulamentul de ordine interioară al intimatei, absentarea a 2 zile consecutiv de la serviciu dă dreptul acesteia să concedieze salariatul.
Pentru considerentele arătate constatând că sentința atacată este temeinică și legală, în baza art. 312 Cod pr. civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.1891/15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - TRANSPORT SA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea - - | JUDECĂTOR 3: Marin Panduru - - |
Grefier, - - |
Red.Jud. -
.Red. DO-2ex./09.03.2010
Jud.Fond.
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea, Marin Panduru
