Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1252/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1252/R-CM
Ședința publică din 28 August 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Pitești, nr.3. -A,.A,.13, județul A, împotriva sentinței civile nr.208/CM din 02 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic G pentru intimata-chemată în garanție - SA A, în baza delegației depusă la dosar, lipsă fiind recurentul-pârât și intimata-reclamantă - SRL.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatei-chemată în garanție arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul intimatei-chemată în garanție solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 11.12.2007, reclamanta International a chemat în judecată pe pârâtul solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 4.694,64 lei, reprezentând contravaloare reparații efectuate la semiremorca -.
In motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că pârâtul a fost angajatul societății reclamante în funcția de conducător auto, iar la data de 21.07.2006 i s-a încredințat efectuarea unei curse la sediul Automobile - Secția, în vederea transportării unei matrițe.
Din cauză neadaptării vitezei de circulație la condițiile specifice de drum, având în vedere greutatea mare a piesei transportate, la o curbă, chingile cu care era ancorată piesa au cedat, iar aceasta a fost aruncată pe partea carosabilă.
În urma acestui incident semiremorca a fost avariată, reparația acesteia ridicându-se la suma de 4.694,64 lei conform facturilor justificative și referatului întocmit în cauză de șeful de coloană care îl avea în subordine pe pârât.
Prin nota explicativă dată în cauză, pârâtul și-a recunoscut vinovăția, iar prin convenția nr.386/11.01.2007 acesta s-a obligat să achite contravaloarea prejudiciului în sumă de 4.694,64 lei, în termen de 4 luni de la data încheierii convenției.
Deși și-a asumat această obligație, pârâtul nu a dat curs înțelegerii stabilite.
Învederează reclamanta că sunt îndeplinite condițiile art.270 alin.1 din Codul muncii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului respectiv: la data săvârșirii faptei acesta era salariatul reclamantei; a săvârșit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, în legătură cu munca sa, aceea de a circula cu viteză neadaptată la condițiile de drum și de a nu ancora în mod corespunzător marfa, există un prejudiciu cert și nereparat cauzat patrimoniului societății, conform facturilor ce constată reparațiile efective aduse semiremorcii -; există vinovăția conducătorului auto, rezultând din neglijența cu care și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, și în plus paguba a fost săvârșită din vina și în legătură cu munca pârâtului, așa cum reiese din nota explicativă dată.
La data de 7.08.2008 reclamanta a depus la dosarul cauzei o precizare a cererii de chemare în judecată, în sensul restrângerii pretențiilor materiale la suma de 2.112,72 lei, ca urmare a achitării de către pârât a unei părți din contravaloarea prejudiciului.
La data de 30.09.2008 pârâtul a depus la dosarul cauzei o cerere de chemare în garanție a solicitând obligarea acesteia, în cazul în care ar cădea în pretenții, să-i plătească sumele de bani pe care va fi obligat să le plătească reclamantei, precum și cheltuielile de judecată și onorariile de avocat.
În motivarea acestei cereri pârâtul a arătat că în calitate de șofer al reclamantei, la data de 21.07.2006, a efectuat cu autotractorul CJ.09. și semiremorca - o cursă pentru și a transportat o matriță de greutate foarte mare pe ruta - Pitești.
A precizat pârâtul că într-o curbă, chingile de ancorare s-au rupt și matrița s-a rostogolit pe asfalt, iar semiremorca a fost avariată și deși autotractorul pe care l-a condus era asigurat, la data de 11.01.2007 reclamanta l-a pus să semneze o convenție prin care se obliga să plătească în rate contravaloarea reparației semiremorcii, spunând-i că în momentul în care va primi despăgubirea de la asigurător îi va restitui sumele achitate.
Pârâtul a achitat în mai multe rate suma de 2.581,92 lei, însă reclamanta nu a întreprins nici un demers pentru a primi despăgubirea de la asigurator.
In raport de această situație, solicită obligarea chematei în garanție să-i plătească suma de 2.581,92 lei, pe care a achitat-o reclamantei, iar reclamantei să-i plătească suma de 2.112, 77 lei.
Prin sentința civilă nr.208/CM/2 februarie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a admis în parte acțiunea restrânsă formulată de reclamanta International și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.711,58 lei, reprezentând prejudiciul produs acesteia.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Pârâtul a fost angajatul reclamantei, în funcția de conducător auto transport intern, după cum reiese din contractul individual de muncă nr.441/3.10.2005, înregistrat la ITM A sub nr.41612/3.10.2005 (filele 8-11).
Prin prezenta acțiune, așa cum a fost precizată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei e 2112,72 lei, reprezentând contravaloare reparații efectuate la semiremorca -.
Cu privire la această cerere, instanța reține că potrivit art.270 alin.1 Codul muncii "Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor."
Prin urmare, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat a acestuia la data săvârșirii faptelor ce i se impută; fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvârșită în legătură cu munca sa; existența unui prejudiciului cert și nereparat; legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția pârâtului.
În ceea ce privește calitatea de salariat a pârâtului la data producerii prejudiciului ce i se impută, aceasta rezultă din înscrisurile depuse de reclamantă la dosarul cauzei, respectiv contractul individual de muncă al pârâtului.
În ceea ce privește fapta ilicită a pârâtului, existența acesteia a fost dovedită de către reclamantă și constă în nerespectarea atribuțiilor de serviciu înscrise în fișa postului (fila 12), respectiv aceea de a circula cu viteză neadaptată la condițiile de drum și de a nu ancora în mod corespunzător marfa, faptă care a determinat avarierea semiremorcii -, așa cum rezultă din referatul nr.8267/25.07.2006 (fila 23) coroborat cu nota explicativă din 21.07.2006 (filele 30-31). Această faptă a fost săvârșită în legătură cu munca pârâtului.
În ceea ce privește prejudiciul produs reclamantei prin fapta ilicită a pârâtului, acesta constă în avarierea semiremorcii -, care a necesitat reparații, contravaloarea acestora rezultând din facturile depuse de către reclamantă la dosarul cauzei (filele 25-28), în cuantum de 4.293,50 lei. Din această sumă pârâtul a achitat 2.581,92 lei, rămânând o diferență neachitată de 1.711,58 lei.
Instanța a constatat de asemenea că între fapta ilicită săvârșită de pârât și prejudiciul dovedit de reclamantă există o legătură de cauzalitate, iar vinovăția pârâtului constă în neglijența cu care și-a îndeplinit sarcinile de serviciu.
În raport de aceste considerente, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile art.270 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea angajării răspunderii patrimoniale a pârâtului, și întrucât acesta nu a făcut dovada că a reparat în integralitate prejudiciul produs reclamantei, acțiunea precizată apare ca fiind întemeiată, urmând a fi admisă în parte.
În consecință a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.711,58 lei, reprezentând prejudiciul produs acesteia.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de către pârât, instanța a reținut că este neîntemeiată, între acesta și chemata în garanție, neexistând o obligație de garanție legală sau convențională care să îl îndreptățească pe pârât la formularea acestei cereri.
În plus, potrivit condițiilor de asigurare depuse la dosarul cauzei de către chemata în garanție (fila 63-verso), rezultă că asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru avarierea sau distrugerea autovehiculului asigurat de către bunurile transportate cu acesta și/sau ca urmare a manevrelor de încărcare-descărcare.
Prin urmare, instanța a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârât.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă după cum urmează:
Instanța a fost lipsită de rol activ în sensul că nu a administrat toate probele necesare pentru a pronunța o soluție legală. Astfel, trebuia să solicite relații privind garanția materială a recurentului-pârât la societate și eventual să constate compensarea judiciară cu debitul pe care îl datorează societății.
Intimata-reclamanta - INTERNATIONAL SRL a formulat o întâmpinare aflată la filele 8-9 din dosarul instanței de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că prima instanță a pronunțat o soluție legală fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.270 alin.1 din Codul muncii, a administrat toate probele necesare în vederea pronunțării soluției recurate, iar cererea privind compensarea judiciară excede cadrului procesual de față.
În ședința din 24 aprilie 2009 instanța a emis o adresă către intimata-reclamantă cu mențiunea de a depune la dosar o copie a garanției materiale depuse la angajare de către recurentul-pârât, iar ulterior, intimata-reclamantă a depus aceste înscrisuri la dosar cu mențiunea că în prezent această garanție materială a fost folosită de către societate pentru a recupera alte datorii pe care recurentul-pârât le avea față de aceasta.
Recurentul-pârât nu s-a prezentat în instanță și nu a pus concluzii pe fond.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Astfel, prima instanță a pronunțat o soluție legală în speța dedusă judecății fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.270 alin.1 din Codul muncii și anume, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, existența unui prejudiciu cert și nereparat, legătura de cauzalitate între faptă ilicită și prejudiciu precum și vinovăția pârâtului.
Instanța a administrat toate probele concludente și pertinente în vederea soluționării cauzei, iar prin convenția nr.386/11.01.2007 (fila 22) pârâtul și-a recunoscut vinovăția pentru producerea prejudiciului și s-a obligat să achite contravaloarea acestuia în termen de 4 luni de la data încheierii convenției.
Această situație rezultă și din răspunsurile la interogatoriul administrat de intimata-reclamantă și aflat la fila 79 din dosar.
Practic, prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât nu contestă legalitatea sentinței pronunțate de instanța de fond, ci faptul că aceasta nu ar fi dispus compensarea judiciară între garanția materială și prejudiciul cauzat.
Pe de o parte, instanța nu avea cum să procedeze la compensarea judiciară întrucât nu a fost învestită legal cu o asemenea cerere în termenul prevăzut de lege și a respectat principiul disponibilității părților prevăzut de dispozițiile art.129 alin.6 Cod pr.civilă, iar pe de altă parte, așa cum rezultă din proba cu înscrisuri administrată de către instanța de recurs, garanția materială a recurentului-pârât a fost folosită de către intimata-reclamantă pentru a se acoperi datorii ale acestuia, anterioare litigiului de față.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, în baza dispozițiilor art.312 și art.316 Cod pr.civilă și art.291 din Codul muncii, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât, domiciliat în Pitești, nr.3. -A,.A,.13, județul A, împotriva sentinței civile nr.208/CM/2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimate fiind reclamanta INTERNATIONAL cu sediul în comuna,-, județul A și chemata în garanție. A, cu sediul în B,-, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 august 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./31.08.2009
GM/EM/5 ex.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
