Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 125/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 125/R-CM
Ședința publică din 27 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, domiciliat în Pitești, b-dul -,.34,.A,.15, județul A, împotriva sentinței civile nr.1057/CM din data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-pârât -, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.49 din data de 29.08.2009, emisă de Baroul Argeș -cabinet individual și avocat, pentru intimata-reclamantă Bis, în baza împuternicirii avocațiale nr.978 din data de 24.11.2009, emisă de Baroul Argeș -cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-pârât, avocat, depune la dosar chitanța privind achitarea onorariului de avocat și un borderou cu acte, care a fost comunicat și părții adverse, precizând totodată că este vorba numai de două înscrisuri noi.
Apărătorul intimatei-reclamante, avocat, arată că a luat cunoștință de conținutul actelor și nu mai are cereri de formulat în cauză.
În raport de această împrejurare, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurentul-pârât -, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, desființarea sentinței Tribunalului Argeș și, pe fond, respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Arată că nu au fost întrunite condițiile art.207 Codul Muncii, care angajează răspunderea patrimonială a salariatului, întrucât fapta nu este exclusiv săvârșită din vina acestuia. Precizează că, pentru perioada pentru care a fost sancționat, recurentul a efectuat curse fără oprire, iar angajatorul nu a făcut dovezi în sensul că ar fi fost respectați timpii de odihnă, astfel fiind antrenată și răspunderea societății respective. În mod normal, un șofer conduce 9 h/zi, iar în mod excepțional, 10 h/zi, dar numai două zile pe săptămână. Astfel, în perioada 13.08.2008-14.08.2008, nu a fost respectată perioada de odihnă, întrucât angajatorul a trimis comandă, iar șoferul a fost obligat să efectueze o nouă cursă, în condițiile în care pe 12.08.2008 încheiase o alta, descărcând în Franța. În ceea ce privește sancțiunea aplicată la data de 29.08.2008, arată că angajatorul nu a așteptat să se finalizeze cursa și a acceptat o nouă comandă, pentru o altă cursă.
Avocat, pentru intimata-reclamantă Bis, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanța privind achitarea onorariului de avocat și concluzii scrise. Arată că recurentul a fost sancționat pentru trei fapte, nu numai pentru una. Precizează că în data de 13.08.2009 a fost contractată o cursă, pentru care timpul de sosire era 19.08.2008, adică un termen de 6 zile, pentru a-i permite șoferului să facă pauză după încărcare, însă acesta a efectuat cursa în 4 zile și nu în 6 zile, din proprie inițiativă. În acest sens, apreciază că societatea pârâtă a făcut tot posibilul pentru respectarea timpilor de odihnă, astfel încât nu se poate reține culpa acesteia. Mai arată că a fost folosită în mod haotic cartela tahografică, precum și aparatul tahograf, fapt ce a dus la defectarea acestuia din urmă.
Avocat, pentru recurentul-pârât, arată că celelalte două fapte decurg din prima.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 03.10.2008 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanta Bis Pitești a chemat în judecată pe pârâtul - pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat la plata sumei de 15637,84 lei, contravaloare a sumei de 4159 de euro, reprezentând plată a unei amenzi aplicate de către autoritățile franceze, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul său pe postul de șofer în baza contractului individual de muncă nr.-/22.05.2008. Ca urmare a folosirii cartelei tahograf a unei alte persoane, a folosirii în mod necorespunzător a aparatului tahograf, precum și a nerespectării timpilor obligatorii de odihnă, pârâtul a fost sancționat de autoritățile franceze cu amenzi totalizând 4000 de euro. Având în vedere faptul că vina aparține exclusiv salariatului său, unitatea reclamantă a decis recuperarea sumei de la acesta, inclusiv a comisionului de 159 de euro necesari pentru trimiterea contravalorii amenzii prin intermediul.
A mai arătat reclamanta că, la sosirea în țară, pârâtul s-a prezentat la sediul unității, a lăsat cheile autocamionului și a informat conducerea că nu se va mai prezenta la serviciu și nici nu va despăgubi societatea în vreun fel.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 270 și urm. din Codul muncii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că, în calitatea sa de salariat, a fost nevoit să respecte termenul de livrare al mărfurilor pe care le transporta. Apreciază pârâtul și că vina pentru acceptarea unor termene de livrare scurte revenea societății care, cu bună-știință, accepta să efectueze transporturi fără să calculeze timpii necesari conform legislației în vigoare.
Reclamanta nu a formulat contestație la procesul-verbal prin care s-a stabilit plata amenzii, ci a preferat să se îndrepte împotriva salariatului pentru recuperarea sumei plătite.
A mai arătat pârâtul și că nu a folosit fără drept cartela magnetică a numitului, acesta din urmă înmânându-i-o spre folosință pentru a ajunge mai repede la destinație.
Prin sentința civilă nr.1057/CM din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeșa fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Bis Pitești și a fost obligat pârâtul - să plătească reclamantei suma de 15.637,84 lei despăgubiri.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că ârâtul p. a fost salariatul reclamantei începând cu data de 05.05.2008 în funcția de șofer, conform contractului individual de muncă nr. - din 22.05.2008, înregistrat la. A sub acest număr.
În această calitate, pârâtul a efectuat curse internaționale de transport de mărfuri.
Una dintre aceste curse a fost efectuată în Franța, ocazie cu care, în data de 11.09.2008, conform buletinului de control încheiat în această dată (57), pârâtul a fost controlat de autoritățile franceze în domeniul transportului.
Urmare a controlului efectuat, salariatului reclamantei i s-a aplicat o amendă totală în cuantum de 4000 euro pentru săvârșirea a trei contravenții și anume: cod 20348 ce semnifică nerespectarea repaosului săptămânal în datele de 14.08.2008 și 29.08.2009; cod 25812 echivalentul conducerii cu cartela tahografică a altui conducător auto și cod 7680 respectiv folosirea neregulată a dispozitivului destinat controlului condițiilor de muncă. Pentru prima contravenție pârâtul a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 1500 de euro, pentru cea de a doua cu o amendă de 1125 euro, iar pentru cea de a treia contravenție cu amendă de 1375 de euro.
Conform aceluiași proces-verbal de control întocmit de autoritățile franceze, cartela tahografică folosită de pârât aparținea conducătorului auto. De asemenea, controlul francez a mai menționat în buletinul de control și că, până la plata amenzii stabilite prin acest înscris, au fost reținute licența comunitară de transport, contractul de transport rutier de mărfuri în regim internațional și certificatul de înmatriculare al autovehiculului.
Potrivit înscrisurilor depuse la filele 17 și 18 de la dosar, pârâtului i-a fost expediată prin Banca Transilvania, către Franța, în data de 12.09.2008, suma de 4159 de euro, din care 4000 de euro reprezintă contravaloarea amenzilor stabilite în sarcina sa, iar 159 de euro reprezintă comisionul de trimitere a acestei sume.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care pârâtul să fie obligat la restituirea sumei menționate mai sus, temeiul juridic indicat fiind art. 270 din codul muncii.
Potrivit dispozițiilor acestui text de lege (art. 270 alin. 1), salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Această răspundere nu intervine însă în condițiile aplicării alin. 2 al aceluiași articol, în raport de care salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Așadar, în cauză, revine instanței atributul de a analiza dacă, în sarcina pârâtului sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale.
Aceste condiții, de fond, rezultate din interpretarea art. 271 alin. 1 Codul muncii, sunt calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
Tribunalul a apreciat că în sarcina fostului salariat sunt întrunite cumulativ toate aceste condiții, astfel încât cererea de chemare în judecată promovată de reclamantă a fost admisă.
În acest sens, față de cele arătate mai sus, instanța a considerat că s-a făcut dovada calității pârâtului de salariat al reclamantei și a existenței unui prejudiciu în patrimoniul angajatorului, sub forma plății sumei de 4159 de euro.
În ceea ce privește fapta ilicită și personală a salariatului, tribunalul a reținut că acesta a fost sancționat de către autoritățile franceze pentru încălcarea reglementărilor comunitare în domeniul transportului rutier de mărfuri pe rute internaționale. Vinovăția pârâtului rezultă, conform procesului-verbal încheiat cu ocazia acestui eveniment, din folosirea cartelei tahograf a altui conducător auto, din nerespectarea timpilor de odihnă și de condus, precum și din folosirea necorespunzătoare a tahografului, ca dispozitiv destinat controlului condițiilor de muncă.
Potrivit fișei postului (6), pârâtului i s-au adus la cunoștință obligațiile și atribuțiile pe care trebuie să le respecte în ceea ce privește efectuarea de curse internaționale având ca scop transportul de mărfuri. Se arată în acest înscris că angajatul trebuie să respecte cu strictețe programul de condus, depășirea diagramei atrăgând răspunderea directă a șoferului, care trebuie să suporte amenzile aplicate de organele în drept.
Așa cum rezultă din răspunsurile înaintate de Autoritatea Rutieră Română (82-89), cartela de conducător a numitului a fost folosită pe autovehiculul condus de -, în perioada în care acesta din urmă se afla la volan, după cum, de altfel, reiese și din procesul-verbal de control întocmit de autoritățile franceze. Potrivit reglementărilor comunitare în vigoare, cartela de conducător se poate folosi doar de către o singură persoană care, prin intermediul aparatului tahograf, este verificată în ceea ce privește respectarea cu strictețe a timpilor de odihnă și de condus. Măsura în discuție este una atât de protecție personală a conducătorului auto, cât și de siguranță a tuturor celorlalți participanți la trafic.
Autoritățile franceze au stabilit în sarcina pârâtului atât folosirea unei alte cartele de conducător, cât și folosirea necorespunzătoare a aparatului tahograf potrivit destinației sale.
În apărarea sa, fostul angajat a arătat faptul că unitatea avea cunoștință de toate aceste practici, și chiar reclamanta era cea care solicita șoferilor să conducă mai mult timp pentru a respecta timpii mici pentru transportul mărfurilor. De asemenea, pârâtul a arătat că angajatorul i-a înmânat, la plecarea în cursă, cartela de conducător a șoferului, patronul societății, spre a fi folosită.
Tribunalul a reținut că pentru realizarea obiectului lor de activitate, aspecte relevate în practică, angajatorii solicită salariaților îndeplinirea anumitor ordine sau atribuții de serviciu. În principiu, având în vedere caracterul de subordonare ce constituie o trăsătură specifică raportului juridic de dreptul muncii, salariații nu pot refuza aducerea la îndeplinire a acestor ordine, atâta vreme cât ele au, și în fond și în aparență, un aspect legal.
Cu totul alta este situația ordinului ilegal pe care salariatul nu este obligat să îl execute, legislația muncii protejându-l în acest sens. Rămâne însă la latitudinea angajatului dacă își asumă răspunderea și execută ordinul cu aspect nelegal.
S-a reținut că în cauza de față pârâtul a fost sancționat tocmai pentru încălcarea unor norme ce se impun pentru disciplinarea și siguranța în domeniul transportului rutier internațional de mărfuri. El nu poate să invoce în apărarea sa îndeplinirea unui ordin despre care avea cunoștință că nu este legal, fiind de principiu că, în apărare, nimeni nu poate invoca propria culpă.
Și în răspunsurile la interogatoriu (70) pârâtul a recunoscut încălcarea normelor privitoare la timpii de conducere și la cartelele de conducător și cele tahograf, însă a afirmat că a fost forțat, prin telefon, de către directorul societății să încalce aceste norme.
În cauză, acordul organelor de conducere ale angajatorului este însă vădit ilegal iar pârâtul a recunoscut acest aspect și nu îl poate invoca drept cauză de exonerare de răspundere.
Dimpotrivă, el trebuia să se opună unui astfel de acord sau ordin de serviciu având drept scop încălcarea normelor legale rutiere pentru realizarea unui profit mai mare sau pentru reducerea cheltuielilor societății comerciale.
Prin urmare, s-a constatat că pârâtul este vinovat de încălcarea atribuțiilor de serviciu în timpul transportului internațional și de producerea, pe această cale, a pagubei în patrimoniul angajatorului.
Această pagubă constă în contravaloarea sumei de 4159 de euro achitată de reclamantă pentru plata amenzii de primirea căreia se face vinovat fostul salariat -.
Pentru aceste considerente și în temeiul art.270 pct.1 Codul muncii, instanța de fond a admis acțiunea, cu consecința obligării pârâtului la plata sumei de 15.637,84 lei cu titlul de despăgubiri către reclamantă.
Împotriva sentinței civile nr.1057/CM/23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, a declarat în termen recurs pârâtul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul motivelor de modificare prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocând aplicarea greșită a legii, urmând a se cerceta cauza și sub aspectul prevăzut de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Motivând recursul, pârâtul arată că a deținut funcția de conducător auto în cadrul unității reclamante, și în această calitate a fost obligat să efectueze curse potrivit comenzilor pe care angajatorul le primea și le accepta. Din probele administrate în cauză a reieșit că pârâtul a efectuat curse de transport internațional mărfuri, pentru societatea angajatoare, fără a beneficia de timpi de odihnă sau de repaos, deși distanțele efectuate nu se situau sub pragul minim de 4000 km.
Pârâtul susține că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor privitoare la răspunderea patrimonială, întrucât în calitate de angajat nu putea să nu accepte condițiile impuse de angajator, și aceasta cu referire la folosirea cartelei tahograf a numitului și a timpilor de conducere și de odihnă, în caz contrar riscând concedierea.
Din această cauză a primit amenzile din partea autorităților de trafic din Franța, însă apreciază că nu este vina sa, ci a angajatorului, așa încât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului.
De aceea consideră pârâtul că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, astfel că se impune admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii.
Examinând recursul sub aspectul dispozițiilor invocate de pârât, respectiv art.304 pct.9 Cod procedură civilă, dar și cu aplicarea dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, se constată că nu este fondat.
Din probele dosarului rezultă că pârâtul a fost amendat în Franța, întrucât a folosit cartela tahografică a altei persoane, nu a respectat în zilele de 14 august 2008 și 29 august 2008 timpii obligatorii de odihnă și a folosit necorespunzător aparatul tahograf, amenzile aplicate fiind plătite de unitatea angajatoare, respectiv reclamanta.
Faptele pârâtului sunt comise din culpa sa, reprezentând încălcări ale regimului special de trafic al autoutilitarelor cu sarcina totală mai mare de 3500 kg. instanța de fond apreciind că sunt îndeplinite condițiile cerute de art.270 alin.1 Codul muncii. De altfel, la interogatoriu, pârâtul a recunoscut încălcarea normelor privitoare la timpii de conducere și la cartelele de conducător și cele tahograf, însă se apără în sensul că acestea au fost sarcinile transmise de angajator. Având însă în vedere siguranța în domeniul transportului rutier internațional de mărfuri, pârâtul se putea opune unor măsuri transmise de angajator, dacă le considera nelegale.
Din conținutul art.270 Codul muncii rezultă condițiile necesare antrenării răspunderii patrimoniale, respectiv calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu serviciul, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția salariatului, toate acestea fiind îndeplinite în cauza de față. Astfel, acesta nu a respectat timpii de odihnă și de muncă, deși, așa cum rezultă din documentele depuse de reclamantă (15-35), pârâtul avea cunoștință de necesitatea respectării acestora, obținând un atestat în acest sens în urma unui examen.
De altfel, pentru perioadele pentru care s-a dispus amenda, era timp suficient pentru respectarea distanțelor și efectuarea curselor în condiții normale.
În ce privește folosirea cartelei tahograf aparținând altei persoane, pârâtul cunoștea că acesta este un document personal și ea nu poate fi folosită de alt șofer.
De asemenea, folosirea necorespunzătoare a aparatului tahograf duce la concluzia că pârâtul nu avea cunoștințele necesare pentru utilizarea acestuia, deși, așa cum s-a arătat mai sus, ar fi trebuit să aibă aceste cunoștințe deoarece a susținut un examen și a obținut un atestat profesional pentru transport marfă.
Toate aceste nereguli, au determinat autoritățile franceze să aplice amenzi corespunzătoare faptelor săvârșite de pârât, amenzi achitate însă de unitatea reclamantă.
De aceea, în considerarea celor de mai sus, se apreciază că hotărârea tribunalului este legală și temeinică, recursul nu este fondat și pe cale de consecință, în baza art.312 Cod procedură civilă, va fi respins.
Conform dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Pitești, b-dul -,.34,.A,.15, județul A, împotriva sentinței civile nr.1057/CM din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta BIS, cu sediul în Pitești, str. - -, -.5,.A,.4, județul
Obligă pe recurentul-pârât - să plătească intimatei-reclamante Bis suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
4 ex./19.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
